Vizita lui George Enescu la Slatina: a fost primit ca un adevărat rege şi a fost purtat într-o caleaşcă trasă de oameni
0Simbol al ţării noastre, George Enescu (1881-1955) a poposit pentru a-i uimi şi încânta pe cei care-i admirau talentul nu doar în marile oraşe ale lumii, dar şi în cele de provincie. Unul dintre oraşele mici din ţara noastră unde marele muzician a concertat a fost şi Slatina. De la un spectacol la altul din totalul de cinci, Enescu a ajuns să fie întâmpinat de către locuitorii urbei ca un rege.
Muzician, compozitor, dirijor, violinist şi pianist, George Enescu (1881-1955) a efectuat, în perioada Primului Război Mondial, până ce ţara noastră să intre în conflict, un turneu prin oraşele ţării, nesfiindu-se să poposească chiar şi în oraşele mici de provincie. Muzicologul George Bălan spune despre tizul său în lucrarea ”Enescu”, apărută la Editura Muzicală din Bucureşti: „Enescu, artistul umanist, condamna războiul aducător de jale şi dezbinare, cântând împreună cu Beethoven ideea înfrăţirii popoarelor în bucurie şi dragoste“.
Dirijorul slătinean Alexandru Chirilă Stanciu caracterizează asfel turneul marelui compozitor român în revista ””Memoria Oltului: ”Sub imboldul insuflării în rândul maselor a celor mai măreţe sentimente ale valorii autentice ale muzicii culte româneşti şi universale, George Enescu întreprinde, între noiembrie 1915 - februarie 1916, seria celor 16 concerte <istorice> susţinute la Bucureşti, în cadrul cărora a prezentat, în ordine cronologică, principalele lucrări ale literaturii violonistice. Imensul repertoriu se întindea de la Bach şi Corelli, la Saint-Saens şi Chausson. Enescu dorea ca opera sa educativă sa fie cunoscută de către întregul nostru popor şi, de aceea, el se hotărăşte să ducă <cuvântul marii muzici acolo unde aceasta era ignoratå sau mai puţin cunoscută>, după cum spunea şi muzicologul George Bălan”.
În cadrul acestui turneu, Enescu poposeşte, aparent la întâmplare, în oraşe precum Brăila, Craiova, Bacău, Galaţi, Ploieşti, Tr. Severin, Slatina, Caracal etc. Zecile de concerte date în sălile uneori prea încălzite sau, alteori - friguroase, ale târgurilor şi oraşelor ţării noastre, dovedesc marele său interes pentru propagarea muzicii în toate colţurile ţării, în ciuda tuturor vitregiilor.
Primul concert al lui George Enescu în municipiul Slatina are loc în ”istorica” zi de 26 februarie 1915 după ce, cu doar câteva zile, uimise Piteşti-ul. Alexandru Chirilă Stanciu spune: ”Atunci au răsunat pentru prima dată în oraş armonioasele acorduri ale viorii fermecate a marelui muzician. Concertul său s-a concretizat prin: <naturaleţe, sensibilitate, bogăţia coloritului, varietatea şi îmbinarea atenţiei acordate substanţiei muzicale cu virtuozitatea> (ziarul ”Secerea şi Ciocanul”, 10 septembrie 1967)”.
Tineretul din Slatina, continuă dirijorul slătinean Alexandru Chirilă Stanciu, l-a primit cu mare căldură pe Enescu, dornic de a cunoaşte maiestria acestui „vrăjitor“ al muzicii. Acompaniamentul a fost susţinut de către renumitul pianist Theodor Fuchs (1873-1953), compozitor şi dirijor român mult apreciat de compozitorul originar din Botoşani.
