Comoara de pe fundul lacului. Povestea nămolului de la Amara şi a moşierului vindecat de paralizie
0
Lui Dumitru Seceleanu, unul dintre cei mai bogaţi moşieri ai Bărăganului, i se datorează înfiinţarea staţiunii Amara, devenită celebră pentru miraculosul nămol. Fermierul interbelic a pus bazele uneia dintre cele mai importante baze de tratament din România, după ce s-a vindecat de paralizie urmând un tratament cu nămol.
„Neam de oieri, Secelenii au coborât în Vechiul Regat muşcaţi de patima muncii”, scrie istoricul Georgeta Filitti în lucrarea despre neamul acestor ţărani isteţi şi harnici care şi-au depăşit condiţia, „Personalităţi ialo¬miţene: Dumitru N. Seceleanu (1857-1932).
Despre Dumitru Seceleanu, istoricul spune că avea o serie de trăsături atipice ţăranului român obişnuit: deschiderea spre nou, curiozitatea spre alte lumi, încrederea în ştiinţă. A iubit pământul, a căutat mereu noi metode de a face agricultură şi a fost un adevărat filantrop faţă de oamenii simpli ai satelor.
Moşierul a întemeiat ateliere pentru şcolarizarea fetelor în Bărăgan, unde acestea lucrau covoare, învăţau vopsitoria, prepararea mătăsii şi elemente de administrare a unei gospodării. Ţăranii din împrejurimile fermelor sale lucrau, de asemenea, la industrializarea fructelor.
Când, în 1910, i-a paralizat mâna dreaptă, a urmat un tratament cu nămol de la Amara. Aşa i-a venit ideea de a fonda practic staţi¬unea, deşi a făcut-o într-un stadiu incipient, cu mijloacele de atunci: mai multe instalaţii, câteva barăci, corturi, cabine. Apa din lac era pompată cu motorul unei maşini de treierat, iar pentru un leu de baie, mii de oameni se tămăduiau graţie iniţiativei sale.
Moşierul care s-a vindecat de paralizie la mână cu nămol de la Amara FOTO Muzeul Agriculturii Slobozia
Conform unei lucrări de specialitate, elaborată de un cadru didactic al şcolii din Amara, lacul eponim s-a format pe un vechi curs al râului Ialomiţa, numit Crivaia. Caracteristicile sale unice i-au conferit localităţii rangul de staţiune balneară de interes naţional.
Suprafaţa lacului s-a mărit de patru ori din 1938 până în prezent (ajungând la 168 ha), conform statisticilor prezentate de Dorina Sandu în monografia localităţii Amara. Depresiunea s-a umplut treptat cu apa provenită din precipitaţii şi din aportul subteran. Se adaugă, de asemenea, şi factorii antropici: în anii 1970, la hotărârea autorităţilor de atunci, a fost construit un canal pentru evacuarea apei în exces. Se evita astfel inundarea terenurilor din apropiere. Această măsură a avut, din nefericire, efecte negative asupra chimismului apei. Astăzi, cu greu, şi în urma unor intervenţii antropice, concentraţia de săruri se menţine în jurul valorii de 11g/l.
Vizitată de mii de oameni
Prima atestare documentară a lacurilor Amara şi Fundata o găsim într-un document emis în data de 8 august 1847. Doctorul judeţului Ialomiţa, Desborn Ştefanovici, cere conducătorilor regiunii să facă demersuri pentru popularizarea apelor minerale ale lacurilor aflate nu departe de Slobozia. Citez: Cele două bălţi sunt în putere a dobândi pătimaşi de boli precum sunt carpetice şi toracice, chiar şi reumatismale.
Iniţial o staţiune cunoscută pe plan local, Amara devine la sfârşitul secolului al XIX-lea din ce în ce mai populară. La începutul secolului XX era vizitată de mii de oameni veniţi să-şi curme suferinţele, inclusiv de la Capitală. Moşierul Dumitru Seceleanu, originar din părţile Buzăului, valorifică la maximum potenţialul apelor lacurilor de la Amara, fiind marcat de o experienţă personală: conform memoriilor sale, în anul 1910 a reuşit să se vindece de o paralizie la mâna dreaptă după un tratament cu împachetări cu nămol sapropelic de la Amara. Din iniţiativa sa, se construiesc primele instalaţii balneare iar, pentru un leu de baie mii de oamenii s-au tămăduit graţie iniţiativei sale. (Georgeta Penelea Filitti, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, în 2004). În anul 1919 este ales senator de Ialomiţa.
Mii de turişti vizitează anual staţiunea din Bărăgan FOTO panoramio.ro
La început, amenajările erau rudimentare şi empirice: în căzi de lemn se punea nămol şi deasupra se turna apă încălzită. Stabilimentele de tratament funcţionau în barăci.
