Lucrarea pe care Herta Müller nu a publicat-o niciodată. Una dintre cele mai vechi şi emoţionante scrieri ale ei este despre „cea mai scumpă fiinţă din lume“

Herta Muller a avut note bune în şcoala gimnazială de la Niţchidorf

Şcoala generală din comuna  Niţchidorf (judeţul Timiş) păstrează şi astăzi amintiri de pe vremea în care învăţa acolo Herta Müller, laureata premiului Nobel pentru Literatură, în anul 2009.

Şcoala generală din localitatea timişeană Niţchidorf păstrează şi acum numeroase amintiri legate de scriitoarea de renume Herta Müller. În clădirea şcolii a fost amenajat un muzeu, unde pot fi văzute în original certificatul de absolvire a Hertei, registrul matricol în care se pot vedea mediile foarte bune ale elevei, o lucrare scrisă de scriitoarea de geniu, în vremea în care era eleva clasei a VII-a B, fotografii vechi, dar şi cărţile laureatei premiului Nobel.

Herta Müller a învăţat mereu bine şi a avut talent literar de mică. Iată cum arată traducerea unei compuneri scrise de Herta Müller n vremea în care era elevă în clasa a VII-a, la şcoala din Niţchidorf.

"Cea mai dragă fiinţă

Cea mai dragă şi scumpă fiinţă din lume este draga mea mamă.

Ea este o femeie micuţă de statură, cu ochii de culoarea maro, iar fruntea ei este înaltă şi uşor arcuită. Părul i-a fost în tinereţe castaniu, dar azi tinereţea ei este în spatele dealurilor albastre. Părul îi este străbătut de fire fine argintii.

Pe fruntea odinioară netedă se văd riduri care ascund grijile şi suferinţele ei. Scopul mamei mele alungă răutatea, iar inima ei de mamp îmi este cel mai drag lucru pe pământ. Atunci când sunt înconjurată de ură, ea este cea care mă strange uşor la pieptul ei unde bate inima bună de mamă. Această inimă a fost deseori încărcată şi strivită de pietrele grele.

Dacă mă gândesc bine, realizez că toată munca ei, grijile ei, sunt doar din cauza mea şi că inima ei bună bate doar pentru mine.

Câte griji trebuie să poarte mama pentru mine! Încă din primii ani de viaţă m-a îngrijit. Câte nopţi şi zile a stat lângă legănul meu şi mă privea dulce de câte ori mă adormea!

Când am crescut, păzea adesea patul meu şi-mi mângâia fruntea fierbinte de febră cu mâinile ei aspre. Pentru tot binele pe care mama mi l-a făcut, trebuie să-I mulţumesc, deoarece există o singură mamă şi nu poate fi înlocuită de nicio altă femeie.
 

Mulţumirea pentru binele făcut de mama, nu o pot răsplăti doar prin cuvinte, ci prin învăţătură şi ascultare, doar astfel pot să-I fac bucurii mamei”.

Citiţi şi:

Legătura dureroasă dintre Herta Müller şi Niţchidorf, satul care i-a adus Nobelul, dar pe care nu l-a iubit niciodată: „Era înjurată şi scuipată de bătrânii de aici”