Pîrîul de Pripor, satul lăutarilor. Zece tarafuri există în patria muzicii populare din judeţul Gorj
0
Pasionaţii de muzică lăutărească ştiu bine unde trebuie să caute dacă vor să angajeze lăutari: în satul gorjean Pîrîul de Pripor, unde există zece tarafuri. Toate familiile au cel puţin un lăutar în componenţă, iar copiii învaţă să cânte înainte de a scrie sau de a citi.
Pîrîul de Pripor, din comuna gorjeană Godineşti, este un sat în care o bună parte dintre cei 400 de localnici sunt lăutari, îndeletnicire păstrată din generaţie în generaţie. Locul a fost şi este o importantă sursă de folclor pentru mulţi instrumentişti.
Civit Pantelie (75 de ani) este unul dintre cei mai bătrâni şi renumiţi lăutari din Pîrîul de Pripor. Bărbatul a fost primul din sat care a urmat studii muzicale şi a învăţat să cânte la vioară după note. Civit povesteşte că pasiunea pentru muzică a localnicilor a pornit de la sărăcie. Nu aveau terenuri ca să le cultive, astfel că, în loc să pună mâna pe sapă, au pus mâna pe vioară.
„În urmă cu 40-50 de ani, noi eram foarte săraci, iar meseria aceasta, de lăutar, era de bază. Dacă nu aveam pământ să muncim, luam vioara şi plecam prin sate, pe la hore, la nedei (n.r. – petreceri populare câmpeneşti) sau alte evenimente. De sute de ani, oamenii din acest sat se ocupă de cântat. La mine în familie a cântat bunicul, după care a urmat tatăl meu. Această tradiţie se păstrează din tată în fiu. Aproape tot satul se ocupa cu muzica. Au mai fost, totuşi, printre noi şi câţiva care nu au avut ureche muzicală“, povesteşte Civit Pantelie.
Şi acum, cântatul reprezintă principala ocupaţie a localnicilor din Pîrîul de Pripor, deşi muzica lor nu mai este la fel de căutată ca înainte. „Tot din cântat îşi câştigă şi acum existenţa cei din Pîrîu, dar nu mai sunt «cu firmă», aşa cum erau odată. Totuşi, cei care au neapărată nevoie de lăutari vin în sat şi ne caută. Vin de peste tot, chiar şi din judeţele vecine“, spune Civit Pantelie.
PRIMUL CARE A ÎNVĂŢAT TANGOURI
Lăutarul îşi aminteşte că a învăţat să cânte de la tatăl său şi mărturiseşte că a furat câte ceva de la lăutarii vestiţi din sat. Tatăl său l-a ajutat şi l-a înscris, în clasa a V-a, la Şcoala de Muzică din Braşov. Acolo, Civit a susţinut un examen şi a fost admis. Trei ani a urmat cursurile instituţiei de învăţământ, timp în care a învăţat să cânte şi muzică clasică. „La început, am învăţat să cânt de la tatăl meu, dar el a rămas la un anumit nivel şi am cântat cu un unchi, care era unul dintre cei mai bătrâni şi apreciaţi lăutari din sat, împreună cu care participam la nunţi şi diferite alte evenimente. Învăţasem să cânt după ureche. Pe urmă, am furat câte ceva de la lăutarii vestiţi din sat, cum ar fi Haralambie Cidoiu. Apoi s-a dus vestea că e o şcoală medie de muzică la Braşov, oraşul Stalin, cum i se spunea în vremea respectivă, iar tatăl meu m-a dus şi m-a înscris. Am susţinut o probă în faţa unui juriu. Am cântat şi am fost admis“, mai spune Pantelie.
Când s-a întors în sat, în vacanţa mare, a devenit în scurt timp o adevărată vedetă, pentru că era singurul care ştia să cânte tangouri şi valsuri. Vestea s-a răspândit imediat, iar micul lăutar de atunci începuse să fie foarte solicitat. Banii nu au întârziat să vină, astfel încât Civit Pantelie nu s-a mai dus la şcoală. „A dat Dumnezeu şi am terminat şapte clase, după care am venit în vacanţa de vară acasă. Tot tineretul a aflat de mine că ştiu să cânt tangouri şi valsuri. Am început să mă învăţ la bani şi să merg la cântări, aşa că nu m-am mai dus la şcoală. Încet-încet mi s-a dus vestea“, a povestit muzicianul. La vârsta de 18 ani s-a căsătorit şi a înfiinţat un mic taraf împreună cu membrii familiei sale.
