FOTO Timişoara din Ungaria medievală dispare definitiv din cauza unei ciuperci distrugătoare
0Arheologii au fost nevoiţi să îngroape cea mai veche casă descoperită vreodată în Timişoara. Acesta a fost găsită pe şantierul din Piaţa Sf.Gheorghe şi era de la sfârşitul secolului al 14-lea-începutul secolului 15-lea, înaintea cuceririi Ungariei de către otomani
După aproape trei luni de lucrări arheologice în Piaţa Sf.Gheorghe din Timişoara, specialiştii de la Muzeul Banatului şi-au încheiat misiunea.
Aceştia au închis şantierul într-un mod mai aparte, ciocnind o cupă de şapanie şi servind caviar. În timpul lucrărilor, arheologii au scos la iveală cea mai veche locuinţă din Timişoara, care datează de la sfârşitul secolului al 14-lea-începutul secolului al 15-lea, înainte de cucerirea Ungariei de armatele Imperiului Otoman.
Cu toată bunăvoinţa muzeologilor, casa din lemn, conservată foarte bine, nu a putut fi scoasă şi supusă conservării din cauza unei ciuperci care a atacat zidurile de lemn a locuinţei. Pur şi simplu lemnul putrezeşte ireversibil. Mai mult de atât, acestă ciupercă numită Merilius este extrem de periculoasă, iar dusă într-un muzeu pune în pericol tot ce există din lemn.
Specialiştii susţin că această bacterie ajunsă de pe pantofi într-o locuinţă va duce la distrugerea parchetului. Arheologii au ales să îngroape locuinţa medievală, din care s-au scos însă numeroase obiecte istorice.
“Am ajuns la concluzia prin studiul materialelor că aceste locuinţe se pot data în secolul sfârşitul secolului 14 şi începutul secolului 15, în perioada pre-otomană. Erau case mici, care aveau şi o pivniţă, executate din lemn. Credem că lângă casă a fost şi WC-ul. Timişoara medievală nu era Timişoara pietrei. Era o Timişoara a lemnului. Şi s-a păstrat foarte bine. Ar fi fost nedrept să nu se păstreze absolut nimic, pentru că altfel nu am fi putut să ne facem o imagine completă despre Timişoara medievală.
Din păcate nu putem salva nimic din această casă rămasă în situ. Ducerea ei într-un muzeu este o crimă. Ciuperca Merilius distruge tot. Singura modalitate de a scăpa de acestă ciupercă şi de a împiedica răspândirea ei este focul. Dintr-o altă casă am putut lua anumite bucăţi, piesele importante sunt în curs de conservare. Suntem deja pe stratul steril din punct de vedere arheologic. Mai jos nu se mai găseşte nimic. Am săpat tot ce era nivel antrofic”, a declarat arheologul Florin Draşovean.
Timişoara medievală
Descoperirile din Piaţa Sf.Gheorghe arată trei perioadă. Prima este la sfârşitul secolului 14 şi începutul secolului al 15-lea. Sunt perioadele în care printre comiţii de Timiş se numără Pipo de Ozora, Iancu de Hunedoara, Paul Chinezul, Jozsa Som, Ştefan Bathory, Imre Czibak sau Ştefan Losonczy.
În 1474, pentru prima dată într-un document oficial, Timişoara este numită oraş, adică “civitas Temesiensis”.
A doua epocă este cea otomană, cu începere din 1552, când oraşul cade în mâinile turcilor conduşi de Ahmed Paşa, iar creştinii, în frunte cu Ştefan Losonczy, sunt măcelăriţi la ieşirea din cetate.
Ocupaţia otomană durează timp 164 de ani. A treia perioadă este cea austriacă după eliberarea cetăţii de către trupele conduse de Eugeniu de Savoya, în 1716.
Zidurile bisericii şi moschei rămân la vedere
Vor rămâne însă la suprafaţă zidurile Bisericii Romano-Catolice Sf.Gheorghe, dărâmată în anul 1914, dar şi zidurile Moscheii Sultanului (sau Moschea Luminată). Ele vor fi incluse în noua arhitectură a pieţei.
Arheologii susţin că moscheea este o construcţie realizată de otomani, din pietre gotice, refolosite, în timp ce istoricii de la Muzeul Episcopiei Romano-Catolice sunt de părere că de fapt vechea biserică catolică transformată în moschee.
