Arheolgii români şi maghiari caută la Igriş mormântul puternicului rege Andrei al II-lea al Ungariei FOTO

Arheolgii români şi maghiari lucrează la Igriş (judeţul Timiş) pentru a scoate la lumină ruinele mănăstirii cisterciene Egres, fondată în anul 1179 şi ctitorită de regele Béla al III-lea al Ungariei.

În 2012, reprezentanţii Muzeului Banatului s-au întâlnit pentru prima dată cu reputatul arheolog maghiar Major Balazs, pentru a sta de vorbă despre mănăstirea de la Igriş. În urmă cu trei ani, cercetătorii de la Universitatea Catolică „Péter Pázmány” din Budapesta, înarmaţi cu schiţe, hărţi şi cu echipament de ultimă generaţie, au făcut cercetări geofizice. Aceştia s-au folosit şi de o dronă pentru a scana terenul. Au detectat cu precizie locul unde s-a aflat abaţia de la Igriş, mai exact planul bisericii şi al unor clădiri ale mănăstirii. 

Următorul pas a fost să înceapă săpăturile arheologice. Acestea au demarat în urma cu cinci săptămâni, în cadrul unui proiect româno-maghiar între Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara şi Universitatea Catolică „Péter Pázmány” din Budapesta. Mai participă la acest proiect Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” al Academiei Române din Bucureşti şi Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

“Această colaborare este foarte importantă, nu doar din punct de vedere ştinţific, ci şi pentru mediul universitar. Au participat foarte mulţi studenţi. Deocamdată din Ungaria, dar sunt aşteptaţi şi cei din România. Este o oportunitate pentru studenţii de la Istorie şi Arheologie. Mă bucur că şi autorităţile locale sprijină crearea unor puncte muzeale locale unde să vină turiştii şi copii din şcoli, să afle mai multe despre trecutul acestor localităţi”, a afirmat coordonatorul proiectului, arheologul Major Balazs de la Universitatea Catolică „Péter Pázmány”. 

“Am lucrat timp de cinci săptămâni cu echipa condusă de major Balazs şi am reuşit să identificăm biserica mănăstirii. Folclorul local spunea că se află sub actuala biserică ortodoxă. Arheologii din România nu ne-au încurajat deloc, au spus că nu o să găsim nimic. Ei bine, noi nu ne-am dat bătuţi, am dovedit că este aici biserica şi s-au confirmat cercetările făcute de noi. Vrem să develim întreaga mănăstire, biserica, clădirile claustrului. Am efectuat săpături în partea de sud-vest a transeptului bisericii şi s-a descoperit latura de sud a navei, latura de vest a transeptului, precum şi baza unui pilastru din colţul de sud-est al navei. De asemenea, s-a mai găsit o structură de cărămidă de formă dreptunghiulară, care este posibil să fi fost o criptă”, spune arheologul Daniela Tănase, de la Muzeul Banatului.

Au descoperit numeroase schelete

Arheolgii au găsit schelete umane înhumate în biserică în cursul secolelor XIV-XV, precum şi o groapă situată tot în interiorul bisericii, în care au fost descoperite multe schelete umane, unele fragmentate, altele arse, amestecate cu fragmente ceramice, obiecte de metal, bucăţi de vitralii, bucăţi de fragmente arhitecturale din piatră, cărămizi, piese de pardoseală, oase de animale. 

“Toate acestea indică o depunere cauzată de un eveniment violent; în acest moment presupunem că este vorba despre o distrugere provocată de invazia monogolă din 1241, care a afectat şi mănăstirea Egres, după cum aflăm din izvoarele documentare. Cercetările arheologice au mai relevat faptul că înainte de construirea complexului mănăstiresc, în acest areal a fiinţat o aşezare din secolele XI-XII. Locuinţele aveau vetre şi cuptoare, iar fragmentele ceramice provin de la oale modelate la roata înceată şi de la căldări de lut. Fundaţiile zidurilor bisericii şi ale pilastrului au distrus parţial aceste locuinţe. Inclusiv monede am găsit în această groapă. Intenţia noastră este să publicăm rezultate inclusiv parţiale, pentru a se şti despre istoria acestei mănăstiri despre care noi ştim doar din documente”, a mai spus Daniela Tănase.