EXAMINAT DE MARIA TĂNASE
Civit Pantelie a cântat şi în cadrul Ansamblului Folcloric „Doina Gorjului“. A fost primit după ce a susţinut o probă în faţa vestitei artiste Maria Tănase. A fost membru al ansamblului doar pentru o scurtă perioadă, pentru că apoi soţia lui nu a mai fost de acord. „A venit în sat un reprezentant de la «Doina Gorjului» şi ne-a examinat, în funcţie de cum cântam şi cunoşteam“, îşi aminteşte lăutarul, amuzat.
Tot tineretul a aflat de mine că ştiu să cânt tangouri şi valsuri. Am început să mă învăţ la bani şi să merg la cântări. Civit Pantelie lăutar
Mai apoi, la nivelul comunei Godineşti, a fost înfiinţat un taraf, iar Civit Pantelie a fost desemnat să-l conducă. În acest fel, a cântat alături de cei mai mari artişti de muzică populară, cum ar fi Maria Lătăreţu, Maria Ciobanu, Ion Luican şi Ion Dolănescu. „Făcusem un taraf al comunei Godineşti şi, în perioada respectivă, am cântat cu artiste renumite, care erau foarte iubite. Maria Lătăreţu cânta nemaipoment de dulce şi era apreciată de toată lumea. Nu era ca ea nicio cântăreaţă. Noi nu prea ştiam bine tonalitatea ei şi am făcut o greşeală: ea cânta ba cu Re Major sau cu Mi, iar eu am pus-o cu Fa sau cu Sol, dar până la urmă ne-am obişnuit unii cu ceilalţi“, îşi mai aminteşte Civit Pantelie.
Lăutarul merge şi acum la nunţi sau la alte evenimente împreună cu taraful familiei sale, iar mulţi dintre petrecăreţi îl recunosc şi îl roagă să le cânte o melodie de odinioară. „Melodiile pe care le-am cântat şi le mai cânt şi acum sunt specifice acestei zone şi Gorjului, în general. Noi nu am denaturat muzica. Lăutarii din Pîrîul de Pripor au cântat mereu liniar şi la aceeaşi viteză. Cânt pentru vârsta a doua şi a treia, care mai apreciază această muzică“, adaugă Pantelie.
TRADIŢIA, DUSĂ MAI DEPARTE
Pasiunea pentru muzică a familiei este dusă mai departe de Raul, strănepotul lui Civit Pantelie. Raul are vârsta de 12 ani şi este în clasa a VI-a la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Târgu Jiu.
Ca orice copil talentat din Pîrîul de Pripor, a pus mai întâi mâna pe vioară şi abia după aceea pe stilou. Străbunicul său vrea să-l ajute să cunoască toate tainele muzicii autentice. „Cânt de la 6 ani. Am început să cânt cu străbunicul şi cu străbunica. Ei au fost primii care m-au învăţat. Am ştiut să cânt înainte de a merge la şcoală. Îmi place la şcoală, pentru că înveţi muzică. Am urmat cursuri de teorie şi ritmică şi mă ajută foarte mult“, spune Raul.
Băiatul vrea să ajungă un lăutar îndrăgit, la fel ca străbunicul său. Studiază la şcoală şi muzica clasică, pe care o apreciază, dar este atras mai mult tot de folclor: „Îmi place să cânt mai mult muzică populară. În timpul liber vin mereu la străbunicul, să mă înveţe să cânt mai bine ca el“.
ÎN TOTAL, ZECE TARAFURI
Cu trecerea timpului, numărul de lăutari din Pîrîul de Pripor s-a redus simţitor, pentru că le este tot mai greu să trăiască din această îndeletnicire. În sat există, în prezent, zece tarafuri formate din membrii familiilor de lăutari. Rap Pantelie, fiul cel mare al lui Civit Pantelie, cunoaşte toate problemele cu care se confruntă cei care se mai ocupă cu muzica lăutărescă.
„Puţini dintre copii mai păstrează tradiţia satului, pentru că muzica s-a mai modificat în timp. La noi în familie, tradiţia s-a menţinut. Suntem patru fraţi şi toţi am învăţat să cântăm. Am mers la şcoală de muzică, iar din clasa a V-a mergeam la nunţi şi chiar eram şef de orchestră. Acum, din cântat îşi asigură existenţa doar cei care sunt afirmaţi şi foarte buni, pentru că trupele s-au înmulţit şi cântă genuri mai moderne“, spune Rap Pantelie. Bărbatul adaugă că în sat continuă, totuşi, să vină oamenii care apreciază muzica autentică şi care îi cunosc pe lăutarii de aici. „Înainte, 90 la sută dintre locuitorii satului erau lăutari. La fiecare casă era unul care cânta la vioară, altul la contrabas şi acordeon şi aşa se forma un taraf“, adaugă Rap.
