Agricultor din Olt, impresionat de cum se face legumicultură în Spania. „Fermierul de acolo are doar grija producției”
0Irigare și fertilizare automatizate, tranzacții pe telefon, input-uri la poarta fermei, soluții pentru schimbările climatice - asta se întâmplă în fermele de legume moderne, spune un tânăr legumicultor din Olt, cucerit de ceea ce a văzut în Spania.
Victor Ionuț Radu este un tânăr fermier care a pornit de la zero, cu șase ani în urmă, o fermă de legume, în Olt, iar de atunci nu încetează să caute soluții de a moderniza exploatația. Ultima experiență, o vizită în Spania, în provincia Almeria, i-a dat noi idei, însă i-a și arătat cât de departe sunt legumicultorii români de agricultura modernă.
„Fermierul de acolo are doar grija producției”
Veșnica discuție de la noi – de ce să te chinui să plantezi tomate în extrasezon, pentru că nu ne ajută clima și costurile vor fi enorme mereu – s-a purtat și în Spania, spune fermierul.
„Noi avem problema că trebuie să încălzim iarna, ei au problema că trebuie să răcească vara. Și toți și-au săpat, practic, solariile în pământ vreun metru și jumătate. (...) Au venit cu soluții, dar să sapi pentru un hectar de solarii sau să ai o structură cu margini ranforsate ai nevoie de investiții. Aceleași investiții pe care le-am făcut și noi în sistemele de încălzire. Nu văd de ce trebuie să critici legumicultorii români. Pe același principiu, ar fi trebuit ca spaniolii să spună - domnule, vara nu mai faceți legume, că se fierb legumele în solar și, asta e, mergem și luăm din România! - Ei nu au gândit așa, au căutat soluții”, spune Victor Radu.
Fermele spaniolilor, comparabile, ca dimensiune, cu cele ale legumicultorilor români, sunt automatizate, iar legumicultorii nu-și valorifică singuri producția, nu-și duc legumele la piață.
„Fermierul de acolo avea doar grija producției. El avea depozitele din loc în loc, acolo își găsea insecticide-fungicide, lângă își ducea marfa, avea lista cu comenzi, se primea, foarte important, și calitatea a doua. La noi, la supermarket, astăzi calitatea a II-a cam greu este preluată, chiar și marfa calitatea I, în unele momente, e destul de slab plătită”, a continuat fermierul să explice ce a constatat în timpul vizitei.
„Din mers recoltau și sortau-ambalau”
Unele dintre soluțiile fermierilor spanioli pot fi implementate, crede Victor Radu, și în România. „Ca să lucreze cu mai puțini oameni au micșorat numărul de plante la hectarul de solarii. Noi cultivăm între 40.000 și 45.000 plante la hectar, ei cultivau 25.000 plante. Aveau irigație automatizată, aveau ventilație automatizată, aveau fertilizare automatizată și, având densitatea mai mică la suprafață, intervalele de lucru între rânduri erau mai mari. (… ) Oamenii nu mai mergeau cu găleata în mână să recolteze tomate, mergeau pe un cărucior unde aveau două-trei lădițe și din mers recoltau și sortau-ambalau. Când termina rândul, pe acel cărucior lădița era gata să meargă la depozit. Și asta înseamnă o eficiență fantastică”, a explicat fermierul român. Prin această metodă, a mai spus Victor Radu, nu mai aveau două cicluri de producție, ci unul singur, prelungit, asta însemnând costuri mai mici cu răsadul etc..
Extrem de important este faptul că fermierii spanioli își duc legumele în depozite și pot aștepta câteva zile să le valorifice, dacă prețul într-o anumită perioadă scade extrem de mult. Este soluția pe care legumicultorii români n-o au, rămânând la mâna intermediarilor sau a supermarketurilor. „Eu nu am văzut pe nimeni care să-și vândă marfa singur, în acea vizită. Toți erau conectați pe soft-uri la telefon și primeau real-time comenzile, ne-au și arătat. Îi spunea soft-ul și acum trei ani ce cantități a vândut și la ce prețuri și calitățile pe care le-a livrat la legume. Erau toți conectați la depozite”, a explicat Victor Radu.
„La noi, câți dintre legumicultori pot pleca de acasă în plin sezon?”
Victor Radu spune că, pe lângă soluțiile tehnice pe care deja s-a hotărât să le încerce în propria fermă, cu banii săi, pentru că nu există posibilitatea accesării unor proiecte cu bani europeni, în marile bazine legumicole din România s-ar impune construirea unor depozite. Fermierii propun un proiect-pilot, să fie susținuți financiar de autorități pentru asta, iar dacă proiectul va fi de succes, ar putea fi multiplicat. Pe lângă fermele de legume, de asemenea, se pot dezvolta și în România multe alte mici afaceri, iar o fabrică de mase plastice sau una de peleți din resturi vegetale (care pot fi folosiți pentru încălzirea solariilor) sunt doar două idei.
Continuând, în schimb, să facă agricultură de subzistență, mulți dintre legumicultori vor fi eliminați de pe piață, crede tânărul fermier. Mai mult, fermele noastre, așa cum arată acum, cu siguranță nu-i vor mai tenta pe copiii tinerilor fermieri de astăzi. „Ei (n. red. - spaniolii) sunt chiar și la a patra generație de fermieri, de asta și sunt departe, noi acum suntem pionieri. Ce facem noi acum ne place să spunem că-s ferme, dar suntem mai mult agricultori. Pentru mine fermieri înseamnă să fie la nivel de business, când ai și niște proceduri, când poți lipsi din fermă și ea funcționează și fără să fii tu prezent. La noi, astăzi, câți dintre legumicultori pot pleca de acasă în plin sezon?!”, a conchis tânărul fermier oltean.
Se încarcă comentariile...