În căutarea regelui Andrei al II-lea
 

Un important deziderat al acestor cercetări va fi şi reperarea locului în care a fost înmormântat regele Andrei al II-lea (1205-1235) şi a soţiei acestuia, Yolanda de Courtnay (decedată în 1233), despre a căror înhumare în incinta mănăstirii se ştie din sursele documentare.

„Au fost ultimii regie arpadieni care au sprijinit mult mănăstirea cisterciană Igriş, i-au acordat privilegii, a fost o mănăstire foarte bogată. Se ştie că a fost un focar de cultură. Aici a existat una din primele biblioteci din regatul maghiar”, a mai afirmat Tănase.

 “Regele Andrei al II-lea a condus personal o cruciadă în Ţara Sfântă. Anul viitor se vor împlini 800 de ani de la această cruciadă. Aceste cruidiade au fost în Evul Mediu nişte mişcări militare desobit de importante, care pot fi comparate cu NATO de azi. Au condus campanii militare doar cei mai mari regi şi împăraţi, din cele mai puternice naţiuni, precum cele engleze, franceze sau germane, iar din această parte a Europei centrale doar regele Andrei al II-lea al Ungariei a condus cruciade. În ziua de azi, când lumea creştină se află în conflict cu lumea islamică, noi cercetăm un obiectiv care are se leagă de aceste relaţii între Europa şi Orient, dar important e ca rezultatele să fie interpretate fără prejudecăţi, lăsând de-o parte ce se întâmplă în lume”, a completat Major Balazs. 

Despre mănăstirea Egres
 

Ctitorie a regelui Béla al III-lea al Ungariei, mănăstirea Egres, închinată Fecioarei Maria, a fost fondată în anul 1179, pe 25 aprilie, fiind o filială a abaţiei cisterciene de la Pontigny (Franţa). În zona mlăştinoasă din apropierea Mureşului, călugării ordinului cistercian au construit o mănăstire cu o biserică monumentală, mărturie stând fragmentele arhitecturale care s-au păstrat până astăzi în sat şi în Muzeul Naţional al Banatului din Timişoara şi care se datează între sfârşitul secolului al XII-lea şi prima jumătate a secolului al XIII-lea.

În evul mediu, pe Mureşul Inferior a fiinţat o pleiadă de mănăstiri a căror bogăţie provenea din vămuirea sării care venea pe Mureş din Transilvania, fiind transportată înspre partea occidentală a regatului maghiar şi a altor ţări învecinate. 

Mănăstirea Egres a avut cel mai mare venit anual de sare în comparaţie cu celelalte mănăstiri din valea Mureşului care beneficiau de pe urma comerţului cu sare. Rangul înalt la care a ajuns mănăstirea în secolul al XIII-lea se datorează şi posesiunilor donate de regii Bela al III-lea (1172-1196), Emeric (1196-1204) şi Andrei al II-lea (1205-1235).

Major Balazs şi episcopul romano-catolic Maritin Roos
 

Mănăstirea de la Igriş şi-a creat la rândul ei filiale la Cârţa (Kerc) în Transilvania în anul 1209 şi una fondată în cnezatul Haliciului, abaţia S. Crucis Galitiae, în anul 1266.

Distrugerea mănăstirii de către mongoli şi otomani

Istoria acestei mănăstiri a fost una zbuciumată, înfloritoarea ctitorie a regilor arpadieni fiind devastată de invazia tătară din anul 1241 când însuşi abatele s-a refugiat, mănăstirea renăscând după plecarea tătarilor, în anul 1247. Un nou asediu a avut loc în timpul răscoalei cumanilor din 1282, deoarece aici au fost păstrate comorile regale, însă datorită intervenţiei slujbaşului regal Andrei Bölényfő (Belenfeu), mănăstirea a fost apărată cu succes. Treptat, mănăstirea a scăzut din importanţă şi a mai funcţionat până la 1551 când a fost distrusă definitiv de către otomani.

Citeşte şi:
 

Regele Ungariei, căutat în România. Operaţiune arheologică fără precedent desfăşurată în apropiere de Timişoara