Ieşiţi din UE! Duceţi-vă în…
0
Sfatul dat României de profesorul britanic James Mirrlees, laureat al Premiului Nobel pentru economie, este cât se poate de limpede: ieşiţi din UE! OK, sir, dar pentru a merge unde?
Întrebare, cred, esenţială pentru o Românie care a sacrificat enorm pentru apartenţa la spaţiul european, cel la care, alături de NATO, a reprezentat singura opţiune strategică viabilă care i-a stat în faţă după căderea comunismului şi dizolvarea celor două spaţii de putere ale sale, CAER şi Tratatul de la Varşovia. Noi am vazut asta ca opţiune strategică esenţială pentru supravieţuirea naţională. Exact la fel au raţionat şi toate celelalte ţări care au compus un universal comunist controlat de fosta URSS.
Am fi avut de ales altceva? Sigur.
1. Aveam posibilitatea să rămânem singuri, continuând sistemul autarhic gândit de Ceauşescu şi care devenise nu numai insustenabil, ci şi de-a dreptul ucigaş pentru populaţia României în ultimul deceniu dinainte de Revoluţie.
2. Exista posibilitatea să aderăm la Comunitatea Statelor Independente, alături de multe dintre fostele state componente ale URSS .
3. Ne-am fi putut gândi să începem noi lucrarea la un anume tip de integrare cu statele din spaţiul Mării Negre (însă mereu în poziţie de outsider în raport cu cei doi actori majori care se bat şi acum pentru supremaţie, Federaţia Rusă şi Turcia)
4. Ne-am fi putut gândi să aşteptăm (o putem face şi acum) şi să vedem dacă, cumva, poate reuşi proiectul american al “Marelui Orient Apropiat”, cu Turcia la butoane, în caz că nu-I reuşeşte tentativa de a intra în UE…un fel de Fanar post-Fanar al secolului XXI.
Patru opţiuni care sunt, evident, non-opţiuni în raport cu interesul nostru naţional de supravieţuire, cu logica jocurilor de putere actuale şi a perspectivelor care se desenează acum pe plan geo-politic. Şi cu bunul simţ…Dar nu şi contradictorii cu principiul în numele căruia filozofează acum profesorul britanic, cel la care se întoarce acum Marea Britanie în perspectiva votului crucial pe care premierul conservator David Cameron s-a angajat să-l propună conaţionalilor săi, anume posibilitatea ieşirii ţării sale din UE.
Mulţi cred că este vorba de o reafirmare în termenii timpului de azi a principiului “splendidei izolări” , acea politică de alianţe, tratate şi jocuri subterane de tip divide et impera gândită pentru a păstra supremaţia Imperiului Britanic şi a-i ţine deschise liniile comerciale spre colonii.
Posibil, dar, vizibil, nu este numai atât. Este, acum, o formă de contra-atac britanic la formula de integrare accentuată gândită de Bruxelles ca soluţie de întărire a edificiului comunitar, de consolidare şi credibilizare a forţei sale de impunere pe piaţa internaţională. Context în care, dacă Marea Britanie ar convinge mai multe dintre ţările membre să adere la politica sa euro-sceptică, ar putea avea şanse mai mari în a-şi impune demersul de a institui o formă laxă de Uniune, cu păstrarea tuturor privilegiilor de decizie naţională de până acum. Adică exact ceea ce blochează sistemul de decizie european…
Dar şi britanicii sunt conştienţi că pricipiul “splendidei izolări” nu mai poate funcţiona ca atare în realitatea lumii globalizate de azi. Drept care, planul lor de back-up pentru ieşirea din UE îl reprezintă reactivarea urgentă a sistemului Commonwealth, şansă teoretic posibilă dar destul de incertă politic şi economic de a mai salva ceva din oalele dacă nu sparte, ci cel puţin serios fisurate din acest moment în relaţia cu partenerii europeni.
Nu pot crede în validitatea argumentelor profesorului britanic în raport cu existenţa României de azi şi a aşezării sale, în fine, într-un context care-i asigură o identitate securitară. Nu pot accepta apelul ultimativ adresat României de a părărsi acest spaţiu, adevărat imperfect şi cu probleme despre care nu am încetat să vorbesc în corespondenţele de la Bruxelles, atâta timp cât este evidentă lipsa de pe piaţa geo-politică a oricăror alte opţiuni viabile de supravieţuire naţională.
În fine, o ultimă observaţie: nu vi se pare că, în spaţiul unei singure săptămâni, încep să se acumuleze cam multe semnale de tipul ”ţară aproape neguvernabilă” sau “ieşiţi afară din UE”? Poate este o simplă coincidenţă, poate însă sunem aruncaţi în prima linie a unui război care nu este al nostru, dar în care, nu-i aşa, de ce n-am fi şi prima carne de tun sacrificată?
Se încarcă comentariile...
