Previziuni negre despre o iarnă mortală

Agenţia Internaţională pentru Energie (IEA) evaluază o cerere record de petrol pe plan mondial în 2014, dar deja acest lucru se va vedea începând cu acest an datorită intrării într-o iarnă excepţional de friguroasă. IEA a reevaluat creşterea pentru acest an la 930.000 de barili suplimentari/zi în raport cu 2012, mai precis 645.000 barili/zi în cel de-al doilea trimestru din acest an. Cauza?

„Condiţiile meteorologice deosebit de scăzute pentru sezonul acesta în spaţiul OCDE au provocat o cerere-supriză într-un moment al anului – trimestrul II – când, în mod obişnuit, cererea se află la un nivel scăzut ” -  se afirmă în comunicatul IEA. Raţiunea este simplă: guvernele au declanşat o vastă operaţiune de completare şi, afirmă unele surse, chiar de dublare a stocurilor strategice pentru a face faţă unor vârfuri de cerere în sistemele naţionale în perioada următoarelor luni. Sunt deja constituite celule de criză care urmăresc cu mare atenţie dacă se acumulează argumente în favoarea scenariului –catastrofă despre care vorbesc acum din ce în ce mai mulţi meteorologi.

Ei afirmă că ne vom vom confrunta cu cea de-a treia iarnă foarte rece, una dintre cele mai severe îngregistrate vreodată, iar serviciile medicale de urgenţă au fost deja puse în alertă privind probabilitatea apariţiei unui număr mult mai mare de cazuri în rândul bătrânilor sau care au deja probleme de sănătate importante.

Meteorologul german Dominik Jung spune că iarna ce vine va fi neobişnuit de friguroasă, suţinut de Joe Bastardi de la AccuWeather care afirmă şi el că “va fi extreme de frig”. Previziunile se bazează pe faptul că iarna viitoare va fi caracterizată de apariţia unor mase de aer arctic care se vor deplasa deasupra ţntregii Europe. Diminuarea activităţii solare în această peroadă va accentua scăderea temperaturilor. Elena Volosiuk, specialist în cadrul centrului meteorologic Fobos, spune că şi sistemul solar cunoaşte schimbări de anotimp.

„Acest fenomen este legat în primul rând de perturbarea circulaţiei maselor de aer. Atunci când vântul vine dintre Oceanul Atlantic, iarna este destul de blândă şi marcată de dezgheţuri successive şi o zăpadă moale. Amintiţi-vă însă de ultimele ierni: practic, nu a avut loc nici un dezgheţ intermediar. Nu am avut decât cicloane venind din sud care au provocat căderi de zăpadă şi furtuni de zăpadă. Apoi s-a instalat frigul arctic. În od obişnuit, schimbarea traseelor de circulaţie a aerului este legată de activitatea solară. În acest moment, suntem confruntaţi cu o perioadă de scădere locală a temperaturii, dar este încă prematur să vorbim despre o răcire globală sau despre „perioadă glaciară”.

            Elena Volosiuk, specialist în cadrul centrului meteorologic Fobos

Meteorologii germani afirmă că perioada cea mai rece va fi în lunile ianuarie şi februarie 2014, lucru confirmat de previziunile serviciului meteorologic naţional german. Frigul anormal de intens va fi determinat şi de oscilaţia arctică (variaţia presiunii atmosferice, la nivelul mării, între 20N şi Pol), unul dintre principalii factori de influenţă asupra temperaturilor de iarnă în emisfera nordică.

Elena Ponkratenko, şefa departamentului de analiză globală şi previziuni a Centrului hidrometeorologic din Rusia,, explică faptul că “un fenomen precedă încălzirea climatică globală: este vorba despre scurte perioade de răcire accentuată. Artica se încălzeşte şi aceasta crează un efect de „frigider deschis”. Mari mase de frig arctic au început să penetreze din ce în ce mai departe. Astfel se perturbează transferurile zonale, ceea ce duce la această răcire anormală a vremii. Sunt perturbate toate procesele de latitudine care se transformă în procese meridionale, de la nord spre sud. ”

Europa se află oare în situaţie de risc suplimentar şi datorită modului în care au evoluat şi s-au restructurat reţelele de producţie a energiei electrice şi cele de transport, poate cea mai importantă sursă de vulnerabilitate în cazul unei perioade prelungite de frig extrem? Cu siguranţă că da, răspunde Cecile Maisonneuve, directorarea Centrului pentru energie de la Institutul francez de relaţii internaţionale(IFRI) într-un foarte recent interviu pentru France TV INFO

„Dacă Europa se va confrunta cu un val de frig într-un moment în care nu va fi nici vânt, nici soare suficient, atunci, în situaţia în care nu se va putea face apel la centrale termice tradiţionale (adică cele utizând combustibil fosil) ne vom confrunta  cu un risc extrem de mare de blackout”