Cum a devenit staţiune a sindicatelor
După Primul Război Mondial şi-au adus contribuţia antreprenori locali, ce au investit pentru construirea primelor hoteluri şi instalaţii balneare. În 1922 Alexandru Pastia va deschide firma denumită „Instalaţiile cu băi calde Pastia cu pensiune", pe care o va administra împreună cu soţia sa. În anii 1930 concurenţa dintre antreprenori devine acerbă. Se făcea publicitate în presă, iar costul transportului cu trăsurile de la Slobozia era inclus în preţul biletului. Terenurile de pe malul lacului sunt concesionate următorilor: Tase Alexe, Constantin Mircescu şi Nicu Lăzărescu. Mai târziu, Alexandru Primide primeşte, în arendă, de la Ministerul Industriei şi Comerţului, un teren de 10 ha. Acesta se asociază cu Mircescu, fiind înfiinţată firma „La Plantaţie". De partea cealaltă, Tase Alexe concura cu societatea denumită „Sănătatea Nomolul Amara", ce avea în administrare un hotel cu restaurant şi cazino, două plaje, platou de tenis, popicărie.
Sezonul ţinea de la 1 iunie şi se termina pe data de 20 septembrie. În această perioadă, erau delegaţi şi medici pentru intervenţii şi supravegherea tratamentelor.
Lacul Amara FOTO panoramio.ro
Anul 1949 aduce naţionalizarea acestor societăţi şi stabilimente de tratament. Amara devine o staţiune a sindicatelor, membrilor cooperatori şi a pensionarilor. Comuniştii ridică hoteluri noi, precum şi două complexe balneare, inaugurate la începutul anilor 1970. Proprietari erau UGSR şi UNCAP.
Pell-Amarul, marcă înregistrată, promovată în toată lumea
Medicamentul cunoscut sub numele Amar-Pell este invenţia doctorului Ştefan Ionescu-Călineşti, intervievat în paginile monografiei publicate în 2004. Acesta a petrecut două decenii la Amara, renunţând la un post în Bucureşti. Dintre realizările sale se merită a fi menţionată construcţia unei policlinici moderne în staţiune. Medicamentul brevetat de dânsul reprezintă „prima formă omologată injectabilă ce valorifică bioenergetic nămolul”. Conform spuselor acestuia, Amar-Pell-ul a fost promovat în anii 1980 în 120 de state de pe toate meridianele lumii.
În 1987 primeşte nenumărate distincţii internaţionale ca membru al Societăţilor de Reumatologie şi Recuperare din America de Sud. Participă la punerea în aplicare a unui contract cu un centru de specialitate cu sediul în staţiunea balneară Piriapolis (Uruguay). 6500 de pacienţi din America şi Europa Occidentală vin la tratament la Amara pe parcursul derulării programului (1990-1996).
Doresc să mă implic, atât cât mai trăiesc, în renaşterea lacului Amara, în care am vazut nu o „perlă a Bărăganului”, ci a Europei. (dr. Ştefan Ionescu-Călineşti, în 2004)
Cum ajungi la Amara
Aflată la jumătatea drumului dintre Bucureşti şi mare, staţiunea este un parc natural cu vegetaţie bogată, cu lac şi plaje, cu nisip fin. O oază de verdeaţă de zeci de hectare în mijlocul ţinutului ars de soare şi vânt al Bărăganului.
130 de hectare de nămol sapropelic se află pe fundul lacului Amara FOTO panoramio.ro
Adevărata comoară se afla însă pe fundul lacului Amara: 130 de hectare de nămol sapropelic, care conţine substanţe chimice bune pentru organism. Dacă veniţi dinspre Bucureşti, cu maşina personală, traseul pe care trebuie să-l urmaţi este Bucureşti – Urziceni – Slobozia, pe DN 2 şi DN 2A. Dinspre Constanţa, drumul este drept până în Slobozia, pe DN 2A. Cu trenul se vine de la Bucureşti – Slobozia Veche (via Ciulniţa), de la Ploieşti Sud – Urziceni – Slobozia Veche, iar din Galaţi – Brăila – Făurei – Urziceni – Slobozia Veche.
Amara, staţiunea căutată de români FOTO panoramio.ro
În Staţiunea Amara, sunt folosite următoarele tipuri de proceduri balneare: băi calde cu nămol, împachetări cu nămol, aplicaţii de cataplasme cu nămol rece, cure interne cu ape minerale, electroterapie şi hidroterapie, aplicaţii de cataplasme cu nămol rece, toate ideale pentru tratarea afecţiunilor reumatice şi nu numai. Printre indicaţiile terapeutice se regăsesc afecţiuni ale aparatului locomotor: reumatismale, sechelare post-traumatice, neurologice periferice, afecţiuni ginecologice, afecţiuni dermatologice, boli profesionale, afecţiuni endocrine, cure de diureză, diateza urică, gută, litiazele urinare, diabetul zaharat.
Se încarcă comentariile...
