EXCLUSIV Nisreen Rubaian, UNHCR: „România are un mesaj foarte clar în problema refugiaţilor”

Publicat: 08.12.2020 04:05

Ultima actualizare: 02.08.2022 17:34

Nisreen Rubaian este originară din Iordania şi conduce biroul de la Bucureşti din 2019 FOTO Şt.Both

Nisreen Rubaian, reprezentantul special al UNHCR în România, a explicat, într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul”, de ce ţara noastră poate fi considerată o gazdă bună pentru refugiaţi chiar şi în această perioadă pandemică.

În 26 noiembrie, 25 de refugiaţi din Afganistan, care au trecut ilegal graniţa cu Serbia, au dormit afară, în stradă, la temperaturi negative, în faţa centrului pentru refugiaţi din Timişoara. Acest lucru s-a întâmplat în condiţiile în care oricine vine din Serbia intră în carantină 14 zile. Autorităţile nu aveau însă o soluţie pentru migranţi, însă după numeroase intervenţii la nivel central şi local, afganii au fost cazaţi în căminul Liceului CFR din Timişoara. Incidentul a adus-o la Timişoara pe Nisreen Rubaian, reprezentantul special al UNHCR în România - agenţie a Naţiunilor Unite mandatată să protejeze şi să ofere ajutor refugiaţilor.

Înaltul oficial a venit să se asigure că nu vor mai exista astfel de probleme. În acelaşi timp, Nisreen Rubaian a vizitat şi Centrul de Tranzit în regim de Urgenţă (un centru unic în lume, înfiinţat la Timişoara în 2007), care se mută, în curând, în „casă” nouă, amenajată într-o fostă bază militară din oraşul de pe Bega.

Adevărul: Centrul de Tranzit în regim de Urgenţă din Timişoara se mută într-o nouă locaţie. Amenajările sunt în curs. Povestiţi-ne un pic despre acest centru, unic în lume.

Nisreen Rubaian: ETC (Emergency Tranzit Center) - Centru de Tranzit în regim de Urgenţă- este o unitate unică în lume prin natura sa şi prin felul în care acţionează. Scopul său este de a evacua refugianţii din motive de siguranţă. Este bazat pe un acord în trei: UNHCR- Agenţia ONU pentru Refugiaţi, Inspectoratul General pentru Imigrări, parte din Ministerul de Interne şi Organizaţia Mondială pentru Migraţie (OIM). Până acum, am avut aici peste 3.000 de refugiaţi. Acesta a funcţionat în aceeaşi locaţie cu Centrul Regional de Recepţie pentru Refugiaţi, practic cele două structuri se foloseau de acelaşi spaţiu. Capacitatea centrului de la Timişoara era de 250 de locuri; 200 pentru ETC şi 50 pentru azilul pentru refugiaţi. Din dorinţa Guvernului României de a creşte capacitatea la azil, s-a decis ca ETC să se mute într-o nouă locaţie. E un centru care primeşte temporar refugiaţi. Sunt persoane extrem de vulnerabile, care ajung aici pentru o perioadă limitată de timp, până la finalizarea dosarelor de relocare într-o ţară terţă. Oferim mai multe feluri de suport pentru ei. Această facilitate este dedicată refugiaţilor care au primit deja statut de refugiaţi din cauza problemelor pe care le-au avut în ţara lor, diverse persecuţii, politice, pe bază de rasă, religie, etnie sau orientare sexuală. Dacă ei se întorc în ţara lor, îşi pun viaţa în pericol. Ei au primit deja statut de refugiat într-o anumită ţară. Până să ajungă acolo, există un mecanism, prin care se procesează datele lor, trebuie să ajungă într-un loc, temporar, nu mai mult de şase luni. Acest loc este aici, la Timişoara. Ei nu rămân în România.

Adevărul: De unde sunt cei care se află acum la centrul din Timişoara?

Majoritatea celor care se află acum aici sunt refugiaţi din Libia. Refugiaţii de acolo trec prin traume majore, sunt ţinuţi în centre de detenţie, există urmări grave pentru psihicul lor, dar şi pentru sănătatea fizică. Ei au fost relocaţi în Norvegia. Dar norvegienii nu puteau să meargă în Libia să se întâlnească cu ei, aşa că soluţia este ca procedurile legale să se facă la centrul de la Timişoara. Apoi, ei pleacă în Norvegia.

Adevărul: Aceste persoane duc o viaţă normală în acest centru? De exemplu, sunt libere să plece în oraş?

Când ajung aici, ei primesc un document de la Inspectoratul General pentru Imigrări, care este de fapt documentul de identitate. Ies din centru pentru cumpărături, merg la moschee, la biserică, fac anumite activităţi recreaţionale, dar toate sunt făcute într-un mediu organizat. Există tot timpul un însoţitor cu ei, nu au voie să iasă când vor ei. Oferim mai multe feluri de suport pentru ei. Avem unitate medicală, un cabinet de psihologie, unul de pedagogie, există grădiniţă pentru copii şi activităţi recreaţionale pentru persoanele din centru; bibliotecă, sală de calculatoare. Mai adaug că niciun refugiat nu ajunge aici fără să aibă deja o cerere de primire admisă într-o ţară. Ţările care au luat cele mai multe persoane de aici sunt Germania, Franţa, Norvegia, Statele Unite ale Americii şi Anglia.