Dr. Aurelia Grosu, muzeograf în cadrul Muzeului Judeţean Olt, afirmă despre spectacolele susţinute de către George Enescu la Slatina: ”Zilele şi, respectiv, anii în care George Enescu a poposit la Slatina şi a concertat, au rămas, practic, în istoria oraşului din acea perioadă. Multă vreme s-a vorbit despre spectacolele sale şi aceasta nu doar în perioadele respective când Enescu era aşteptat sau chiar se afla în Slatina. Oraşul vuia, fiecare spectacol al său era spectacolul anului, se vorbea despre el foarte mult atât în zilele de dinainte să aibă loc – imediat ce se afla -, dar, mai ales, ulterior. Într-un oraş unde marile spectacole erau destul de rare, deşi Slatina devenise un oraş boem în acea perioadă, asemenea concerte resuscitau oraşul şi pe locuitorii săi, îi scotea din apatie”.
Al doilea concert susţinut la Slatina de către marele violonit şi pianist a avut loc pe data de 11 ianuarie 1916. După aceea, Enescu va continua să concerteze în ţară şi peste hotare, dar la Slatina va reveni a treia oară abia în anul 1923. În fapt, aceasta este ocazia pentru inegalabilul compozitor de a inaugura un nou turneu provincial. La Slatina el va fi acompaniat de această dată de către pianistul Nicu Caravia, cei doi fiind buni prieteni. Spectacolul era programat pentru data de 30 noiembrie 1923, evenimentul fiind aşteptat cu o enormă curiozitate.
Dirijorul slătinean Alexandru Chirilă Stanciu afirmă despre acest concert: ”Sosirea sa (a lui George Enescu, n.r.) în Slatina a fost în ziua de 29 noiembrie, iar primirea în gară i-o fac, alături de oficialităţile locale, şi studenţii slătineni, dornici să trăiască înălţătoare momente alături de concitadinii lor. I-au ieşit în întâmpinare cu cântece elevii liceelor de băieţi şi fete, dar şi ai şcolii profesionale de fete. În acel moment a avut loc o manifestare spontană care evidenţiază preţuirea, stima şi simpatia de care se bucura Enescu în rândul maselor: cu toată opoziţia sa, studenţii şi elevii au deshămat caii, trăgând ei eleganta trăsură până în centrul oraşului. Enescu refuză invitaţia prefectului şi chiar a vărului său slătinean, doctorul Vasile Eniu, care doreau să-l găzduiască, şi, conform obiceiului său, trage la Hotelul Regal din centrul oraşului (clădirea există şi azi în Centrul istoric din Slatina, lângă restaurantul ”Capitol”). Documentele vremii vorbesc de <sărbătoarea şi căldura> pricinuită de prezenţa lui Enescu în oraş. Acest concert, ca şi cele două anterioare, a avut loc în Sala Martinescu (FOTO - jos, fostul sediul al Casei de Cultură a municipiului, situat vizavi de Librăria ”Ion Minulescu”, care există şi în prezent, deşi într-o stare avansată de degradare). Biletele fuseseră epuizate, iar sala arhiplină de spectatori şi, lucru lăudabil: pentru studenţi Enescu a rezervat gratuit locuri în primele rânduri”.
Presa locală a făcut şi de această dată o frumoasă popularitate evenimentului care, practic, readucea la viaţă oraşul de pe râul Olt. Iată câteva anunţuri apărute în ziarul ”Gazeta Oltului” de la acea vreme, cel mai vechi ziar cotidian din judeţul Olt: ”S-a anunţat pentru ziua de 30 Noiembrie concertul marelui nostru artist, G. Enescu“ (”Gazeta Oltului” - Slatina, Anul II, Nr. 22 din 5 noiembrie 1923, pag. 1); „La 30 Noiembrie, în sala Martinescu, concertul marelui Enescu“. (”Gazeta Oltului” - Slatina, Anul II, Nr. 22 din 5 noiembrie 1923, pag. 1).
