Sofia Vicoveanca, în lacrimi din cauza războiului. Artista s-a născut lângă Cernăuţi şi face parte dintr-o familie refugiată
0Îndrăgita interpretă de muzică populară trăieşte emoţii extrem de puternice din cauza războiului ruso – ucrainean. Sofia Vicoveanca s-a născut într-un sat de lângă Cernăuţi. În 1941, mama sa a luat-o în braţe, şi-a pus câteva lucruşoare într-o traistă şi a fugit din calea celui de-al Doilea Război Mondial.
Sofia Vicoveanca ştie ce este în sufletul refugiaţilor ucraineni care fug din calea războiului spre zone sigure. Interpreta de muzică populară s-a născut în localitatea Toporăuţi (Toporuica de astăzi), situată la doar câţiva kilometri distanţă de Cernăuţi, într-o familie de oameni care s-au străduit să le ofere tot ce au putut copiilor.
Aveau o gospodărie frumoasă, o livadă frumoasă şi creşteau animale. În 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mama Sofiei Vicoveanca a îngropat o parte din averea familiei, şi-a pus doar câteva lucruşoare într-o traistă, şi-a luat fata în braţe, şi s-a alăturat unui grup de oameni care se îndrepta spre zona Vicov, din judeţul Suceava.
„Eram mică, dar ce văd acum retrăiesc prin lacrimile mamei mele care şi-a lăsat tot acolo (n.red în satul de lângă Cernăuţi). A venit cu câteva lucruri puse într-o traistă, cu un grup de oameni, cu o căruţă. Din poveştile ei ştiu, avea câteva merinde şi schimburi pentru mine. Nu şi-a lăsat acolo cămaşa de mireasă şi basmaua pe care le am eu acum în zestre”, a spus artista.
Anii au trecut şi mama Sofiei Vicoveanca nu s-a mai întors la Toporăuţi. În tot acest timp a fost măcinată de dor şi a plâns mult. Plecarea de acasă în acele condiţii i-a provocat o uriaşă rană sufletească pe care n-a mai reuşit s-o vindece.
În 1975, Sofia Vicovenca a ajuns în localitatea de lângă Cernăuţi, în care a văzut lumina zilei. A intrat în fosta gospodărie a familiei de unde a rupt o ramură din coroana unui copac, pe care i-a adus-o în dar mamei sale, sperând să-i facă o bucurie. Atunci, femeia era la Suceava, avea grijă de Vlad, fiul Sofiei Vicoveanca. Numai că acea crenguţă nu a bucurat-o pe mama interpretei, i-a deschis cutia cu amintiri dureroase şi în consecinţă şi-a pierdut pofta de mâncare, s-a îmbolnăvit, şi era cât pe ce să se stingă din viaţă. În cele din urmă, a fost salvată de dragostea pentru Vlad.
„Acum vreo 47 de ani, când Vlăduţ avea 3-4 ani, i-am adus mamei o crenguţă dintr-un copac de la căsuţa noastră. Mama mea numai am văzut că se lasă moale pe pat. Era la Suceava, avea grijă de Vlad, era primul nepot, era lumina ochilor ei. Şi mama s-a îmbolnăvit, a refuzat să mai mânânce şi plângea. Eu mă simţeam vinovată că am stricat totul, nu mi-am dat seama. Într-o săptămână aproape că era s-o pierd. Am chemat medicul, a consultat-o, m-a chemat afară şi mi-a spus: >>Doamnă, aveţi ceva în familie, dacă nu rezolvaţi, o pierdeţi<<. Am spus, Doamne, ce am făcut? L-am chemat pe Vlad şi i-am spus: <<Tu să nu mânânci dacă nu-şi pune şi bunica în farfurie. Cât îţi pune ţie să-şi pună şi ei << El a intrat în rol. Şi aşa, aproape două săptămâni, mama mea şi-a revenit. Lui Vlad îi plăcea jocul asta”, a declarat Sofia Vicovenca.
Ea opinează că actualul război ruso-ucrainean îi va marca pe viaţă pe copiii ucrainenilor.
„Ce văd mi se rupe sufletul, plâng şi mă rog la Dumnezeu pentru linişte, pentru pace. Pentru aceşti copii care sunt martori acum şi care vor fi marcaţi toată viaţa. Nu vor uita de amar şi tot ce se întâmplă privind părinţii. Mergând pe picioare, deja au amintiri. Este cumplit. Să rugăm pe bunul Dumnezeu, numai El poate să facă minuni şi să ne deaclinişte şi pace. Doamne, dă-le înţelepciune celor care sunt însetaţi. Nu se poate, atâta lume disperată. Eu retrăiesc, mă rup de durere. (…) Nu credeam că voi retrăi nişte clipe din copilărie. Cer iertare pentru sufletul încărcat de lacrimi. Mă rog la Dumnezeu pentru pace. Domnul ne îndeamnă la iubire şi la iertare, dar noi ne-am făcut toţi judecători. Fiecare dintre noi îl judecăm”, a completat artista.
Sofia Vicoveanca a avut numai cuvinte de laudă la adresa voluntarilor care s-au implicat în campania de sprijinire a ucrainenilor care fug din calea războiului, în special pentru Ştefan Mandachi, antreprenorul sucevean care îi cazează pe refugiaţi în hotelul său de patru stele, din Suceava.
Pe aceeaşi temă:
INTERVIU Nicolae Raţiu: „Pentru Ion Raţiu, tatăl meu, Ion Iliescu a fost mereu Ceauşescu 2“