Slatina: Zamfir Ioneanu Pune flecuri cu o singură mână

A învăţat cizmărie acum 25 de ani. Are un mic atelier în camera sa de la cămin, în care nea Zamfir repară încălţăminte pentru toţi cunoscuţii.

Nu este om în căminul de bătrâni care să nu fi apelat măcar o dată la ajutorul lui nea Zamfir. Cizmar renumit, bătrânul lucrează ieftin şi bine şi are mereu câte ceva de reparat.
„Meseria am furat-o de la un cizmar, acum 25 de ani. M-am uitat la el cum repară, mi-a plăcut şi am încercat şi eu. Lipesc cizme, pantofi, ghete, le cos, le pingelesc, ştiu să repar orice încălţăminte şi am învăţat singur“, mărturiseşte bătrânul.Calapodul, cuiele, ciocanul şi lipiciul pentru încălţăminte sunt rânduite în balconul mic al camerei de la căminul de bătrâni. „Când e cald afară lucrez în balcon, iarna îmi iau sculele aici, în cameră. Acum trebuie să pun flecuri la cizmele astea. Lucrez mai mult pentru oamenii de aici, de la cămin, dar mă cunosc şi mulţi din oraş. Mă roagă să le repar câte ceva şi nu pot să îi refuz. Îmi dau bani şi mai cumpăr câte ceva de mâncare sau ce îmi mai trebuie“, spune cizmarul. Chiar dacă are un singur deget la mâna dreaptă, nea Zamfir mânuieşte uneltele de cizmar ca nimeni altul. Oamenii au încredere că încălţămintea iese ca nouă după lucrarea sa.
„Am răbdare să fac totul cum trebuie, să fie oamenii mulţumiţi. Nu fac cizmărie pentru bani, nu pot să spun că am câştiguri mari. Îmi place să am mereu câte ceva de făcut“, explică cizmarul.

S-a căsătorit la azil

Chiar dacă a avut o viaţă grea, petrecută în casele de copii, apoi la azilul de bătrâni, Zamfir Ioneanu spune că este mulţumit de traiul de acum. „Em am fost primul sosit aici, la azil. Peste un an a venit şi cea care mi-a devenit soţie. Ne-am căsătorit aici. Am avut costum de ginere, iar soţia rochie de mireasă. Asta s-a întâmplat în 1984“, îşi aminteşte bărbatul. Au trecut 25 de ani de când cei doi stau împreună la căminul de bătrâni. Au o cameră modestă, în care şi-au luat strictul necesar. Un televizor mic, o maşină de spălat şi multe icoane pe pereţi.
„Aici avem tot ce ne dorim, ducem o viaţă fără griji. Avem mâncare bună, curăţenie. Am fost şi în staţiune şi în excursii. Chiar dacă nu am stat niciodată la casa noastră, suntem mulţumiţi cu ceea ce avem“, spune Zamfir Ioneanu. Bătrânii de la azil au numai cuvinte de laudă la adresa cizmarului pe care îl consideră un om cinstit şi priceput. „Toată lumea mă cunoaşte aici şi eu mă înţeleg bine cu toţi. Îi ajut atunci când îmi cer ajutorul şi îi consider ca pe o familie a mea“, mai povesteşte nea Zamfir.

Întrebări şi răspunsuri
Ce nu aţi reuşit să realizaţi din ceea ce v-aţi propus?
Z.I.: Nu am avut mari aşteptări de la viaţă, însă mi-aş fi dorit să avem măcar un copil. Acesta este cel mai mare regret al nostru, că nu ne-a dat Dumnezeu copii. Poate că am fi avut alt destin.
Cum vă afectează criza mondială?
Z.I.: Am observat că oamenii nu mai au bani, iar eu primesc de la ei mai puţin decât înainte pentru micile repraţii. Pentru că avem bani mai puţini, toate mi se par mai scumpe. Şi mâncarea şi hainele, totul este mai greu de cumpărat pentru că nu mai avem bani.

ce-i place
Să meargă la slujbe, la biserică. Îi place să se ducă în excursii în special la mânăstirile cunoscute din ţară. De curând a vizitat Palatul Parlamentului şi a fost încântat de ceea ce a văzut.

ce nu-i place
Urăşte oamenii răi şi minicinoşi. Nu îi poate suporta pe cei care fură. Mărturiseşte cu seninătate că poate ierta orice greşeli sau defecte ale oamenilor.