Medicul iranian care are grijă de picioarele fotbaliştilor de la Poli
0De mai bine de 12 ani, medicul echipei alb-violete este un persan. Bărbatul a venit în România acum mulţi ani, ca student.
Profil
Născut. 1 iulie 1955 (Mahshahr - Iran)
Educaţie. Facultatea de Medicină Timişoara
Familie. Căsătorit, doi copii
Venirea lui Teymoor Ahmadi în România a fost provocată de revoluţia care avut loc în 1979 în Iran. „Când am terminat liceul, la noi erau probleme, era revoluţie, iar facultăţile erau închise. Aveam un vecin român acolo, mi-a povestit de România şi aşa am ajuns aici. În 1980 am venit, am făcut un an pregătitor, iar apoi Medicina. Au trecut deja 30 de ani, mai mult am trăit aici decât în Iran”, a spus Teymoor Ahmadi. Acesta a început să lucreze la Poli acum 12 ani, însă vede echipa de fotbal ca pe o pasiune, nu ca pe un loc de muncă.
Legat de oraş
„Poli este ca un hobby pentru mine, pentru că tot timpul muncesc, ba la echipă, ba la spital. În fiecare zi plec dimineaţa la 7 de acasă şi ajung înapoi la seara, iar sâmbăta sau duminica sunt meciuri”, a povestit doctorul, care s-a căsătorit cu o româncă. „Eu sunt mai mult un reprezentant al medicilor din oraş la Poli, tot timpul apelez la colegii mei, care mă ajută foarte mult, ba la RMN, ba la altă specialitate. Eu sunt cel care stă cel mai mult cu echipa, însă toţi colegii mei contribuie. Dacă vreun jucător are probleme, nu neapărat sportive, sau cineva din familie, tot timpul colegii se implică”, a explicat Teymoor. Acesta a mărturisit că, după 30 de ani, nu mai poate părăsi Timişoara. „După Revoluţie, m-am împrietenit cu doctori austrieci care au fost pe aici, am stat şase luni în Viena. Am fost în Iran, am stat şase – şapte luni acolo. Am frate în Canada, mi-am făcut acte să merg acolo, însă n-am putut să plec, m-am legat de Timişoara. Aici am prietenii, familia, oraşul e liniştit, nici în Iran dacă mă duc nu mă simt la fel de acasă ca aici. Mă recunoaşte lumea pe stradă, strigă «Hai Poli!»”, a spus medicul echipei alb-violete.
Teymoor a explicat printr-o metaforă evoluţia echipei, în opinia sa. "Poli era la începutul anilor 2000 ca o plantă neglijată, într-o grădină părăsită. A venit domnul Doboş, care a dat la o parte buruienile pentru ca planta să aibă lumină, iar aceasta a crescut. A venit apoi domnul Iancu, care a dat apă plantei, iar aceasta a crescut şi mai mult, aşa cum o vedem azi. Acum, aşteptăm să apară şi fructele", a spus iranianul.
Întrebări şi răspunsuri
De când lucraţi la Poli?
În 1998 am început. Iosif Rotariu a venit atunci antrenor - jucător la Poli, doctorul care era înainte a renunţat şi atunci m-am dus eu. Am trecut prin multe, Divizia B, a venit Zambon, a plecat, au fost vremuri grele, am fost aproape de desfiinţare.
Ce antrenor ţi-a plăcut de când eşti la echipă?
Tot timpul au fost antrenori buni la Poli, cu toţi m-am înţeles bine. Însă până acum cel mai mult mi-a plăcut de Hagi şi Petrovici, pentru modul în care înţelegeau fotbalul şi pentru stilul lor de a lucra cu jucătorii.























































