Renumitul chitarist canadian Dan Ionescu: „Sunt destul de separatist. Dacă Banatul sau Timişoara ar avea ceva autonomie, probabil că aş veni înapoi”.

Excepţionalul chitarist timişorean Dan Ionescu a revenit în oraşul natal pentru un concert, la invitaţia fostului său coleg din trupa Crepuscul, Johnny Bota.

Dan Ionescu a fost invitat să cânte la Festivalul de Jazz din Bucureşti, însă nu a putut să rateze ocazia să vină şi în oraşul natal. Mai ales că a fost chemat de prietenul şi fostul său coleg de trupă Johnny Bota. Chitaristul a venit cu un Quartet din Canada (alături de David Restivo, Jim Vivian şi Kevin Dempsey), iar concertul din Timişoara a avut loc în Sala de evenimente de la CJT. 

Dan Ionescu a părăsit România în urmă cu 20 de ani. A ales să trăiască în Canada, la Toronto, acolo unde are o carieră muzicală de succes. 

A plecat foarte supărat pe România. Mai mult, a promis că nu se va mai întoarce niciodată. Între timp s-a mai înmuiat. Şi iată că a revenit, după ce în 2011 a mai concertat la Timişoara. 

“Am plecat resemnat. Mi-am petrecut 36 de ani într-un sistem. Am gustat tot ce se putea din el. Începeam să mă repet. Am vrut să văd şi alţi 36 de ani, într-un alt sistem, nu neapărat mai bun, dar diferit, să învăţ altceva. A fost extraordinar. Exeperienţa din Canada este fabuloasă şi acum”, a declarat Dan Ionescu. 

„În Bucureşti este lipsă de cuvânt! Calitatea umană este bizară!”

Muzicianul păstrează amintiri plăcute din Timişoara natală. Este locul în care mai trăiesc şi acum mama lui, sora lui, unde are şi mulţi prieteni buni. 

„Timişoara e oraşul în care m-am născut, am crescut, am studiat. Întotdeauana mi-au plăcut oamenii de aici, absolut tot ce se întâmpla aici. Dar pe vremea aia era un oraş cu capacităţi limitate. Toţi cei care au făcut o carieră, în orice, au cam plecat de aici. În prima instanţă au plecat la Bucureşti. Alţii la Paris, la Viena. Undeva au plecat. Şansa mea ar fi fost să mă mut la Bucureşti. Oferte au fost, m-au vrut cei de la Orchestra Radio. Experimental am fost la Bucureşti, am stat două luni, să văd cum e. Am urât atmosfera. Pentru mine adaptarea acolo ar fi fost... Dacă tot trebuia să mă adaptez undeva, am preferat să fie în alt loc, nu acolo. Mai la Vest, nu la Est. Acolo n-am putut de la stomac! Ce nu-mi place?! E ţigănie! Este lipsă de cuvânt! Calitatea umană este bizară. Dar asta se simte mai degrabă la nivel instituţional. La nivel persononal am întâlnit şi oameni extraordinari acolo, oameni formidabili. Dar dacă începi să aduni mai mult de cinci-şase oameni împreună, într-un club, într-o instituţie, se alege praful, nu mai funcţionează”, a spus Dan Ionescu. 

Dan Ionescu a fost, în anii ’80, membru în fromaţia timişoreană Crepuscul, iar la începutul anilor ’90 şi-a continuat activitatea în proiectul Electric Version. A fost desemnat cel mai bun chitarist de jazz din România timp de 12 ani.  

 „Eu sunt aşa un fel de basc”

Prima revenire în România după emigrare a fost la Timişoara, la Gala Blues Jazz “Kamo” din 2011. Ionescu a cântat atunci cu Bega Blues Band, alături de prietenii săi Johnny Bota, Eugen Gondi şi Toni Kuhn. Acum, a revenit la Bucureşti după 20 de ani. Lucrurile nu i se par schimbate.

„Eu sunt aşa un fel de basc. Sunt destul de separatist. Dacă Banatul sau Timişoara ar fi altceva, ar avea o oarecare autonomie, sau ceva de genul, probabil că aş veni înapoi. Amintirile mele sunt legate de Timişoara. Pentru mine a fost totul. Oraşul, spritiul Timişoarei, am fost educat în spritul acesta. Era multicultură. Mult mai aprope de ce se înâmplă la Toronto. Aveam unguri, nemţi, sârbi, cel puţin de şase-şapte etni. Făra nicio problemă. Asta era lumea mea. Orice altceva mi se pare ciudat. Nu mai ştiu cum sunt oamenii acum în Timişoara, sunt plecat de mult. Dar am observat că sunt foarte mulţi veniţi din altă parte, mi-au spus prietenii că se pierde din acel spirit. Am concertat acum la Bucurşeti, după 20 de ani am întâlnit acelaş lucru, nu s-a schimbat nimic. Artiştii locali nici măcar nu au venit să zică un <hello>. Absolut nimic. Dar nu mai e dezamăgire. Este motivul pentru care am plecat”, a mai afirmat Dan Ionescu.

„Am vrut să plecăm orinde”

Timişoreanul a beneficiat de o bursă la reputatul colegiu Berklee din Boston, chiar la începutul anilor ’90. L-a bătut gândul să rămână în America, însă până la urmă a decis să se întoarcă în Timişoara.
 