Gerard Mestrallet  PDG la GDF Suez

„Reţeua europeană este în situaţie de risc şi vede cum se reduc limitele sale de securitate. Reţelele nu au fost create pentru a gera fluxuri masive de natură intermitentă, precum cele generate de energiile neconvenţionale,nici pentru inversiuni repetate ale curentului între zonele care produc mai mult decât necesar şi cele care au nevoie de enrgie. Germania, spre exemplu, poate în aceeaşi zi să exporte sau să importe electricitatea produsă în Franţa, în funcţie de condiţiile meteo. Aceste mişcări fragilizează liniile şi multiplică riscurile de pană de curent...Vorbim despre reţele interconectate, iar ţările europene se află în strânsă cooperare: dacă una cade, poate să antreneze şi altele...Aduceţi-vă aminte de exemplul din 2006. O cădere de reţea în nordul Germaniei a privat 1proape 15 milioane de persoane de energie electrică, iar impactul s-a simţit până în Spania, chiar şi în Maroc. Iar căderea de reţea a durat mai puţin de o oră. Dar în caz de pană prelungită, ar putea fi afectate locaţii sensibile, precum spitalele...Situaţia actuală este rezultatul incorenţei în politicile energetice din ultimii 20 de ani. În anii 90, Europa a mizat pe liberalizarea pieţelor apoi, în 2000, prioritatea a fost lupta împotriva schimbărilor climatice. Iar acum trebuie reconciliate cele două logici de joc. Şi asta este puţin probabil în contextul actual. Comisia Europeană este la fine de mandat înainte de europarlamentarele din 2014. Europa nu avansează decât atunci când se găseşte în faţa unei crize. Sper să nu fie nevoie de un blackout pentru conştientizarea situaţiei. Consecinţele ar fi dramatice ”.

Este imposibil de spus cât se va realiza din previziunile acestea şi dacă, măcar în parte, scenariul-catastrofă va putea deveni realitate. Există însă o obligaţie europeană, foarte strictă, care impune tututror statelor membre constituirea de stocuri strategice (o puteţi consulta integral aici )

Cred că, în acest context, este interesant să reamintim prevedire sale, în speranţa că guvernanţii noştri şi-au făcut treaba şi au respectat întocmai obligaţiile asumate în raport cu CE şi că România este protejată aşa cum se cuvine.

„Statele membre trebuie să constituie şi să menţină în mod constant un nivel minim al stocurilor de produse petroliere echivalent cu cel puţin consumul intern mediu zilnic pentru 90 de zile din anul calendaristic precedent. La calcularea consumului intern se iau în calcul benzina auto şi combustibilii pentru aeronave, motorina, combustibilii diesel, kerosenul şi carburanţii de tip kerosen, precum şi păcura. Printre resursele petroliere admise în raportul statistic privind stocurile strategice se numără cantităţile stocate în porturile de descărcare sau cele aflate la bordul petrolierelor care se găsesc într-un port în vederea descărcării, după finalizarea formalităţilor portuare, cantităţile aflate în rezervoare la intrarea în oleoducuri sau cantităţile aflate în rezervoarele rafinăriilor. Pe de altă parte, anumite resurse nu pot fi incluse în raportul statistic, cum ar fi ţiţeiul care nu a fost încă extras, cantităţile de combustibil destinate buncărelor pentru navele maritime, cantităţile aflate în oleoducuri, în autocisterne şi în vagoane-cisternă, în rezervoarele de depozitare ale punctelor de vânzare şi cele deţinute de micii consumatori, precum şi cantităţile deţinute de forţele armate. Statele membre care dispun de o producţie petrolieră internă o pot deduce proporţional din obligaţiile lor de stocare. Totuşi, această deducere nu poate depăşi 25 % din consumul intern al statului membru respectiv. Statele membre pot include în raportul statistic privind stocurile strategice doar acele cantităţi care se află pe deplin la dispoziţia lor în cazul unei crize de aprovizionare cu petrol. Modalităţi de stocare Modalităţile de stocare trebuie să garanteze disponibilitatea şi accesibilitatea stocurilor pentru statele membre, astfel încât acestea să poată reacţiona imediat în cazul unei crize de aprovizionare. În fapt, statele membre trebuie să aibă capacitatea de a controla utilizarea stocurilor, astfel încât să le pună rapid la dispoziţia sectoarelor în care necesarul de aprovizionare este cel mai urgent. În vederea organizării stocurilor, statele membre pot recurge la un sistem de delegare parţială sau totală a obligaţiilor către un organism sau o agenţie de stocare. Statele membre trebuie să asigure transparenţa modalităţilor de stocare şi condiţii echitabile şi nediscriminatorii. Stocurile pot fi păstrate şi în afara teritoriului naţional, într-un alt stat membru. Statul membru pe teritoriul căruia sunt păstrate stocurile îşi exercită controlul asupra stocurilor în cauză şi garantează disponibilitatea lor efectivă. Aceste stocuri nu pot fi incluse în raportul său statistic. Statele membre trebuie să asigure supravegherea administrativă a stocurilor lor, cu alte cuvinte să garanteze supravegherea şi controlul acestora. Aceste mecanisme de control sunt însoţite de un regim disuasiv de sancţiuni. Statele membre prezintă Comisiei un raport statistic privind stocurile existente la sfârşitul fiecărei luni, precizând numărul de zile de consum mediu din anul calendaristic precedent pe care îl reprezintă stocurile respective. Coordonare În cazul unei crize de aprovizionare, se instituie o acţiune coordonată, iar Comisia organizează o consultare între statele membre, din proprie iniţiativă sau la solicitarea oricăruia dintre statele membre. În principiu, înaintea unei astfel de consultări, statele membre nu pot să efectueze retrageri din stocuri având ca efect reducerea acestora sub nivelul minim obligatoriu, cu excepţia unor situaţii de o deosebită urgenţă. În astfel de cazuri, statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la retragerile efectuate din stocuri (data la care stocurile au scăzut sub nivelul minim obligatoriu, motivele acestor retrageri, măsurile luate pentru refacerea stocurilor, evoluţia probabilă a stocurilor în perioada în care acestea rămân sub nivelul minim obligatoriu).“ 

 Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 24 iulie 2006 privind obligaţia statelor membre de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere.

Când vom ieşi din iarnă, în 2014, cu voia şi din mila lui Dumnezeu, vom şti dacă iarna asta va fi numai a urilor şi vrajbelor noastre, dar măcar la cald…