Adevărul: Cum a decurs fenomenul migraţiei la frontiera României în timpul pandemiei de coronavirus?

Nevoia oamenilor de a căuta protecţie internaţională nu a fost afectată de COVID. În ultimele luni, a existat o creştere a cazurilor de treceri ilegale de frontieră. Putem spune că avem între 400 şi 600 de persoane pe lună. Nu e o cifră stabilă, variază. Din lipsa mijloacelor legale de călătorie în Europa, refugiaţii sau solicitanţii de azil sunt forţaţi să găsească rute alternative, cum e şi trecerea ilegală a frontierelor.

Adevărul: Câte dintre aceste persoane care ajung în România doresc să se stabilească aici?

România are mecanisme care facilitează integrarea, dar evident că pot exista unele probleme la nivel tehnic. Poate nici nu e cel mai eficient mecanism. Asta îi face pe mulţi să plece mai departe. Dar mai există şi procesul de reîntregire a familiei. Un refugiat dintr-o anumită ţară îşi poate aduce familia; mamă, tată, frate, soră, soţie, copii sau soţ. Noi lucrăm şi la îmbunătăţirea acestor mecanisme, ca ei să dorescă să rămână în România. Ştim că există un număr de aproximativ 4.000 de refugiaţi stabiliţi în România. Unul din obiectivele noastre este să facilităm integrarea şi incluziunea refugiaţilor în societatea română. Nu doar ca ei să ajungă aici, să primească statutul, dar să devină membri activi ai societăţii, să lucreze, să producă bani, să plătească taxe.

Adevărul: Societatea românească nu pare atât de deschisă pentru refugiaţi, iar acest lucru se poate vedea în reacţiile din mediul online. Cum percepeţi vocea societăţii?

Şi refugiaţii sunt oameni, iar în cazul unei populaţii mari de refugiaţi pot exista persoane neintegrate, pot exista diverse incidente. Trebuie să avem în vedere că ei trec şi printr-o traumă. Aşa se ajunge la asocierea cuvântului refugiat cu ceva negativ, cu ceva rău. Noi trebuie să ne dăm seama că aceşti refugiaţi nu pleacă din vina lor, nu trebuie să răspundem la asta cu frică şi cu ură. Este o problemă la nivel global. Noi trebuie să ne ocupăm de exemplificarea şi promovarea exemplelor pozitive ale refugiaţilor, pentru a schimba percepţia. Există o percepţie. Tot ce e refugiat, e rău. Dar aşa e în modul general, dacă e ceva negativ, imediat apare şi media. Lucrurile pozitive nu se vând aşa uşor. Faptul că un refugiat lucrează la un brutărie şi are o viaţă normală, nu e ştire. Nu putem să ne luptăm cu lucrurile astea. Dar integrarea dă roade şi avem nişte poveşti foarte inspiraţionale. Dacă primesc oportunitatea, pot face foarte multe pentru comunitate. Există un program de start-up de integrare oferit de Inspectoratul de General pentru Imigrări, prin care au acces la cursuri de limbă, diferite alte cursuri care să-i ajute la integrare.

Adevărul: Ungaria şi-a asumat poziţia că nu doreşte refugiaţi. Care este poziţia oficială a României?

România are un mesaj foarte clar, în primul rând prin acţiuni. Cea mai de bază este semnarea convenţiei de la Geneva, prin care respectă statutul refugiatului. Apoi, în 2008, a semnat Acordul Global pentru Refugiaţi, prin care România îşi ia nişte angajamente vizavi de problema refugiaţilor. Un alt exemplu, a creat o instituţie, Inspectoratul General pentru Imigrări, pentru a procesa şi gestiona cererile pentru azil. Pe de altă parte, de la începutul pandemiei de coronavirus, Comitetul pentru Situaţii de urgenţă a spus clar că, deşi graniţele vor fi închise, acestea vor rămâne deschise pentru persoanele care solicită protecţie internaţională sau azil. Asta este un lucru care ne spune că România acceptă şi primeşte refugiaţi. Discursul public al conducătorilor nu o să fie atât de deschis, pentru că nu e o problemă presantă în România. Dar prin acţiuni, România acceptă refugiaţi.

Adevărul: Recent, a existat o problemă cu refugiaţii afgani care au venit din Serbia şi au fost nevoiţi să doarmă în stradă pentru că centrul nu avea zonă de carantinare. Cum s-a rezolvat problema?

Suntem la Timişoara pentru a rezolva problema. Prefectura şi Primăria au găsit o soluţie imediată şi temporară. UNHCR a venit cu un ajutor, tot temporar pentru această situaţie. Momentan avem soluţia pentru 200 de persoane, la căminul unui liceu din Timişoara. Suntem bucuroşi. E foarte bine că nimeni nu mai doarme în stradă. Dar dorinţa noastră este să găsim o soluţie pe termen lung. Dacă mâine avem 300 de refugiaţi, nu putem face faţă cu această soluţie, avem nevoie de coordonare între autorităţile locale şi centrale pentru a avea un mecanism bine pus la punct, să nu ne mai confruntăm cu situaţii de genul acesta.