Ultima localitate alipită României, în 1924. Sărbătoarea centenară la Jimbolia FOTO VIDEO
0Jimbolia este ultima localitate care a intrat în componenţa României după Primul Război Mondial. Pe 10 aprilie s-au împlinit 100 de ani de când oraşul din judeţul Timiş a trecut sub administraţie românească. Vineri, 12 aprilie 2024, a fost sărbătoare mare în oraș.
Orașul Jimbolia din Timiș a fost în sărbătoare cu ocazia marcării centenarului alipirii de România, la 10 aprilie 1924.
Evenimentele aniversare de vineri, 12 aprilie 2024, au început în fața gării din localitatea de lângă granița cu Serbia, unde s-a reconstituit momentul istoric de acum 100 de ani, când autoritățile române au predat drapelul României primarului de atunci.
În ziua festivă, Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș, a înmânat un steag aniversar primarului Darius Postelnicu.
Alaiul, din care au făcut parte 100 de copii îmbrăcați în costume populare ale celor trei naționalități, român, german și maghiar, a plecat apoi pe jos în centrul Jimboliei, pentru momentul festiv, care s-a desfășurat în piațeta Sfântul Florian.
„Am avut mult mai multă populație și alai decât ne așteptam. Populația a întâmpinat cu drag și cu brațele deschise acest eveniment și ne-au fost alături. Acești 100 de ani pentru Jimbolia a însemnat dezvoltarea orașului, înțelegerea și conviețuirea într-un mod foarte frumos și armonios între toate naționalitățile, români, șvabi, sârbi, unguri, romi. Sunt un bun exemplu de urmat pentru tot ce înseamnă conviețuirea cosmopolită într-o localitate chiar și așa mică cum e Jimbolia. Sperăm ca și de acum să dezvoltăm localitatea pentru copiii noștri”, a spus primarul Darius Postelnicu.
Bucurie rezervată acum un secol
Înainte de primul Război Mondial, Jimbolia era parte din monarhia Austro-Ungară, iar apoi, vreme de şase ani, din 1918 până în 1924, oraşul se afla în graniţele Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor - viitoarea Iugoslavia. În urma unor negocieri care au avut loc între români și sârbi, în noiembrie 1923, la Belgrad avea să se semneze un nou protocol de delimitare a frontierei comune.
Astfel, în ziua de 10 aprilie 1924, România a cedat definitiv vecinilor localităţile Pardany și Modoș, iar sârbii cedează Hatzfeld, cum se numea în germană orașul care, odată cu trecerea sub administraţia românească, capătă numele Jimbolia.
Jimbolia nu a fost primită cu brațele deschise de toți românii, pentru că era o localitate locuită de germani, în timp de în Serbia erau încă multe localități românești.
Alfred Simonis, președintele Camerei Deputaților, și-a început discursul cu un citat dintr-un ziar apărut în urmă cu un secol, în vechiul regat.
„Noi nu am avut simpatie pentru a prelua Jimbolia. Rolul nostru era, dacă era să facem schimb, să dăm comune cu populație sârbă și să cerem în schimb comune românești. Se vede că altele au fost interesele guvernului și membrilor din comisiune, că, joi, am preluat Jimbolia”, a citat Simonis.
„Atunci, în 1924, conducătorii țării au decis ca Jimbolia să-și ia locul de drept în Banatul de șes, devenind astfel parte componentă a României. Jimbolia a pășit astfel într-un nou capitol al istoriei. Până la acea zi de 10 aprilie 1924, Jimbolia trecuse, în decurs de zece ani, prin trei administrații diferite. Privind retrospectiv, realizăm cât de multe s-au schimbat acum o sută de ani. Îmi aduc aminte că în 2016, la jubileiul de 250 de la colonizarea șvabilor, când pe străzile din oraș au defilat zeci de tineri îmbrăcați în portul șvăbesc, iar tradițiile pentru comunitate înseamnă fundamentul pe care se păstrează identitatea colectivă”, a spus Alfred Simonis.
„Celebrăm nu doar un moment istoric ci mai ales buna înțelegere între etnii”
La Jimbolia a fost inaugurat și monumentul „Arc peste timp. ÎnSemnul iubirii”, realizat de Liviu Mocan. E un monument care vorbește despre buna înțelegere între locuitorii orașului, indiferent de etnie sau religie.
