Ce scria ziarul „Luminătorul“ din Timişoara despre moartea prinţului Rudolf în 1889

Prinţul Rudolf FOTO Wikipedia.org

Ziarul timişorean Luminătorul, ca de altfel toate gazetele româneşti din Transilvania şi Banat, a dezbătut pe larg moartea prinţului moştenitor al monarhiei Austro-Ungare.

La sfârşitul de ianuarie 1889, locuitorii Timişoarei au primit vestea morţii prinţului Rudolf. Era prinţul moştenitor al monarhiei Austro-Ungare, fiind singurul fiu al împăratului Franz Joseph şi al soţiei acestuia, Elisabeta, cunoscută sub numele de Sisi.

Rudolf s-a căsătorit la Viena la 10 mai 1881 cu Prinţesa Stéphanie, fiica regelui belgian Leopold al II-lea. Avea să fie un mariaj sortit eşecului. În 1886, Mizzi Caspar îi devine amantă, însă în urma numeroaselor relaţii extraconjugale se îmbolnăveşte de blenoragie. O îmbolnăveşte şi pe Stéphanie, care nu va mai putea avea copii. Rudolf este cuprins de depresie şi anxietate.

Aşa se face că, în vara anului 1888, el îi propune amantei sale să se sinucidă împreună. Este refuzat. La sfârşitul anului, Rudolf o cunoaşte pe Marie, fiinca Elenei Vetsera, care duce la o ceartă cu tată său, împăratul Franz Joseph. Tânărul a cerut Papei anularea căsătoriei cu Stéphanie.

În 28 ianurie, Rudof şi Marie Vetsera s-au dus la cabana de vânătoare de la Mayerling, unde prinţul avea programată o vartidă de vânătoare cu contele Joseph Hoyos şi prinţul Philipp de Saxa-Coburg şi Gotha.

Rudolf şi Marie sunt găsiţi morţi de către cei doi în 30 ianuarie 1889 în pavilionul de vânătoare. Se punea întrebarea dacă a fost un suicid ori un asasinat din raţiuni politice. 

Prinţul Rudolf şi soţia Stephanie FOTO Wikipedia.org
 

Iată ce a scris ziarul de limbă română din Timişoara „Luminătorul“, imediat după moartea prinţului Rudolf:

„Prima ştire despre damblaua inimii nefiind exactă, iute se dete uitării, în urma căreia apoi se lăţiră fel de fel de veşti despre cauzele grabnicei morţi a moştenitorului de tron. Dintre toate, în lumea mare se susţine cu neclătită credinţă ştirea că vigurosul clironom ar fi picat jertfă unui atac de răzbunare. Toate aceste faime însă oficialmente nici până astăzi nu sînt constatate.

Ştirea oficială specificată şi ilustrată de toate ziaristica lumii şi publicată în monitoarele oficiale ale monarhiei noastre este că clironomul-arhiduce Rudolf, într-un moment de înnoureală a minţii sale, provenită din mai multe suferinţe trupeşti vechi, şi-a stins însuşi viaţa sa tânără şi plină de speranţe strălucite...

Castelul de vânătoare din Mayerling, precum şi chilia de dormit în care clironomul a zăcut cu capul zdrobit de împuşcătură, sînt încuiate şi păzite. Trupul mort, adus în locuinţa repausatului din reşedinţa de Viena, fu aşezat pe un catafalc în chilia de dormit, coperit cu numeroase şi preţioase cunune de flori vii... Cununile depuse formează piramide înregi şi umplu deja trei saloane mari...

Muzica ţigănească din Cluj, care des a înveselit pe păposatul cloronom cînd acesta era la vânat în castelul de la Gurghiu în Ardeal, încă a primit licenţa a depune o cunună de flori la sicriu...

Ştirile mai noi din Viena sînt curioase. Ele susţin toate depeşele care erau să sosească din Berlin despre pricinile morţii prinţului nostru de coroană se refuzară deja la oficiile telegrafice din Berlin. Alte ştiri afirmau că forestierul primar din Mayerling s-ar fi împuşcat în desperaţiunea sa. Din parte oficială toate acestea şi asemenea ştiri se dezminţesc şi se combat cu toată hotărârea”.

La mijlocul lunii februarie, „Luminătorul7 revine cu articol de „bulevard”, pe tema morţii prinţului Rudolf: 
 

„Varietăţi. Bălsămarea. Corpul clironomului Rudolf fu bălsămat. Această aşa-numită bălsămare azi se găteşte astfel că în trupul omului în locul măruntaielor se induce o soluţiune de sublimat, care se produce prin împreunarea argintului viu cu clor. Acest sublimat este un corp foarte veninos şi are însuşirea de a pătrunde şi în vinele trupului şi de a ucide pretutindenea în trup chiar şi cele mai mici fiinţe, care trăind nimicesc orice ţesuturi organice.

Trupul bălsămat înainte de toate se zbârceşte şi se face alb ca albastrul şi numai după mai mulţi ani culoarea trupului se mai negreşte cîtva. Părul rămâne bine conservat şi trăsăturile feţei se cunosc bine încă chiar şi după numeroşi ani. Faţa clironomului Rudolf este îmbrăcată cu subţire larvă de ceară, pentru ca faţa să rămînă limpede cît se poate timp mai îndelungat”.