Povestea celui mai luxos hotel din Timişoara, în care a stat domnitorul Ioan Alexandru Cuza în drumul spre exil

Hotelul Hungaria la sfârşitul secolului al XX-lea FOTO Timişoara de altădată

În numărul din 7 martie 1866 al ziarul Temeswarer Zeiting consemna cazarea prinţul Alexandru Ioan Cuza, în drumul său de exil. “Excelenţa sa, Prinţul Alexandru Ioan Cuza, din Bucureşti, în trecere, F. Pissotzky, adjunct al prinţului Cuza, din Bucureşti”.

Unul dintre cele mai renumite hoteluri din Timişoara de acum 200 de ani, era “Der Trompeter”, devenit apoi hotelul Hungaria. Se află pe strada Eugeniu de Savoya colţ cu strada Augustin Pacha. Clădirea care a găzduit cel mai luxos hotel al Timişoarei a fost construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În anul 1894 a fost modernizat şi i s-a ridicat etajul al doilea, povesteşte istoricul timişorean Ioan Szekernyes.

„Istoricii locali şi cei care se interesează de trecutul Timişoarei ştiu că acesta este poate cel mai vechi hotel din oraş. Ştim că era la început al familiei judecătorului Anton Seltman, dar pe parcursul anilor a avut şi alţi proprietari. A fost şi staţia poştalionului care făcea legătura între Viena, Pesta, Szeged, Timişoara, până la Sibiu şi înapoi. Chiar în curtea acestui hotel staţionau aceste poştalioane care duceau călătorii dintr-o parte în cealaltă al imperiului. După modernizarea din 1894, acest hotel avea să devină cel mai elegant, luxos din Timişoara. Avea şi avantajul că era în centrul oraşului, lângă Episcopia Romano-Catolică”, a spus Ioan Szekernzes.

La Hotelul Der Trompeter (“Trâmbiţaşul” în limba română, „Trombicas” în maghiară) trăgeau persoane din înalta societate şi oameni bogaţi, conţi, duci sau împăraţi. 

Prin 1780 o cameră cu pat costa 15 cruceri. Un meniu copios era 10 cruceri. În anul 1807, locuieşte în acest elegant hotel împăratul Francisc I. Mai apoi, chiar în mai multe rânduri, aici poposeşte împăratul Franz Josef al Austriei. 

Cuza a venit cu caleaşca la Timişoara, de unde a luat trenul spre Viena 

Marele cotidian de limbă germană Temeswarer Zeiting (care apărea în acele vremuri) avea o rubrică specială în care publica numele oaspeţilor care îşi făceau sejurul la hotelul “Der Trompeter”, cu menţionarea localităţii de unde vin şi a motivului vizitei.

În numărul din 7 martie 1866 al ziarul consemna cazarea prinţul Alexandru Ioan Cuza, în drumul său de exil. “Excelenţa sa Prinţul Alexandru Ioan Cuza, din Bucureşti, în trecere, F. Pissotzky, adjunct al prinţului Cuza, din Bucureşti”, consemna ziarul.

“După cum ştim, Alexandru Ioan Cuza a fost detronat şi a fost nevoit să se refugieze din principate. În drumul spre Viena a poposit în Timişoara. La vremea respectivă, trenul circula doar până la Timişoara. Linia care făcea legătura cu Pesta şi Viena se continua spre Baziaş. Doar în 1878 s-a construit linia spre Caransebeş. Într-un fel, Timişoara era cap de linie. Cuza a venit până aici cu caleaşca şi a închiriat cameră în acest hotel. De aici a plecat cu trenul spre capitala Austriei”, a mai povestit Ioan Szekernyes.

Amintit doar Cuza, nu şi ceilalţi împăraţi 

Pe peretele clădirii se află o placă de marmură care dă de ştire că în 1866, Cuza, primul domn al Principatelor Române, în drum spre exil a poposit aici. “În această clădire şi-a petrecut ultimele două zile pe pământ românesc domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în 7-8 martie 1866, în drumul spre exil”. Mesajul este însă oarecum inexact, pentru că la acea vreme Timişoara nu avea nicio legătură cu Principatele Române, la acea oră fiind un oraş important al Imperiului Austriac (devenit din 1867 Imperiul Austro-Ungar). 

Din păcate, tot pentru corectitudine istorică, nu există pe clădire niciun anunţ despre vizita împăratului Francisc I din 1807 sau despre vizitele împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef. 

Istoricul Nicolae Ilieşiu susţine, în cartea „Timişoara-monografie istorică”: „Bogătaşii din provincie îşi cheltuiau banii în restaurantul Trompeta. Aici s-a dus şi o bună parte din averea tatălui lui Lenau”.

“Hotelul Der Trompeter avea instalaţii de aprovizionare cu apă şi condiţii bune de cazare, corespunzătoare nivelului de civilizaţie de atunci. Aici trăgeau persoane din înalta societate şi oameni bogaţi”, susţine Paul Răzvan, în “Nostalgii timişorene– album despre oraşul de altădată”.

În anii 2000, la parterul clădirii a funcţionat Restaurantul "Cuza", care însă de mai mulţi ani a fost închis. Deocamdată, deşi zona a devenit pietonală, nu s-a găsit încă un nou chiriaş. Acastă importantă clădire ar avea nevoie şi de o restaurare a faţadei, pentru că acum nu face cinste renumelui de altădată.