Cea mai mare durere a lăutarilor din Pîrîul de Pripor este inexistenţa unui ansamblu folcloric prin care ar putea să prezinte lumii întregi talentul oamenilor din această zonă. „Nu se mai ocupă nimeni de organizarea unui ansamblu. Am făcut demersuri la Primărie, la Centrul Judeţean al Creaţiei, dar răspunsul primit a fost că nu sunt bani pentru a susţine această activitate. Cu o mică susţinere financiară, acest ansamblu mult dorit ar putea fi înfiinţat. Dacă lăutarii satului s-ar reuni, cred că ar putea să concureze cu un ansamblu profesionist. Ţin minte că, înainte de Revoluţie, ansamblul folcloric din comună a câştigat locul I la un concurs la Târgu Mureş“, mai spune Rap Pantelie.
Pîrîul de Pripor încă este un loc unde vin să se inspire cei care fac muzică populară. „Melodiile specifice satului şi care se cântau de sute ani au fost preluate şi acum se cântă în toată ţara. Nu au anumite denumiri, dar este vorba, de exemplu, despre Hora de mână sau despre o sârbă de Pîrîu“, mai adaugă Rap Pantelie.
Cel mai bătrân lăutar
Sebastian Musculici (foto) are 77 de ani şi este cel mai bătrân lăutar în activitate din Pîrîul de Pripor. Îşi aduce aminte cu nostalgie de timpurile de odinioară, când cânta până la ivirea zorilor. A învăţat să cânte de la vârsta de 7 ani, de la tatăl său. „Nu mai e ce a fost. Acum, tineretul se duce la discotecă şi nu mai joacă hora. Am învăţat să cânt de la tatăl meu, care a fost un lăutar cunoscut.
Am cântat cu chitara, cu basul şi cu braciul (n.r. – violă). De la vârsta de 10 ani merg la cântări. Am fost patru fraţi. Toţi mergeam şi cântam cu ăl bătrân. Mai cânt şi acum, dar nu mai sunt chemat la nunţi. Merg doar la nedei“, explică bătrânul.
Suntem patru fraţi şi toţi am învăţat să cântăm. Am mers la şcoală de muzică, iar din clasa a V-a mergeam la nunţi. Rap Pantelie lăutar
Viorel Gârbaciu, directorul Şcolii Populare de Artă din Târgu Jiu, spune că marele merit al lăutarilor din Pîrîul de Pripor este că nu au denaturat muzica tradiţională. „Pîrîul de Pripor se poate numi satul cu lăutari, în sensul că toată populaţia acestei localităţi este formată din oameni, mă refer la capii de familie, care se ocupă cu aşa ce va. Există în România mai multe sate cu lăutari, dar, spre deosebire de acestea şi spre cinstea gorjenilor, lăutarii din Pîrîul de Pripor cântă numai muzică populară gorjeană. În celelalte părţi, cum ar fi de pildă la Clejani, muzicienii au început să denatureze muzica“, spune Viorel Gârbaciu.
Directorul Şcolii Populare de Artă din Târgu Jiu adaugă că lăutarii Gorjului au transmis din generaţie în generaţie, cu precizie, zestrea muzicii populare. Bărbatul se mândreşte cu faptul că şi el a contribuit la păstrarea tradiţiei muzicii lăutăreşti în judeţ. El îşi aminteşte că în 2004, atunci când a venit la Şcoala Populară de Artă, a avut prilejul să îi cunoască pe muzicianul Grigore Leşe şi pe Speranţa Rădulescu, unul dintre cei mai importanţi etnomuzicologi al României. „Graţie întâlnirii cu aceşti oameni, am început să mă ocup de reabilitarea tarafurilor tradiţionale din Gorj. Am iniţiat programul de reabilitare a tarafurilor tradiţionale şi, la ora actuală, Gorjul are mai multe tarafuri decât toate judeţele Olteniei la un loc. Este un lucru care ar trebui să ne bucure, pentru că avem deja o contrapondere. Este vorba despre producţiile comerciale din zona folclorului, de care sunt pline posturile de radio şi de televiziune şi care denaturează zona muzicii tradiţionale“, încheie Viorel Gârbaciu.
Se încarcă comentariile...
