VIDEO De la Sfinţii la Phoenix. Povestea formaţiei care a pus România pe harta rockului
0
ISTORIE Bela Kamocsa, membru fondator al Phoenix, care a murit în 2010, a lăsat în urmă cartea biografică „Blues de Timişoara“, unde dezvăluie secretul din spatele legendei: bunica din America a lui Moni Bordeianu
La începutul anilor 60, în Occident, a început să îşi facă loc un nou gen muzical: beat-ul. Filmul „Tinerii“ („The Young Ones“), apărut în 1961, avea să schimbe pentru totdeauna destinele tinerilor de pretutindeni. Nu Cliff Richard, actorul din rolul principal, avea să atragă atenţia publicului, ci formaţia The Shadows, care îl acompania.
„I-am auzit deja la radio pe cei de la The Shadows. Eram înebunit după ei. Dar acum i-am şi putut vedea. Am văzut că erau suficiente pentru cântări trei chitarişti şi un toboşar. Acum e ceva normal să vezi doi chitarişti într-o formaţie, dar pe vremea aceea era ceva revoluţionar“, şi-a început povestea Bela Kamocsa, în cartea pe care n-a mai apucat s-o termine.
Manuscrisul a fost preluat de Johnny Bota, colegul său de la Bega Blues Band, care i-a dat un final şi l-a pregătit pentru publicare.
În România, cultura „beat“ s-a răspândit în cinematografe, în rândul spectatorilor care au urmărit filmul.
"Şi acum mi se face pielea de găină când mă gândesc la atmosfera din cinemtograful din cartierul Lahovary. a avut un efect hipnotic asupra mea”, a povestit Kamocsa, care a ajuns să bată ritmurile pe mese, scaune şi orice alte obiecte găsite prin casă, chiar şi pe caterda de la şcoală.
“Colegii de clasă m-au înconjurat şi am cântat împreună de parcă ar fi ascultat un radio. Ei au şi dansat. Abia aşteptau toţi să se sune de pauză”, afirma Bela Kamocsa. Aşa a ajuns toboşar în formaţia şcolii germane din Timişoara.
"Totuşi sunt ca voi" editat în anul 1969
“Am avut succes în rândul elevilor de la şcoală. Showul era din ce în ce mai mult despre muzică şi dans. Am imitat şlagerele nemţeşti şi italieneşti”, a spus Kamo.
Prietenia cu Nicu Covaci
În ultimul an de liceu, la vârsta de 17 ani, trupa în care cânta Kamo a ajuns în finala naţională a unui concurs muzical, la Bucureşti. Pentru acest eveniment, în trupă a fost adus un nou membru. Era vorba de Nicu Covaci, care venea de la Liceul de Arte, unde învăţa chitara clasică. Trupa s-a întărit cu un profesionist pentru călătoria de la Bucureşti, dar nu a câştigat concursul naţional.
„Juriul ne-a depunctat pentru programul nostru cosmopolit şi din cauza mişcărilor provocatoare ale dansatorelor“, a explicat Kamo.
Sfinţii în formula Bela Kamocsa, Claudiu Rotaru, Pilu Stefanovici, Moni Bordeianu şi Nicu Covaci Foto:phoenix50.ro
În scurt timp s-a legat o prietenie între Bela Kamocsa şi Nicu Covaci. Au continuat să cânte în trupa şcolii, însă erau decişi să-şi întemeieze propria formaţie. Pentru asta au găsit cea mai potrivită persoană: Claudiu Rotaru, care avea o chitară electrică şi ştia pe de rost solourile celor de la The Shadows.
Întâlnirea cu Moni Bordeianu
Cei trei aveau să se întâlnească des, când acasă la Claudiu Rotaru, când la Nicu Covaci, pentru a asculta muzică. La una din aceste întâlniri şi-a făcut apariţia Moni Bordeianu, şi el elev la liceul german din oraş.
„Pe lângă faptul că vorbea engleză, mai avea un avantaj. Bunica lui trăia în America, astfel că aveam acces la informaţie muzicală din Vest. Fără bunica lui Moni nu ar fi apărut Phoenix. Dar şi dacă ar fi apărut, s-ar fi auzit cu totul altfel“, a spus Kamocsa.
Mai lipsea doar un basist pentru a pune planul în aplicare. Kamo a fost cel ales de prieteni să preia acest instrument.
„Moni a luat în primire toba mea, iar eu i-am luat chitara Gibson, pe care o primise de la bunica din America. Nu a fost chitară bas, dar se putea ţine ritmul pe corzile groase. Nu aveam partituri, cântam după ureche“, a mai povestit Kamo.