În ziua imediat următoare concertului susţinut de Enescu la Slatina, ziariştii de la ”Gazeta Oltului” descriau astfel evenimentul din seara de 30 noiembrie: ”A fost o adevărată sărbătoare pentru slătineni seara zilei de 30 noiembrie, când marele Enescu a dat concertul de mult anunţat. Nu s-a văzut până atunci în Slatina o sală de spectacole mai plină şi mai sorbită de puterea artei. Din oraş, ca şi din judeţ, au venit oameni ca la un mare praznic sufletesc şi, ca şi în minunatele poveşti ale mitologiei în care cântăreţii îmblânzesc animale, au fost vrăjiţi de măiestria arcuşului lui Enescu. Îndeosebi <Romanţa în sol major> de Beethoven a electrizat sala, iar fiorul marii arte a zguduit sufletele. Ovaţiile nu mai conteneau. După concert, publicul a aşteptat ieşirea din sală a maestrului şi, ovaţionându-l, l-a purtat în triumf. Seara de 30 noiembrie va rămâne pentru slătineni amintirea cea mai frumoasă, cea mai înălţătoare, cea mai emoţionantă atât pentru producţia artistică, cât şi prin impresiunea pe care a făcut-o asupra auditoriului” (”Gazeta Oltului” - Slatina, Anul II, Nr. 24 din 1 decembrie 1923, pag. 3).
A doua zi, cei doi muzicieni - George Enescu şi Nicu Caravia, au fost conduşi la gară de către mai-marii oraşului în acordurile fanfarei liceului „Radu Greceanu“, după care urmau zeci de admiratori, fascinaţi de inegalabila artă a marelui muzician.
Cum descria presa slătineană al patrulea concert al lui Enescu
George Enescu revine la Slatina patru ani mai târziu, pe 4 februarie 1927. Al patrulea concert de la Slatina a cuprins: ”Sonata în mi minor” de Bach, după care a urmat ”Chant d’hiver” de E. Isaye, ”Rondo în sol major” de Mozart, ”Romanţa în fa major” de Beethoven, ”Pavane” de Kreisler ş.a.
Alexandru Chirilă Stanciu spune că, şi la al patrulea său concert la Slatina, Enescu a avut un program variat ce a cuprins atât muzică veche, cât şi lucrări ale unor compozitori moderni, cărora le-a imprimat personalitatea geniului său. Şi de data aceasta, pianistul Nicu Caravia a fost la înălţimea maestrului fiindcă arta de a acompania cere o înaltă tehnicitate şi cultură muzicală.
Ziarul local ”Vremea Nouă“ aduce un mare omagiu renumitului nostru muzician, dovedind entuziasmul şi preţuirea de care se bucura Enescu în rândul iubitorilor de muzică din oraşul Slatina: ”Slătinenii au avut norocul ca, în seara de 4 Februarie să asculte pe George Enescu, care a dat un concert în sala Martinescu. Nici cadrul gazetei noastre, nici competenţa noastră nu ne îngăduie de a face o dare de seamă amănunţită asupra producţiilor. Ne îngăduim totuşi să facem câteva reflecţiuni care, credem noi, e bine să fie făcute. Enescu, este o figură reprezentativă a geniului românesc. Enescu este în muzică ceea ce este Eminescu în poezie, ceea ce este Grigorescu în pictură, cel mai înalt grad de perfecţiune până la care a putut ajunge până acum arta românescă. Cu singura deosebire că arta lui Enescu are hotarele mult mai largi şi în mijloacele ei de exprimare nu e încătuşată de haina strâmtă a vorbelor sau de coloarea locală a peisajului. Dar, cu toate că hotarele muzicii sunt tot atât de largi ca şi lumea, Enescu este un artist român. Fie că interpretează pe Bach sau pe Beethoven, fie că execută a 3-a sonată a sa în la minor, fie că concertează la Paris sau la New-York, fie că în spitalele de la Iaşi cântă pentru răniţii din război, Enescu pune în interpretare, ca şi în compoziţie, o notă specifică românească, o manieră inspirată de geniul neamului care l-a născut. Căci, după cum s’a spus: originalitatea constă nu numai în faptul de a găsi ceva nou, ci şi din a însufleţi cu simţirea şi gândirea ta un subiect vechi. La lumina acestor consideraţii, dacă-l judecăm pe Enescu, el nu poate fi considerat decât ca cel mai înalt grad de perfecţiune până la care a ajuns muzica românească. El este partea noastră de contribuţie la cultura universală, tributul pe care îl datorăm şi îl plătim cinstit umanităţii. Şi nu este mică această parte de contribuţie, nu este mic acest tribut. O spun cunoscătorii străini, o spun succesele pe care pretutindeni le-a avut Enescu“ (”Vremea Nouă“ – Slatina, Anul II, Nr. 26 din 15 februarie 1927, pag. 1).