“Zidul despre care profesorul Draşovean spune că e moscheea, eu presupun că este o biserică, pentru că este o clădire cu absidă. Adică cu spaţiu pentru altar, ceea ce la musulmani nu există şi nu este necesar în arhitectura islamică. Presupunerea mea este că în zona aceea a existat o biserică medievală, romanică sau mai degrabă gotică despre care ştim că a existat în vremea lui Carol Robert de Anjou. Această biserică de secol XIV fost probabil refăcută înaintea cuceririi otomane. Atât biserica de secol XIV cât şi etapa ei ulterioară, probabil de secol XVI purtau hramul Sf. Gheorghe. Turcii, la intrarea lor în cetate, conform practicii lor obişnuite, au transformat biserica găsită acolo în moschee văruindu-i pereţii, eliminând orice icoană şi obiect de cult creştin, inclusiv crucea de pe turn şi punând semiluna. Inclusiv clopotele se distrugeau de către otomani”, a declarat Claudiu Sergiu Călin, de la Episcopia Romano-Catolică din Timişoara.
O altă informative interesantă oferită de Călin este aceea că în timpul stăpâinrii otomane edificul de cult a funcţionat o bună bucată de vreme ca moschee, apoi înşişi turcii au transformat-o în depozit de pesmet. În 1716 oraşul este eliberat de sub turci iar biserica-moscheea devine pentru scurt timp depozit de praf de puşcă.
“Abia din 1718 călugării iezuiţi, care deschiseseră deja în 1717 o şcoală, într-o casă turcească, lângă, o transformă în biserică. Se regăsesc elemente gotice, elemente de arhitectură gotică, refolosite în zid. Asta dovedeşte că în acel areal, în imediata apropiere s-a aflat un edificiu ridicat în stil gotic iar acesta era cel mai probabil o biserică. Este foarte probabil ca biserica transformată de turci în moschee să fi fost într-o stare nu prea bună de conservare deja în primii ani ai venirii turcilor. Zidurile acestei biserici folosite ca moschee ca şi tehnică de ridicare, spun arheologi medievişti de marcă nu sunt de origine otomanăŢ, a explicat Claudiu Sergiu Călin.
“Am găsit şi un sistem de management al apei din perioada pre-otomană. Două apeducte de o deosebită importanţă, deoarece până în acest moment ştiam că în Timişoara apa era luată doar din fântâni. Vedem însă un sistem foarte modern şi performant de transport al apei. Este o perioadă dinainte de 1552. În perioada otomană nu a mai funcţionat niciulul din aceste apeducte deoarece mai târziu erau tăiate de gropile mormintelor din perioada otomană. Am descoperit şi un cimitir turcesc, unde am scos cam 90 de morminte”, a mai spus Florin Draşovean.
Timişoara era occidentală înainte de ocupaţia otomană
Arheologii s-au ales cu foarte multe obiecte, de la ţesături, postav, mătase, pantofi, piele, piese de lemn, la tot ce înseamnă instrumentarul din gospodărie. Cei mai vechi pantofi sunt din perioada Ungariei medievale, dar sunt încălţări şi din perioada ocupaţiei otomane.
“Înainte de cucerirea otomană Timişoara era un oraş european, occidental. Constatăm acest sistem de management al apei, deşi ne aflăm undeva la marginea cetăţii. Zona centrală a cetăţii se află pe strada Lucian Blaga. Ne arată o Timişoara care era profund ancorată în sistemul economic central European. Toate monedele sunt central Europene. Caracteristică întâlnită şi în perioada otomană, însă nu este de mirare ţinând cont de puterea de cumpărare a acelor monede raportat la ce însemna modena otomană. Ca şi cum am compara leul cu euro”, a mai declarat Draşovean.
Citeşte şi:
FOTO “Epoca neagră” a Timişoarei, scoasă la suprafaţă. Muzeu în aer liber în Piaţa Libertăţii
FOTO Timişoara otomană iese la iveală în Piaţa Libertăţii. Băile turceşti erau "mall"-urile cetăţii de atunci
FOTO A fost descoperit un uriaş în cimitirul otoman din Piaţa Sfântul Gheorghe
Se încarcă comentariile...
