Sportul în care animalul e mai important decât omul. Unde se clasează România în domeniul care i-a adus primul argint olimpic
0În România, numărul bazelor de echitație a tot crescut. În prezent, la Federația Română de Echitație sunt înregistrați în jur de 1.500 de cai pentru competiții interne și internaționale, pe toate disciplinele.
Echitația este o activitate sportivă și recreativă care implică călăritul cailor. Este un sport complex și divers, care poate fi practicat atât la nivel recreativ, cât și competițional, cu o istorie îndelungată, datând de mii de ani. Inițial, caii erau folosiți pentru transport, război și agricultură, iar primele competiții moderne au apărut în secolul al XIX-lea.
Dresajul este regina acestui sport și implică un control precis al calului, demonstrând mișcări fluide și grațioase. Apoi, sunt săriturile peste obstacole. Caii și călăreții trebuie să sară peste o serie de obstacole în cel mai scurt timp posibil, evitând penalizările pentru greșeli. Mai există și o așa-numită probă completă: o combinație de dresaj, sărituri și cross-country (competiție pe teren accidentat, cu obstacole naturale și artificiale, care pune la încercare rezistența și abilitățile de sărit ale calului).
Pe lângă acestea, la sportul ecvestru mai intră probele de anduranță, atelaje, voltijă (gimnastica călare), la care se adaugă și o disciplină, nu este atât de populară la noi: polo, un sport de echipă jucat pe cai, în care scopul este să înscrii goluri lovind o minge mică cu un ciocan lung. Dresajul, săriturile peste obstacole și proba completă sunt cele trei probe olimpice.
„Este un sport pe care poți să-l practici la orice vârstă. E singurul sport olimpic la care nu contează vârsta. Campionul olimpic de la Rio, din Brazilia, avea 60 de ani. Și mai e ceva unic, femeile concurează de la egal la egal cu bărbații, în același concurs“, a spus pentru „Weekend Adevărul“ Marilena Mladin, președintele Federației Ecvestre Române.
„Noi considerăm sportivul calul“
Este și singurul sport olimpic în care există un cuplu om-animal. De fapt, nu omul e principalul actor, ci calul!
„Noi considerăm sportivul calul. La nivel internațional se pune mare accent pe binele calului. Întotdeauna avem în vedere starea de bine a calului. Calul nu trebuie să sufere. De la an la an se îmbunătățesc condițiile de harnașament, de anumite activități, astfel încât calul să poată face activități cu plăcere, fără să fie supus disconfortului. Caii au emoții,au spaime, au emoțiile de concurs, caii tineri sunt mai impresionabili. În momentul în care ai retras un cal care are un parcurs îndelungat de competiții, el suferă că nu mai merge la concurs. Și ei se exprimă, sunt umani“, a mai explicat Marilena Mladin.
În spatele calului este însă o întreagă echipă. Proprietarii au grijă să-i ducă în vârf de formă în funcție de strategia pe care o au, prin antrenamente, program de hrană și îngrijire medicală.
„Fiecare cal are un pașaport, un cip, care cuprinde elemente particulare ale calului. Nu contează cine îl călărește. Sigur, există și numele călăreților, rezultatele sunt ale sportivului împreună cu calul respectiv, dar evidențierea se face separat. E importantă și echipa. Pentru cea mai bună formă a cuplului cal-om. Medicul veterinar este foarte important. Caii pot face întinderi, contracturi musculare, veterinarul prescrie medicamente, masaje, tratamente. Un rol mare are și potcovarul, cel care face pedichiura cailor. În străinătate, caii foarte scumpi au potcoave făcute cu ajutorul computerului. Se toarnă niște potcoave speciale în funcție de cum calcă, cum ne facem și noi pantofii la comandă. Nutriționistul e foarte important. Unii cai mai apatici au nevoie de un aport mai mare de energie, alții au prea multă energie. Sunt foarte multe lucruri pentru ca un cal să ajungă în vârf de formă“, a completat Mladin.
