Suceava: Costileva, satul de la capătul ţării

Doar un drum din pământ îi leagă pe localnici de restul lumii. Cei 26 de copii merg zilnic şapte kilometri până la şcoala din Ulma.

Localnicii din Costileva de Sus care au căruţă cu cal sunt cei mai norocoşi. Drumul desfundat de munte, prin mijlocul pădurii, durează până la trei ore ca să fie parcurs „la picior“. Asta în timpul verii.

„E greu de urcat, dar noi ne-am obişnuit. Mai greu le e copiilor, că trebuie să meargă la şcoală mai mult de cinci kilometri pe jos“, ne-a spus Vasilena Ihnatiuc, mama a trei copii din Costileva de Sus.

Doar pe băieţelul cel mic, Constantin, l-am găsit acasă alături de mama sa şi cei doi unchi. Ceilalţi doi frăţiori, de 8 şi 12 ani, erau plecaţi la şcoala din Lupcina, încă de la ora 7.00 pentru a ajunge la 9.00, când încep cursurile.

La întoarcere fac trei ore pe drum pentru că au de urcat. „Vara fac trei ore până acasă şi ajung pe la ora 5.00 seara pentru că au de urcat la deal. Iarna este cel mai greu. Am vorbit cu primarul să pună un microbuz şi măcar să îi aducă o bucată, până unde poate ajunge, dar a spus că nu are cu ce“, ne-a mai spus mama copiilor. În această situaţie se află 26 de copii din satele gemene. Patru merg la grădiniţă, zece la şcoala primară şi 12 sunt la gimnaziu.

Un singur microbuz pentru toată comuna
Primarul comunei Ulma, Mircea Ihnatiuc, susţine că a făcut demersuri la Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru a primi un microbuz pentru micuţi, însă fără vreun rezultat. „Copiii din ciclul gimnazial mergeau şi până acum 6-7 kilometri pe jos până la şcoală. Noi am încercat să le explicăm situaţia cu şcoala primară, dar oamenii ăia s-au uitat pe hartă şi au desfiinţat-o. Nici n-au venit să vadă cum merg copiii la şcoală şi la grădiniţă“, ne-a spus Mircea Ihnatiuc. Singurul microbuz şcolar îi „culege“ doar pe micuţii aflaţi cel mai aproape de Şcoala Generală din Ulma, însă nu ajunge niciodată la Costileva de Sus.

„Am mai avut un microbuz vechi, dar nu se mai poate circula cu el în nicio condiţie. Ne-am gândit şi la o bursă pentru cei mici, dar nimeni nu îşi lasă copilul de 7 ani să plece de acasă“, a mai spus primarul din Ulma.

„O mână de balast e mină de aur“
Despre hărnicia oamenilor de aici ne-a spus şi primarul comunei. „Cresc animale pentru că pe câmp nu se prea face nimic. O mână de balast e mină de aur acolo sus şi, cu toate acestea, au reuşit să-şi facă şi case frumoase. Viaţa e foarte dură pe munte. Sunt ierni în care rămân izolaţi şi câte 2-3 zile, iar copiii ajung să facă şi un liceu şi o facultate“, a explicat Mircea Ihnatiuc.