"Ştiu că mă iubeşti" este prima melodie înregistrată la radio de Phoenix, în 1964
Primele concerte ale Sfinţilor s-au ţinut în sălile de sport ale liceelor mai importante din Timişoara. Până atunci aveau doar piese instrumentale, însă rapid în trupă a venit şi un solist. Locul lui Moni Bordeianu la tobe a fost luat de Pilu Ştefanovici, care avea deja experienţa unor concerte în cluburi, iar rolul de solist i-a revenit lui Moni.
„Am vrut să facem legătură între Timişoara şi Europa Occidentală, chiar dacă a fost un gest eroic în acele vremuri. Comunismul dorea să izoleze tinerii din România de decadenţa capitalistă. Noi copiam trupele The Kinks, The Birds, The Rolling Stones, Easybeats şi altele, de la radio“, după cum povestea Bela Kamocsa.
Sfinţii, după Roger Moore
După terminarea liceului, tinerii timişoreni au intrat la facultate, drept urmare aveau şi un public nou. În perioda 1965-1966 au dat şi un nume trupei lor, Sfinţii, inspirat din serialul „Sfântul“, care rula la acea vreme la Telviziunea Română şi care îl avea în rolul principal pe Roger Moore.
Primele compoziţii au apărut abia în 1967, iar până atunci erau decişi să cânte cât mai bine piesele pe care le auzeau la radio. Prima instalaţie de sunet profesionistă a venit tot de la bunica din America, în 1968.
Filmul "Tinerii" i-a influenţat şi pe tinerii din Timişoara care au pus bazele Sfinţilor Foto:phoenix50.ro
„Bunica lui Moni trimitea din America discuri, haine, reviste. Citeam reviste, topuri, cronici, prezentări de discuri şi bârfele legate de vedete. Nu a fost număr în care să nu apară Mick Jagger. Moni a încercat să-l imite după poze, pentru că pe atunci nu erau videoclipuri“, potrivit lui Kamo.
Succesul şi nonconformismul Sfinţilor au atras atenţia comuniştilor. „Am avut noroc, am dat de succes din prima. Publicul ne-a plăcut de la primele acorduri. Nu pot să explic de ce am fost prima trupă de «beat» din România, cum nu pot să explic de ce Revoluţia din 1989 a izbucnit la Timişoara şi nu la Cluj“, spunea Kamocsa.
Conflicte cu autorităţile
Au început să apară primele probleme şi conflicte cu autorităţile, iar Sfinţii erau acuzaţi că promovează muzica şi atitudinea capitalistă.
"Canarul", una dintre piesele scoase în prima eră Phoenix
Au fost daţi afară de la clubul „MV” al Politehnicii, dar după câteva luni au intrat într-un club muncitoresc, pe care l-au numit „Lola”. De la „Lola”, trupa s-a mutat apoi la Sala Lyra care aparţinea de Casa de Cultură a Municipiului, unde avea două concerte pe săptămână.
Au repetat de mai multe ori anii de facultate tocmai pentru a nu fi luaţi în armată. Pilu Ştefanovici nu a putut evita armata, iar la revenire a emigrat în Norvegia. Locul său a fost luat de Dorel Vintilă.
La mutarea trupei în sala Lyra a Casei de Cultură, autorităţile au considerat că numele Sfinţii avea însemnătăţi mistice şi au fost nevoiţi să îşi schimbe numele.
La sfârşitul primei ere Phoenix, Bela Kamocsa s-a orientat spre jazz şi blues
Phoenix a fost ideea lui Claudiu Rotaru. Trupa a ajuns să susţină concerte în toată ţara. Aveau concerte zilnic, de multe ori chiar câte două pe zi.
Imediat după plecarea lui Moni Bordeianu în SUA, în 1971, formaţia Phoenix a fost interzisă în România pentru mai bine de un an. Nu mai aveau voie să facă turnee, iar la radio şi TV nu s-au mai difuzat înregistrările cu ei. A urmat perioada de blues, însă din vechea formulă a rămas doar Nicu Covaci.
După destrămarea Phoenixului, muzica rock al anilor ‘70 nu l-a mai atras pe Bela Kamocsa, care s-a orientat spre jazz şi blues. A lăsat pentru generaţiile următoare întreaga poveste legată de începuturile erei „beat“ în România, a Sfinţilor şi a Phoenixului.
Citiţi şi:
A murit Béla Kamocsa, unul dintre membrii fondatori ai trupei Phoenix
INTERVIU: Moni Bordeianu, primul solist al Phoenix: „Am lăsat vedetismul din ţară ca să sortez chiloţi în SUA”
EXCLUSIV Moni Bordeianu, primul vocalist de la Phoenix, se apucă de afaceri cu mezeluri în România
Se încarcă comentariile...