România are în jur de 1.500 de cai care concurează
În România, numărul bazelor de echitație a tot crescut. La Federația Română de Echitație sunt înregistrați în jur de 1.500 de cai pentru competiții interne și internaționale, pe toate disciplinele. Ca să ne facem o imagine cum stăm, Germania, principala forță în sportul ecvestru, are câteva sute de mii de cai înregistrați la federație.
„În general, caii sunt privați. Nu mai există cum erau înainte bazele de stat, manejurile, care aveau și caii. Toți caii pe care îi vedeți în competiții sunt cai privați. Ca tradiție, Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, țările nordice sunt cele mai importante. Ele au și cele mai bune rezultate. Caii din rasele germane, care sunt foarte buni pentru obstacole, ajung însă peste tot în lume. E o industrie, ei cresc cai și pentru a-i vinde“, a mai adăugat Mladin.
România va organiza în 2025 Campionatul Mondial de Juniori și Tineret, la Buftea. Avem și competiții importante de atelaje, toate în Transilvania (cele mai multe în Ținutul Secuiesc), acolo acest sport e o tradiție.
Jocurile Olimpice, fără România
În 2024 vom avea Jocurile Olimpice de Vară de la Paris, unde România nu va trimite echipe la disciplinele de echitație. La această oră nu avem loc la masa bogaților, deși nu a fost mereu așa. Federația Română de Echitație s-a înființat în 1930, iar prima medalie de argint din istoria Jocurilor Olimpice de Vară pentru România a fost obținută de echitație.
Henry Rang a fost medaliat cu argint la Berlin, în 1936. Prima medalie olimpică din sportul românesc, o medalie de bronz, a fost obținută în 1924, la Paris, de naționala de rugby.
„Povestea spune că era Hitler în tribune și s-a ajuns în ultima zi la barajul probei, în care se decidea câștigătorul, între Henry Rang și concurentul Germaniei. Ideea este că, la baraj, neamțul a câștigat la o diferență foarte mică. Rang a obținut medalia de argint. Hitler l-a chemat pe sportivul nostru și i-a dat cadou o motocicletă. Din păcate, peste vreo 12 ani, sportivul a avut un accident cu acest motor și și-a pierdut viața“, a mai povestit Marilena Mladin.
În 1939, la Achen – poate cea mai importantă competiție ecvestră din lume –, echipa României a învins echipe de tradiție precum Germania, Olanda, Franța și a câștigat Cupa Națiunilor.
Ultima medalie olimpică
A urmat Olimpiada de la Moscova, din 1980, unde echipa de dresaj a obținut medalia de bronz.
„Toată lumea vorbește despre acea medalie de bronz de la Moscova. Însă, la obstacole, echipa noastră a obținut locul 5, ceea ce a fost extraordinar de bun. Popa, unul dintre sportivii noștri, și-a rupt mâna cu o zi înainte de finală. În finală, călărețul nostru a fost pus ultimul pe listă, în ideea că nu o să mai fie nevoie să intre după evoluția primilor trei. El era deja cu mâna în ghips. Însă unul dintre colegii lui a avut o eroare de parcurs și a fost descalificat astfel că a trebuit să intre și Popa în concurs. Olimpiada are obstacole puse la 1,60 metri. Sportivul a intrat, a încheiat proba bine și ne-a adus un meritat loc cinci, ceea ce a fost extraordinar. În avion, toți sportivii din delegație i-au dat autografe pe ghips, pe care îl are sportivul și azi ca un trofeu“, a mai spus Mladin. A fost ultima medalie olimpică cucerită de România la echitație.
Au urmat vremuri tulburi
Echipa națională s-a mai calificat și la Jocurile Olimpice de la Barcelona din 1992, însă, din păcate, statul român nu a avut resurse financiare să trimită echipa în Spania.
