„The Young Ones“, filmul care a avut o mare influenţă asupra tinerilor din România comunistă: „Oferea iluzia nesfârşitei libertăţi“

Filmul britanic „The Young Ones”, apărut în 1961, regizat de Sidnay J.Furie, care îi are în rolurile principale pe Cliff Richard şi trupa The Shadows, a avut o mare influenţă asupra tinerilor din România din acele vremuri.

Mai toate formaţiile care au apărut în acei ani au urmat modelul propus de formaţia britanică The Shadows, care îl acompaniază pe Cliff Richard în „Tinerii”. Anul următor, în 1962, Cliff Richard avea să lanseze şi albumul cu numele „The Young Ones”. A fost începutul unei cariere fulminante, muzicianul vânzând până astăzi peste 250 de milioane de discuri.

Nelu Stratone a explicat în volumul „Rock sub secera şi ciocan” contextul în care „Tinerii” au cucerit şi românii.

„În perioada 18-25 iunie 1962 are loc un eveniment politic care se va dovedi extrem de important pentru viitorul României. Marele tătuc sovietic, Nichita Hrusciov, face o vizită oficială în Bucureşti, moment în care este convins de Gheorghe Gheorghiu Dej să retragă trupele armatei sovietice din România. Urmările acestui acord se vor vedea relativ rapid. Obligativitatea învăţării limbii ruse dispare atât din programele radio, cât şi din programa şcolară, punându-se accent pe limbile franceză, engleză, spaniolă şi germană, iar filmele ruseşti care acaparaseră ecranele româneşti, mici şi mari, sunt programate din ce în ce mai rar. Iar dovada cea mai palpabilă este prezentarea unui film cu un imens impact în rândul tinerilor elevi şi studenţi, filmul britanic <The Young Ones> (Tinerii), altfel un film banal şi modest realizat artistic, dar care, datorită prezenţei în distrbuţie a cântăreţului britanic Cliff Richard şi a formaţiei The Shadows, a permis o primă legătură directă cu muzica occidentală. Şi dacă o să staţi de vorbă cu orice individ care s-a apucat de cântat în anii 60, o să constataţi că mai păstrează încă în memorie, chiar şi după 50 de ani, scene întregi din acea peliculă, văzută probabil de zeci de ori, în ciuda cozilor interminabile de la casele de bilete”, a scris Nelu Stratone.

Iată însă şi cum au fost influenţaţi cei de la Phoenix, care la acea vreme încă nu se numeau nici Sfinţii. Timişorenii au câştigat locul întâi la concursul pe judeţ ale brigăzilor artistice. A urmat etapa naţională de la Bucureşti. Brigada artistică din Timişoara era formată din Nicu Covaci, Bela Kamocsa şi Adi Creşneac. 

„Cele mai multe brigăzi artistice erau orientate, pe linie. Aveau în repertoriu cântece patriotice, coruri cu slavă partidului, încercând să câştige pe calea linguşirii conducătorilor. Apariţia noastră a fost un şoc, atât pentru public, cât şi pentru juriu...După primele momente de uluire, se porni un vuiet în sală, un tropot de picioare şi o cascadă de strigăte de încurajare din partea publicului, ce nu s-a mai pototlit până la sfârşitul programului.

În perioada aceea rulase filmul Tinerii, şi bucureştenii erau deja la curent cu ceea ce le propuneam noi. Văzusem filmul de câteva zeci de ori împreună cu prietenii şi ştiam ce aveam de făcut. Decizia de a cânta cu ghitare electrice şi de a copia repertoriul formaţiei la modă s-a dovedit fericită şi satisfacţia pe care am avut-o era greu de egalat. Reuşisem să oferim fanilor lui Shadows iluzia nesfinţitei libertăţi. Era doar o iluzie, dar nu era puţin”, a povestit Nico Covaci în cartea autobiografică „Phoenix. Însă eu, o pasăre...”.