George Enescu la Slatina: ”Cântaţi-mi muzică populară românescă…”
Ultimul concert memorabil susţinut de către George Enescu la Slatina a avut loc pe data de 17 decembrie 1929. Din programul celui de-al cincilea concert al său au făcut parte, printre multe altele, lucrări ale lui Varacini, ”Havaneza“ lui Saint-Saëns sau ”Sonata Kreutzer“ de Beethoven.
”Prin arta sa, Enescu a fascinat întreaga lume, iar cei care l-au ascultat, melomanii slătineni îşi aduc aminte cu bucurie de minunatele concerte susţinute de marele artist. Bătrânul lăutar slătinean Iancu Ionescu, care a participat la ultimele două concerte ale lui Enescu la Slatina, declara în 1975: <De neuitat a fost acea minunată seară de muzică din 17 dec.1929 cu care neîntrecutul Enescu ne-a fascinat printr-o admirabilă execuţie cu un program neobişnuit de frumos>”, afirmă dirijorul slătinean Alexandru Chirilă Stanciu, care continuă: ”După spectacol, Enescu şi însoţitorul său, pianistul Nicu Caravia, au fost invitaţi de către mai-marii oraşului la o masă festivă dată în cinstea lor. Enescu a acceptat invitaţia. Recepţia a avut loc în localul fostei şcoli de menaj, vis-a-vis de Casa Armatei (amplasată pe strada Ionaşcu, n.r.) şi a fost înfrumuseţată de muzica unui taraf de renumiţi lăutari slătineni care i-au delectat pe meseni până în zorii zilei. Acelaşi Iancu Ionescu ne spunea: <Enescu nu ne-a lăsat să cântăm muzică de cafe concert, ci ne-a spus: << – Cântaţi-mi muzică populară românească căci aceea este adevărata muzică, muzica ce izvorăşte din popor!>>. Atunci, orchestra compusă din violoniştii Minică Ionescu, Marin Bordei, Vasile Dan, Iancu Ionescu, ţambalagiul Victor Niculescu, contrabasistul Stoican Ionescu, chitaristul Mitriţă şi alţii, s-au întrecut pe sine în executarea horelor, sârbelor şi doinelor româneşti. Mulţumit, Enescu asculta cu nesaţ şi atenţie folclorul muzical din acest colţ de ţară care, probabil, i-a fost şi un izvor de inspiraţie în crearea de noi lucrări muzicale. Entuziasmul şi căldura cu care Enescu şi alţi artişti celebri au fost primiţi la Slatina reprezintă dovezi ale receptivităţii slătinenilor faţă de artă, în general şi de muzică, în special”, mai spune dirijorul slătinean Alexandru Stanciu Chirilă despre concertele lui George Enescu la Slatina.
Vă mai recomandăm:
FOTO Povestea hotelurilor din Slatina de la începutul anilor 1900
FOTO Slatina anilor 1900: trotuare pavate cu bazalt, baluri ale ofiţerilor şi o atmosferă boemă
Se încarcă comentariile...