„Celebrăm nu doar un moment istoric, ci mai ales buna înțelegere între etnii. Văd aici oameni din toate etniile, reprezentanți ai portului popular de aici, din Jimbolia, dar și din Serbia. Este esențial pentru orice comunitate care vrea armonie și progres. Jimbolia a fost un exemplu de conviețuire pașnică și de respect reciproc între diferitele grupuri etnice, care numes acest loc acasă. Spiritul de toleranță și a solidarității este o comoară care trebuie prețuită și protejată. Trebuie să facem asta în fiecare zi. Vedem la granițele noastre ce înseamnă conflicte, ce înseamnă suferință. Ați reușit să depășiți barierele și să construiți punți de înțelegere și de respect reciproc”, a spus Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș.
Un moment istoric a fost evocat și de prefectul de Timiș, Mihai Ritivoiu.
„Strămoșii mamei mele sunt din Sânnicolau, la o aruncătură de băț de Jimbolia. Bunicul meu a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, s-a dus acolo să se lupte pentru familie, pentru patrie și pentru cruce. Străbunicul meu a luptat în Marele Război, acum mai bine de o sută de ani. Și el s-a dus să lupte pentru familie, patrie și cruce. Probabil că la fel au făcut și strămoșii voștri. Singura diferență este că străbunicul meu a fost pe front în Tirolul de Sud, luptând în subordinea armatei austro-ungare, într-o alianță militară opusă celei în care era România. Acest lucru nu este în mod special menționat în cărțile de istorie“, a spus Mihai Ritivoiu.
„Trebuie să ne gândim că au fost vremuri în care românii au luptat împotriva altor români. Este o tragedie, un fapt dramatic care ține de ființa poporului nostru. Jimbolia este una din marile daruri pe care Dumnezeu ni l-a făcut nouă ca popor. Mă rog la Dumnezeu să treacă mii de ani peste noi și niciodată să nu mai fie români împotriva altor români, atât militar, în război, dar și noi, cum ne organizăm, cum gospodărim, cum ne vedem de țara noastră”, a declarat prefectul Mihai Ritivoiu.
Suferința șvabilor din Jimbolia
Orașul modern Jimbolia a fost întemeiat în 1766, prin colonizarea cu populație germană din Mainz, Trier, Sauer, Pfalz, Lotaringia și Luxemburg.
În perioada antebelică, Jimbolia s-a numit Zsombolya, în maghiară, sau Hatzfeld, în germană. În 1900, din totalul populaţiei de 10.152 de locuitori ai oraşului, 82,7% erau germani, 15,1% maghiari şi 0,5% români. Recensământul din 1930 arăta că din 10.873 de locuitori, 7.640 erau germani, 2.097 maghiari, 660 români şi 141 sârbi.
După al doilea Război Mondial, șvabii au fost deportați în Rusia și Bărăgan, iar în timpul comunismului au fost vânduți de statul român.
„Jimbolia a fost întemeiat de coloniștii germani. După Primul Război a fost alipit regatului sârb. Din 1924, de acum o sută de ani, a fost alipită statului român și se numește Jimbolia. După 11 zile, regele Ferdinand I a vizitat cea mai tânără localitate a statului român. Regele a fost impresionat de cum a fost întâmpinat de șvabii jimbolieni. După câțiva ani, Jimbolia a devenit o localitate cu un trai de viață foarte ridicat, economic și cultural...“, a spus Josef Koch, președintele Șvabilor Bănățeni din Germania.
În 1944 a venit al Doilea Război Mondial, iar populația Jimboliei a avut mult de suferit. S-au închis școlile germane, a urmat deportarea tuturor germanilor apți de muncă, în Rusia, apoi a venit expropierea totală a șvabilor. În 1951 a urmat și deportarea a 600 de șvabi în Bărăgan.
„După ce deportații s-au întors, lucrurile s-au mai liniștit și populația germană a început să creadă într-un viitor bun. Jimbolienii, nemți, unguri, români, au muncit și au sărbătorit împreună. Nu a fost să fie bine. Statul român ne-a vândut, ne-au dat afară din locurile noastre de muncă și am fost vânduți statului german. Mulți au părăsit această țară. Au fost 100 de ani de nedreptăți și suferințe pentru șvabii jimbolieni, dar și ani minunați, cu realizări trăite împreună cu românii și ungurii. Eu m-am născut la Jimbolia, am copilărit și am trăit la Jimbolia, și deși am plecat acum 40 de ani pot spune că în adâncul inimii am fost și voi rămâne jimbolian”, a afirmat Josef Koch.
Un alt moment important al centenarului va fi la Casa de Cultură, de ora 18.00, odată cu prezentarea operetei „Grüsst, mein Banat!” - „Salut, Banatul meu!“, compusă de muzicianul local Emmerich Bartzer.
Se încarcă comentariile...