„A fost o discuție, trebuia să se aleagă între echipa de handbal și echipa de echitație. Numai o echipă putea să meargă la Olimpiadă, deși ambele erau calificate. S-a decis să meargă echipă de handbal. A fost incredibil de nedrept, mai ales că aveam niște sportivi foarte buni: Marian Feraru, Mircea Neagu, Ștefan Stoica și Gheorghe Claudiu. Toți aceștia sunt încă seniorii României, încă încalecă și sunt antrenori și sunt modele pentru copiii și juniorii noștri. Ne bucurăm să-i avem alături“, a mai spus Mladin.
România a mai avut un sportiv la echitație și la Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, pe Viorel Bubău, la Proba completă. A fost însă și ultima reprezentație olimpică pentru noi.
„E foarte complicat să te califici la Olimpiadă în acest sport. Noi venim și concurăm cu țări de tradiție, forțe, au cai foarte buni, au tot acest ansamblu de factori, sunt lucruri științifice pe care ei le fac. Dar strategiile astea se fac pe termen lung. Noi lucrăm pentru următorul ciclu sau peste două cicluri. Ne dorim să formăm sportivi pentru viitor. Am lărgit baza de selecție, pentru a căuta copii și tineri, dar și oameni care doresc să și investească în sport“, a mai spus președintele Federației Ecvestre Române.
E un sport scump la nivel de performanță, însă „dacă vrei să faci de hobby, să-ți educi copilul, să-l faci mai responsabil, recomand acest sport pentru că se poate face și cu bani mai puțini. Când vorbim de performanță, cu cât vom urca în dificultatea competițiilor, acolo înseamnă bani mulți. Un cal poate să ajungă la 100.000 de euro, dar poate să fie și mai mult“, a completat Marilena Mladin.
Până în 1990, caii mergeau cu trenul
Pentru a practica echitația, este necesar și un echipament adecvat, care să asigure siguranța și confortul aât pentru călăreț, cât și pentru cal. Casca de protecție este indispensabilă pentru protejarea capului în cazul unei căzături.
Cizmele oferă sprijin gleznei și previn alunecarea piciorului din scăriță. Pantalonii de echitație sunt proiectați pentru a oferi confort și libertate de mișcare, iarșaua asigură confortul atât pentru cal, cât și pentru călăreț.
Transporul cailor este și el important când vine vorba de acest sport. Până în 1990, în România, transportul cailor la competiții se făceau cu trenul, în vagoane de marfă, care făceau și câteva zile pe drum.
„În 1990, Federați Ecvestră Română a primit de la Lyon sponsorizare un autovan. Sunt aceste mașini speciale făcute pentru transportul cailor. Am primit-o în ideea în care să aibă și sportivii români condiții. De-abia după Revoluție am început să folosim și noi autovane. Ceilalți le foloseau de mult, noi mergeam cu trenul, cu butoaiele de apă după noi. Astăzi suntem aliniați și noi la standarde moderne. Avem câteva baze ecvestre de nivel internațional unde dorim să aducem competiții foarte mari. Avem cel puțin trei baze care sunt de nivel internațional, la obstacole. Una este la Snagov, alta e lângă Ploiești, mai avem una la Constanța. Terenuri mari, cu textil, nu este orice fel de nisip, ca acești cai să aibă cât mai mult confort“, a mai declarat Marilena Mladin.
Beneficiile echitației
Echitația oferă multiple beneficii, atât fizice, cât și mentale:
· Îmbunătățește forța și echilibrul: călăritul implică utilizarea multor mușchi pentru a menține echilibrul și pentru a controla calul.
· Coordonare și reflexe: manevrarea calului necesită o bună coordonare între mâini, picioare și corp.
· Dezvoltarea încrederii: interacțiunea cu caii și stăpânirea tehnicilor de călărit pot îmbunătăți încrederea în sine.
· Reducerea stresului: contactul cu animalele și timpul petrecut în aer liber pot contribui la reducerea stresului și îmbunătățirea stării de spirit.
Se încarcă comentariile...
