Cele mai frumoase sate din Tulcea. Jurilovca, Luncaviţa şi Niculiţel, tărâmurile din poveşti

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Jurilovca, Luncaviţa şi Niculiţel sunt tărâmuri iubite de Dumnezeu. Aici poţi mânca cel mai delicios  borş de peşte şi vei admira căsuţele alb-albastre cu acoperiş din stuf şi cu lotcă la poartă, de unde poţi pleca într-o plimbare pe canalele înţesate de nuferi şi pelicani.

Jurilovca, poarta Raiului de la intrarea în Delta Dunării

Jurilovca este cea mai mare comunitate de pescari din Tulcea, dar şi un colţ de Rai, unde drumeţul obosit de drum se poate desfăta cu minunăţiile naturii sau poate admira hainele viu colorate ale lipovenilor şi chipurile bărbaţilor acoperite cu barbă.

Localitatea a fost înfiinţată de ruşii lipoveni exilaţi de prin părţile Donului şi Nistrului la începutul secolului XIX. Ei au fost forţaţi să părăsească ţinuturile natale din cauza regulilor canonice impuse de Biserica Ortodoxă Rusă şi ţarul Petru cel Mare.



Pe urmele grecilor

Odată ajunşi în Jurilovca, puteţi explora lagunele Goloviţa şi Razim (cel mai mare lac din ţară), sau puteţi păşi pe urmele primei colonii greco – romane de pe teritoriul ţării noastre, la Capul Doloşman. Aici se află vestigiile unei colonii greco – romane, prima aşezare de pe teritoriul României, o soră mai mare a Histriei. Cetatea se numeşte Orgame Argamum (numele grecesc şi latin al cetăţii). În zonă s-au descoperit patru bazilici palaocreştine, dar şi cel mai vechi mormânt grecesc. Cea mai mare parte a cetăţii se află sub pământ.

Nu rataţi o plimbare până la Gura Portiţei, unde puteţi ajunge cu ambarcaţiunile localnicilor. Plecările se fac din miniportul turistic.



Casele, vopsite în albastru lipovenesc

La Jurilovca, tradiţiile se păstrează din generaţie în generaţie. Casele au faţadele colorate în albastru şi alb, iar casele au acoperişuri de stuf. Aproape fiecare locuinţă are o baie lipovenească separată de casă.
Cu toţii ne întrebăm de ce bărbaţii trecuţi de o anumită vârstă poartă barbă. Am aflat că religia impune acest lucru. „Dacă la bărbaţii tineri ea nu se mai aplică, cei în vârstă trebuie să fie pregătiţi pentru drumul cel lung. Bărbaţii nu au voie să se bărbierească, pentru ca moartea să nu cumva să te prindă fără barbă“, ne explică un localnic.

Tradiţiile sunt sfinte în biserică: femeile trebuie să intre în Casa Domnului doar în costum tradiţional: în zilele de post să poarte haine mai cernite, iar în restul timpului veşminte viu colorate.

Luncaviţa, satul teilor şi al nopţilor senine

Luncaviţa este locul unde găseşti şi deltă şi munte. Comuna care numără aproximativ 4.700 de suflete se întinde pe două areale protejate: o parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (peste 300 de hectare) şi o parte din Parcul Naţional Munţii Măcin (peste 4.000 de hectare).

Localnicii cred că prin împrejurimi se afla îngropată o comoară de pe vremea turcilor. Puţinele descoperiri arheologice în această zonă fac ca legenda să dăinuie.

image

Tărâmul bujorului dobrogean



Aici, mai puteţi vedea femei care împletesc coşuri de papură şi răchită, obicei tradiţional în Delta Dunării, sau puteţi admira cum dintr-o bucată de lut pot ieşi minuni, la cel mai mare centru de olărit din România, realizat în urma unui proiect cu Universitatea Ovidius din Constanţa.
La câţiva kilometri de Luncaviţa se află Rezervaţia Valea Fagilor, o mică parte din pădurile ce acopereau cândva întregul ţinut dintre Dunăre şi Mare. Ca o curiozitate, este locul în care fagul creşte la cea mai mică altitudine din ţara noastră. Tot Luncaviţa este zona unde înfloreşte bujorul dobrogean, specie rară, ocrotită de lege.

Niculiţel, tărâmul strugurilor şi al mănăstirilor

Comuna este situată în partea de nord-vest a judeţului Tulcea, într-o zonă depresionară larg deschisă spre nord la poalele dealurilor Niculiţelului.

Podgoria Sarica Niculiţel, brandul localităţii, este cea mai veche podgorie a Dobrogei. Viile sunt amplasate pe terenuri cu altitudini de până la 200 de metri, formând largi amfiteatre.

Turism ecumenic

Nu plecaţi fără să vă primeniţi spiritul la mănăstirile Celic Dere, Saon şi Cocoş. Mănăstirea Celic-Dere, situată în partea de nord a Dobrogei, este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre şi Marea Neagră. Ea şi-a luat numele de la pârâul Celic (pe valea caruia se afla), "Celic Dere" însemnând "pârâu de oţel", aici descoperindu-se arme din epoci îndepărtate.

Mănăstirea Cocoş a fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români de la Mănăstirea Neamţ, Visarion, Gherontie şi Isaia, întorşi de la Sf. Munte Athos cu o corabie pe Dunare, la Isaccea. Ieromonahul Visarion, primul stareţ al mănăstirii, ridicat la rangul de arhimandrit de ierarhul grec Panaret, Arhiepiscopul Tulcei, era tipograf şi a contribuit la tipărirea primei traduceri în limba română a "Descrierii Moldovei".

image



Mănăstirea Saon a fost înfiinţată în 1846 ca paraclis de călugării plecaţi de la Mănăstirea Celic - Dere care au ridicat din chirpici un Paraclis şi câteva chilii. Din anul 1881, prin strămutarea la Saon a celorlalţi călugări de la Celicul de Jos de către Episcopul Iosif Gheorghian, schitul Saon devine de sine stătător. În acelaşi an, călugării de la Saon au ridicat din chirpici şi lemn o biserică cu hramul "Înălţarea Domnului" şi două corpuri de chilii, din care până azi a rămas cel din dreapta Paraclisului.

Un alt punct de atracţie este Bazilica, descoperită în 1971, în urma unor ploi torenţiale care s-au abătut asupra comunei Niculiţel. În cripta bazilicii au fost descoperite rămăşiţele a şase martiri, dintre care patru cunoscuţi din actele martirice. Cei patru, Attalos, Kamasis, Phillipos şi Zottikos au fost canonizaţi.

Primarul din Niculiţel mai spune că zona este renumită prin pădurea ce se întinde pe 3.000 de hectare, ce face parte din zona Munţii Măcinului. Aici cresc tei, carpeni şi stejari. În zonă sunt şi două fonduri de vânătoare, unde se pot prinde mistreţi, căpriori, fazani şi vulpi.

image

Vă mai recomandăm:

Poveştile Sulinei, Turnul Babel din Deltă. Locul unde au iubit şi au murit prinţese şi pescari, piraţi şi amirali

Don Giovanni, piratul de la Sulina. Cum a reuşit fostul marinar să înşele autorităţile şi să rămână cu marfa ilegală şi cu despăgubirea


Jurnal de vacanţă. Gura Portiţei, paradisul dintre mare şi Deltă. Plaja de pe care poţi aduna scoici cu lopata
 

Jurnal de Vacanţă. Plaja Vadu, ultimul refugiu. Colţul de Rai interzis cândva turiştilor vă aşteaptă cu hectare întregi de plajă virgină


 

 

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite