Domnule Premier Dacian Cioloş, şi Ministerul Educaţiei este important

Ultima ştire politică este demisia ministrului Fondurilor Europene, Aura Răducu, la cererea premierului Cioloş, pentru lipsa de performanţă în gestionarea sarcinilor ministerului. După pierderea a 7 miliarde de euro în exerciţiul financiar anterior, în perioada 2014-2016 România n-a tras de la UE nici măcar un euro!

Motiv suficient pentru premierul Cioloş să-i ceară ministrului Răducu demisia. Aceeaşi situaţie, poate şi mai gravă, există şi la Ministerul Educaţiei.

În problema devoalării plagiatelor nu se întâmplă nimic. S-a elaborat un cadru legislativ cu aplicare după plecarea actualului guvern. Până se reînnoieşte CNATDCU, până se organizează comisiile pe specialităţi, până se analizează sesizările de plagiat, trece anul şi nu se întâmplă nimic.

Legea Educaţiei Naţionale rămâne pervertită de OUG-urile promovate de guvernul Ponta, aşa că nu mai există un cadru legislativ care să asigure evoluţia sănătoasă a sistemului de învăţământ.

Ultima decizie a Ministerului Educaţiei se referă la Planul Cadru pentru Gimnaziu.

Pe lângă opiniile unor specialişti în educaţie, iată şi opinia profesorului Mircea Miclea, autor al diagnozei, strategiei şi soluţiilor legislative ce au stat la baza Legii Educaţiei Naţionale elaborată de ministrul Daniel Funeriu. Analiza profesorului Mircea Miclea este extrem de dură şi se poate rezuma astfel:

„Acest plan-cadru a fost făcut pentru a satisface interesele celor care predau, nu ale celor care învaţă! El îi asigură pe profesori că nu se schimbă nimic, că se vor preda aceleaşi materii ca şi până acum şi că o să aibă toţi ore de predare suficiente ca să-şi facă norma. S-a aprobat un plan pentru liniştea dăscălimii, nu pentru dezvoltarea elevilor”.

Mircea Miclea acuză ce spun şi alţi specialişti:

• Nu s-a pornit de la o „hartă” a competenţelor pe care societatea le aşteaptă de la absolvenţii de gimnaziu, şi în funcţie de această „hartă” să se decidă planul cadru şi programele şcolare. Fără stabilirea acestor competenţe (generale, specifice, pe discipline şi etape de şcolarizare), totul devine o improvizaţie neprofesionistă.
• Numărul de ore prevăzut de Planul Cadru este aberant de mare, 33-34 de ore de predare la clasele a VII-a şi a VIII-a, 7 ore pe zi, la care se adaugă 3-4 ore pregătirea temelor şi examenelor. 10 ore pe zi pentru copii în vârstă de 11-14 ani este o decizie împotriva tuturor normelor şi recomandărilor specialiştilor, medicilor şi psihologilor.
•  Planul-cadru aprobat subminează inovaţia şi flexibilitatea didactică, nu lasă suficiente grade de libertate profesorilor şi şcolilor pentru a particulariza şi adapta demersul didactic la specificul comunităţilor şcolare pe care le deservesc.
•  Planul Cadru bate în cuie actuala arhitectură şcolară, refuză să treacă clasa a IX-a la gimnaziu, deşi la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a abandonul şcolar este imens, 23%.

Aceasta este şi structura şcolară în învăţământul finlandez, de departe cel mai performant la nivel internaţional.

Spune profesorul Miclea:

„Aprobarea acestui plan-cadru legitimează o structură gimnazială revolută, care generează cel mai mare abandon şcolar din Europa”.

• „Planul-cadru aprobat promovează un număr prea mare de discipline, favorizează dezintegrarea, nu integrarea cunoaşterii şi, prin consecinţă, reduce valoarea de utilizare a cunoştinţelor dobândite de către elevi în gimnaziu. Până şi disciplinele care puteau fi foarte uşor integrate au rămas separate. Era atât de uşor, de pildă, ca din „Educaţie tehnologică şi aplicaţii practice” şi „Informatică şi TIC” să se propună o singură disciplină integrativă: „Tehnologia informaţiei”, dar nu s-a făcut nici măcar asta”, spune Mircea Miclea.
• „Pe scurt, aşa cum arată acum planul-cadru, vom fi iarăşi ce-am fost şi mai rău decât atât. În fiecare an, câteva sute de mii de elevi vor face şcoală după un plan care nu are o ţintă clară, care îi favorizează pe cei ce  predau, nu pe cei ce învaţă, care e inflexibil, revolut, şi care nu stimulează exact ceea este mai important, anume utilizarea cunoaşterii”, este concluzia profesorului Mircea Miclea.

Domnule premier Cioloş, dacă atâţia specialişti spun că nu e în regulă viitorul Plan Cadru pentru gimnaziu, nu puteţi lua de bune doar propunerile Ministerului Educaţiei, ale salariaţilor săi.

Şi educaţia copiilor noştri este importantă, poate la fel de importantă ca absorbţia fondurilor europene, pentru că grevează viitorul ţării noastre.

În plus, fără o piaţă a muncii atractivă pentru investitori, generată de educaţie şi formare profesională, nu avem şanse la atât de necesarele investiţii, româneşti şi străine, care să conducă la o economie competitivă şi performantă.

Nici măcar „liniştea” cadrelor didactice nu este asigurată. Abandonul şcolar conduce, implacabil, la desfiinţarea a mii de posturi didactice din invăţământ şi tot atâţia şomeri. 

Dacă premierul Cioloş nu pune piciorul în prag, să impună miniştri competenţi, inclusiv la Ministerul Educaţiei, atunci perioada sa de guvernare va rămâne în istorie la capitolul „nerelevante”.