Himera fermei-model. Absolventul de Drept care vrea să salveze stâna familiei: „Ultimul cioban a plecat după două zile”
0Mădălin Pănescu dezbracă în fiecare zi, la sfârșitul programului, haina de funcționar și urcă pe tractor fiindcă se încăpățânează să ducă mai departe munca părinților săi la ferma cu 400 de animale. Se luptă cu greutățile, însă cea mai mare provocare este lipsa forței de muncă.
Mădălin Pănescu (42 ani), proprietarul unei ferme cu un efectiv de 400 animale, spune că face munca la care, cu zece ani în urmă, nu-și imagina că se va angaja. A crescut ajutându-și părinții la fermă, a plecat la facultate, absolvind Dreptul, și și-a spus că atunci când tatăl său nu va mai putea îngriji animalele va vinde tot. Nici astăzi nu știe ce anume l-a determinat, cu zece ani în urmă, nu doar să-și asume să ducă totul mai departe, ci chiar să crească numărul de animale. Doar că visul frumos de a face o fermă-model s-a schimbat în timp, sub presiunea greutăților întâmpinate.
„Pe unii i-am ajutat să iasă la pensie”
A pornit de la 100 de animale, câte îngrijea tatăl său, și a ajuns, în anii în care lucrurile mergeau bine, și la 800. Anul acesta e unul dintre cei mai grei, mărturisește fermierul. Mai are 400 de animale, însă costurile au crescut atât de mult încât, pentru a putea merge mai departe, e nevoit să aducă în fermă banii din salariu. Forța de muncă e de departe cea mai mare provocare. Să găsești un cioban a devenit aur curat.
„În 2013, am preluat eu de la părinți. M-am gândit să investesc în fermă, să ridic standardele. Am crescut și efectivul, am făcut niște grajduri cât de cât performante, construite din BCA, acoperite cu panouri fotovoltaice... Am îmbunătățit mult condițiile, mai ales pentru ciobani. M-am gândit să doarmă în pat normal, în casă normală, încălzită normal, electricitate, apă curentă. Vin băieții, undeva la trei-patru pe an, le fac mutație. (...) Pe unii i-am ajutat să iasă la pensie, le-am mai plătit diferența să facă minimum de stagiu de cotizare. Până acum un an am avut ferma pe firmă și puteam să-i angajez. Acum am trecut pe persoană fizică, am zis că renunț”, povestește tânărul.
Pe ultimul cioban pe care l-a găsit, l-a așteptat la gară, în Craiova, într-o sâmbătă, l-a dus la fermă, iar marți era deja plecat. Încă n-a găsit soluția-minune care să-l ajute să-i țină, deși, spune fermierul, le oferă cu mult peste ceea ce au primit, cei mai mulți, prin locurile prin care au lucrat.
„Pe unii i-am ajutat să iasă la pensie. Le-am plătit anii de vechime să-și facă stagiul minim obligatoriu. Am avut un cioban care a stat 7-8 ani, chiar și după pensionare. A plecat un cioban de la mine cu 100 de milioane lei vechi. S-a întors după câteva luni și nu mai avea niciun leu, trăise doar din banii ăia, de unde a lucrat nu a primit nimic. Oamenii cu care lucrez nu au avut tocmai o viață ușoară, eu înțeleg asta și încerc să fac eu ce pot”, spune tânărul.
Unul dintre ciobani i-a povestit că la 18-19 ani a fost vândut la târg de proprietarul stânei, odată cu oile, măgarii și câinii. Sunt experiențe care pe Mădălin Pănescu îl impresionează. De aceea îi e greu să-i înțeleagă de ce nu se statornbicesc în locuri în care au condiții.
„Mi-au spus că e bine aici, că nu sunt lupi, nu sunt urși, nimeni nu-i pune să plătească pagubele, dar că nu pot să stea, că ei sunt învățați să umble”, a mai spus fermierul.
Subvenții mici, posibilități reduse de comercializare
Ferma de animale ar putea fi o afacere, spune Mădălin Pănescu, însă în anumite condiții, altfel nu-ți permiți mai mult decât să trăiești la limită împreună cu membrii familiei. Laptele ar fi cel mai profitabil produs, comercializat ca atare, prin intermediul dozatoarelor, de exemplu.
„Am prieteni care dau cu 10 lei litrul. Pentru un kilogram de brânză e nevoie de șase litri de lapte, clar e mai profitabil să vinzi laptele. Dar...”, explică fermierul.
Nivelul subvențiilor e mic, cei care nu au animale de rasă primind doar 24 lei/animal, ceea ce de-abia acoperă, de exemplu, crotalierea. Nici Paștele nu-i va salva, în acest an, pe crescători pentru că puterea de cumpărare e redusă și cel mai probabil vor vinde mieii sub prețul de cost.
„Sincer, mă mai gândesc uneori că dacă aș primi un preț bun, aș vinde tot. Știți cum e? Dacă vrei să blestemi pe cineva, îi spui să crească animale. În ultimii 10 ani cred că de două ori am fost în concediu. Ești legat, nu poți pleca”, mai spune fermierul.
Se încarcă comentariile...
