Ion Petran - Artistul în haine militare

Deşi nu se consideră artist, lucrările colonelului în rezervă Ion Petran pot fi găsite în biserici şi mănăstiri din România, dar şi în colecţiile unor vedete precum Irina Loghin sau Fuego.

Lucrează cu lemnul de când se ştie, iar pirogravura a fost pentru el atât o formă de relaxare, cât şi un mod de a-şi dovedi credinţa scrijelind în bucăţi de brad, fag sau viţă de vie. Născut şi crescut într-o familie de ţărani din comuna sălăjeană Gârbou, colonelul (r) Ion Petran a învăţat să lucreze în lemn de la bunic şi de la tatăl său, care făceau care, uşi sau ferestre.

Pirogravură şi traforaj

Liceul, armata şi şcolile militare l-au îndepărtat de artă, dar spune că din 1977, când a devenit ofiţer la unitatea din Zalău, a reînceput să lucreze în lemn. „Am devenit colaborator al Casei Armatei încă din primele zile de armată. Pe lângă pirogravură şi traforaj, am făcut parte şi din cor şi din brigăzile artistice care se înfiinţau în acea vreme”, îşi aminteşte colonelul în rezervă.

Deşi s-a format într-un regim cazon şi a trăit mulţi ani sub rigorile militare, Ion Petran susţine că şi în acest mediu există persoane atrase de artă. Ba mai mult, în opinia sa, găsirea unui hobby e absolut necesară pentru a te putea deconecta din rutina zilnică. „Şi atunci, dar şi acum, când intru în atelier mă rup de lume. Tocmai de aceea îmi place să lucrez singur, în linişte şi fără să fiu deranjat de cineva“, explică artistul de la Casa Armatei.

Lucrări în colecţiile Irinei Loghin

Cu creionul de pirogravură Ion Petran a realizat, de-a lungul anilor, zeci de lucrări pe care le păstrează cu grijă, dar şi altele care au ajuns în colecţiile unor artişti celebri, precum Irina Loghin şi Fuego, sau în colecţii personale din Franţa şi Spania. „Cel mai mândru sunt de icoanele care au ajuns la mănăstirea Strâmba şi de candelabrele de la biserica unităţii militare din Zalău. Mă consider un om credincios, crescut la ţară în tradiţia creştin ortodoxă şi tocmai de aceea majoritatea lucrărilor mele au temă religioasă. De altfel, lucrarea de care m-am ataşat cel mai mult e chiar «Cina cea de Tain㻓, spune pirogravorul.

Supus voinţei lemnului

Ion Petran spune că pirogravura în lemn e cu totul specială, pentru că nu de puţine ori, cel care o realizează trebuie să se supună „dorinţei lemnului“ pentru că „nu poţi ce vrei pe o bucată de lemn“. „Cioturile, semnele lăsate în copac cu voia naturii îţi dictează, practic, ce să faci“, a mai spus militarul-artist.

Profil.

Născut. 29 august 1951, Gârbou.
Studii. Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti (1988)
Familie. Căsătorit, doi copii şi un nepot.

Ce-i place?

Disciplina şi respectul sunt principalele calităţi pe care le apreciază colonelul pensionar. Dar mai mult decât orice lui Ion Petran îi place să lucreze cu lemnul, despre care vorbeşte cu adevărată pioşenie  pentru că, spune el, lemnul e nedespărţit de om. „Din el facem leagăn celor ce nasc şi tot el ne dă scânduri pentru copârşeu“, spune artistul din Zalău.

Ce nu-i place?

Din capul locului, artistul se declară scârbit de politică şi susţine că nu-i place să bată apa în piuă purtând discuţii inutile despre prestaţia actualilor aleşi ai poporului. Colonelului nu-i plac nici oamenii plini de sine, îngâmfaţi şi care se cred atoateştiutori. Indisciplina este, de asemenea, unul dintre cele mai supărătoare lucruri pentru militarul de carieră.

Întrebare şi răspuns

Câte ore dedicaţi zilnic artei?

Eu nu pot spune că intru în atelierul meu de la Centrul Militar după un program dinainte stabilit. De obicei lucrez până obosesc, dar minimum patru-cinci ore zilnic. Au fost şi zile în care am lucrat câte 11 ore. Pentru pirogravura „Dreapta Judecată“ am lucrat, cu mici intermintenţe, două zile şi o noapte.