Şvabul bănăţean Ignaz Bernhard Fischer primeşte Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler
0
Ignaz Bernhard Fischer, preşedintele Asociaaţiei Foştilor Deportaţi din România în URSS, va prelua, vineri, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler.
Klaus Iohannis, preşedintele României, a conferit prin decretul semnat la 11 noiembrie 2016 lui Ignaz Bernhard Fischer, cu prilejul aniversării a 90 de ani, Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. Fischer este preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi din România în URSS.
Ceremonia de decorare al lui Ignaz Bernhard Fischer va fi oficiată, vineri, la Primăria Timişoara, de Sergiu Nistor, Consilier Prezidenţial, Departamentul Cultură, Culte şi Centenar al Administraţiei Prezidenţiale. La ceremonie va participa, de asemenea, primarul Timişoarei, Nicolae Robu.
Conform Administraţiei Prezidenţiale, Fischer primeşte înalta distincţie „în semn de deosebită apreciere pentru înalta sa ţinută morală, pentru demnitatea şi curajul cu care a militat, de-a lungul timpului, pentru libertate şi democraţie, pentru eforturile pe care le-a făcut, în numele Asociaţiei Foştilor Deportaţi din România în URSS”.
În 2010, Ignaz Bernhard Fischer a fost distins cu Crucea de Cavaler a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania.
Peste 70.000 de etnici germani din România au fost deportaţi în anul 1945 în lagărele de muncă sovietice pentru a depune aşa-numită “muncă reparatorie pentru daunele de război provocate de armata nazistă”. Ultimii deportaţi s-au reîntors acasă abia la sfârşit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă depusă pentru „reconstrucţia” statului sovietic. Azi cei mai tineri dintre ei au trecut de vârsta de 85 de ani, numărul lor total în România fiind de aproximativ o mie de persoane.
A fost preot catolic între anii 1955-1970
Ignaz Bernhard Fischer s-a născut în 2 octombrie 1926, la Bacova (judeţul Timiş). După şcoala primară din sat a venit la Timişoara, la Liceul Banatia.
În ianuarie 1945 a fost deportat în Uniunea Sovietică pentru “reconstrucţie”. S-a întors în România la sfârşitul anului 1949 şi a început să studieze teologia.
La 15 aprilie 1954 a fost hirotonisit preot catolic. A fost membru al Ordinului Călugărilor Salvatorieni. În perioda 1955-1956 a fost preot în Cărpiniş, iar în perioada 1957-1970 preot la Anina.
În anul 1970 s-a căsătorit şi a trebuit să renunţe la preoţie.
Din 1970 până în 1974 a lucrat la o Întreprindere Agricolă de Stat din Măureni. În 1974 s-a mutat la Timişoara, unde a lucrat ca şef de depozit până în 1979. Din 1980 până la pensionare, în 1986, a lucrat ca şef cu tranporturile într-o întreprindere de prelucrarea laptelui.
În perioada 1988-1991 a fost secretar al enoriei romano-catolice din Mehala-Timişoara.
După Revoluţia română din 1989 a început să editeze o mică publicaţie “Glaubensbote” (Mesagerul credinţei), care conţinea articole pe teme religioase şi se adresează bisericilor romano-catolice din Timişoara. Este singura publicaţie catolică în limba germană din România. Articolele sale au fost preluate de Neue Banater Zeitung, Neuer Weg şi Allgemeine Deutsche Zeitung. A publicat şi schiţe umoristice în dialectul şvăbesc în revista Pipatsch.
În februarie 1990 Ignaz Fischer a fost unul din membrii fondatori ai Asociaţia foştilor deportaţi în Uniunea Sovietică, devenind preşedinte al asociaţiei.
Din 1991 a lucrat în cadrul Forumului Democrat al Germanilor din România, sucursala Banat, al cărei preşedinte a fost ales.
Se încarcă comentariile...