„Am vrut să mă stabilesc în America, când am fost la Berklee. Dar mi-am amintit că îmi spunea consulul amercian că dacă rămân, familia mea nu o să ajungă în America niciodată. Am zis OK. A trebuit să mă întorc acasă, în 1991. După câţiva ani am decis să ne băgăm actele oriunde, să plecăm. Oriunde. Canada era una din opţiunile uşoare”, a povestit Ionescu. 

Artistul timişorean susţine că a nimerit foarte bine în Toronto, un loc foarte propice pentru cultură. „Canada nu are un Minister al Culturii, nu are fonduri pentru aşa ceva, nu îi interesează treaba asta. Fiecare e pentru el. E bussines. Dacă reuşeşti să vinzi, trăieşti. Dacă eşti bun, la fel. Am un prieten japonez, are 72 de ani, obişnuia să facă o poantă pe care numai eu o înţelegeam. Canada are o cultură extraordinar de mare şi faină: se cheamă agricultură. Acolo nu e nimic rapid. Acolo ia timp. În viaţa mea nu am fost angajat decât de două ori. Un an de zile la Şcoala Populară de Arte din Timişoara, unde am predat chitară, şi două luni am lucrat la o fabrică de ciocolată în America, după Berklee. Asta a fost toată munca mea de angajat. În rest am făcut ce am vrut, <freelance>, am cântat, nu m-a interesat altceva”, a mai declarat Dan Ionescu.

Chitaristul a povestit că primii bani pe care i-a câştigat în Canada au fost în urma unui concert aranjat de Aura Urziceanu, care locuieşte tot acolo. „Primul lucru pe care l-am făcut a fost că am sunat-o pe Aura. Am cântat un Revelion cu ea, pe 50 de dolari. Au fost primii bani câştigaţi în Canada. M-am bucurat mult să o văd, am avut apoi câteva show-uri împreună”, a adăugat Ionescu.

„Pentru mine muzica e o religie, o devenire”

În Canada, a cântat în trupa Vibrason, însă apoi şi-a făcut un nume ca şi chitarist „liber profesionist”. Spune că are în jur de 50-60 de muzicieni cu care concertează. A apărut pe cel puţin zece CD-uri, în diferite proiecte.

„Pentru mine muzica e altceva. Nu fac pentru bani chestia asta. Pentru mine e o religie, o devenire. Să faci muzică este cea mai fantastică practică spirituală pentru un agnostic. Cred ca asta e cazul meu. Sunt puţin atras de buddhism, avem un templu buddhist lângă noi, dar nu mă interesează ritualul, aspectul pur religios. Muzica e un soi de meditaţie. Este exact acelaş drum. Poţi să faci muzică pentru bani, pentru un milion de motive, pentru mine e mai mult. Este o practică spirituală. E un drum foarte serios, o practică spirituală. Eu nu intru în trupe. Colaborez cu 50-60 de oameni”, a mai afirmat Dan Ionescu.

„Toronto e un oraş multicultural”

Dan Ionescu susţine că în Toronto trăieşte din plin multiculturalitatea. „Toronto e un oraş multicultural. Sunt persani, sunt chinezi, sunt coreeni, indieni, pakistanezi, comunităţi latino amercanie, tagalogi. Vecinul meu e bulgar, în partea cealaltă e un azer, peste stradă sunt prieteni, ea e chinezoaică, el e indian. Dincolo e o evreică rusoaică, apoi sunt coreeni. În peartea astalaltă e o indiancă din Nord, care e altceva decat cea din Sud. Canadieni sunt putini. Doctorul meu e egiptean. Mai mult de două generaţii înapoi nu prea există. Noi râdem, dar i-am făcut să dispară. Fiecare are de altundeva o rădăcină, o rudă, un neam. Asta oferă o atmosfera aparte. România nu e buricul pământului! Nu e nici Canada, nici America. Sunt multe burice pe pământul ăsta. Oamenii se adaptează şi devin canadeni. Au doar culoare. Sunt chinezi canadiani, pakistanezi canadiane, orice-canadieni. Români nu sunt prea mulţi pe acolo. România nu se vede de acolo. Când am spus muzicienilor că facem turneu în România se asteptau la Kabul, la orice. Nu ieşim cu nimic. Dacă zici că eşti din Pakistan sau Burundi nu eşti exotic pentru ei. Daca spui Romania, eşti exotic. Te întreabă unde e asta”, a declarat Dan Ionescu.

Chitaristul se pregăteşte acum de un turneu de lansare al unui album. „Cânt cu artişti mari. Este un septet foarte bun. Trompetistul a cântat cu Earth, Wind & Fire, pianistul a fost aranjor pentru Frank Sinatra. Avem lansare luna asta”, a adăugat artistul.

Cântă pe chitara confecţionată de el

Interesant este că Dan Ionescu şi-a confecţionat o chitară specială, cu opt corzi, pe care cântă aproape exclusiv de aproape şase ani.

Dan Ionescu a aflat că Timişoara va fi Capitală Culturală Europeană în 2021, însă nu ştie cu ce ar putea să îşi ajute oraşul natal.

„Una din problemele noastre este legată de ego. Eu personal încerc să nu intru în judecăţi care să-mi implice egoul. E foarte riscant. Nu ştiu ce să fac pentru Timişoara. Eu nu văd lucrurile aşa. Dacă cineva consideră că aş putea fi de ajutor, aş avea ceva bun şi pozitiv de dat, sunt bun să promovez imaginea oraşului, consideră că fac parte din cultura lor, sunt absolut bucuros să o fac. Dar să stau să mă gândesc la lucrul acesta nu-mi face bine la karma. E un drum atât de personal pentru mine...”, a mai spus Dan Ionescu.