FOTO Cum arată clădirea în care şi-a început ucenicia Nicolae Ceuşescu. Istoric: „Patronul atelierului era un om cu prestanţă, mereu îmbrăcat elegant“

Nicolae Ceauşescu, omul care a condus 25 de ani România, a ajuns ucenic într-un atelier de cizmărie din Slatina la 11 ani FOTO: Facebook/Aurelia Grosu

Fostul dictator comunist Nicolae Ceauşescu, omul de care se leagă 25 de ani din istoria României, şi-a început cariera de ucenic într-un atelier de cizmărie din Slatina. Clădirea este şi astăzi în picioare, în centrul vechi al oraşului.

Strada Lipscani, „bulevardul“ Slatinei de altădată, este o atracţie în sine pentru curioşii care păşesc pentru prima dată în municipiul reşedinţă a judeţului Olt. Clădirile de patrimoniu, cele mai multe aflate într-o stare avansată de degradare, încă mai amintesc de o vreme în care Slatina se număra printre târgurile renumite. Pe această stradă, a dezvălui istoricul dr. Aurelia Grosu pe contul personal de Facebook, Nicolae Ceauşescu şi-a început, la 11 ani, ucenicia într-un atelier de cizmărie. 

„Epicentru al tuturor prefacerilor din Slatina de altădată“

„Nicolae Ceauşescu - ucenic în ale cizmăriei pe Lipscanii Slatinei. Atelierul în care şi-a început ucenicia se afla într-o clădire cu etaj şi un cochet balcon din fier forjat, astăzi împodobit cu flori. Patronul atelierului era Năstase Oprea, un om cu prestanţă, întotdeauna îmbrăcat elegant.

Suntem prin anul 1929 când, la rugămintea lui Grigore Penescu, inginerul-şef al judeţului Olt, Năstase Oprea îl primeşte ucenic pe minorul Nicolae, fiul lui Andruta Ceauşescu din Scorniceşti. Pe atunci, Andruta Ceauşescu era picher şi îl rugase pe inginerul Penescu să îl ajute, având o familie cu multe guri de hrănit. Năstase Oprea citeşte repede firea băiatului şi după două luni, pentru a nu intra in alte necazuri, îl trimite să îşi continue ucenicia la atelierul unui cunoscut din Bucureşti. Atât Năstase Oprea, cât şi Grigore Penescu erau membri ai Partidului Socialist, un partid respectabil, al cărui preşedinte, Constantin Titel Petrescu, era un intelectual de marcă, adept al unei social-democraţii moderne. Până la urmă, partidul va fi desfiinţat, prin absorbţie, de partidul comunist“, spune dr. Aurelia Grosu, cel mai probabil acest episod din istoria Slatinei urmând să fie tratat pe larg într-o viitoare carte-document despre istoria modernă a oraşului.

Tânărul comunist revine la Slatina şi participă la alegerile din 1946, când directorul Băncii Naţionale este ucis, autor al acestui episod sângeros rămânând, în memoria colectivă, Nicolae Ceauşescu.

În urmă cu aproape un secol, strada Liscani - astăzi animată doar în prima parte a zilei, când oameni compleşiţi de probleme de ordin juridic apelează la avocaţii şi notarii din zonă, acestea fiind singurele „afaceri“ care au mai rezistat în ultimii 10 ani - era o „veritabilă axă a comerţului local şi nucleu citadin în jurul cărora s-a coagulat vatra urbană a Slatinei“, după cum o descrie un alt istoric, dr. Laurenţiu Guţică-Florescu, în monografia „Istoria oraşului Slatina de la origini până în anul 1947“, lansată anul trecut.

„Centrul istoric al oraşului s-a constituit pe axa străzilor Lipscani – Bucureşti-Ionaşcu. Aici s-a concentrat activitatea comercială a unui oraş de mici negustori şi meseriaşi. Prăvăliile înfiinţate cuprindeau după aria de activitate: băcănii, blănării, cizmării, cojocării, croitorii, plăpumării, ceasornicării, farmacii ş.a.Ele constituiau baza comerţului local, zonal şi de tranzit, în afara perioadei desfăşurării «bâlciului de Sf. Gheorghe» şi a «târgului de săptămân㻓, scrie istoricul Guţică-Florescu în „Istoria oraşului Slatina“, amintind de asemenea că în zonă întâlnim un „ansamblu architectonic citadin unic, parţial conservat chiar şi în zilele noastre. Aici au fost construite în perioada anilor 1880-1900 clădiri ce deţineau spaţii comerciale la parter şi locuinţe la etaj. Casele se remarcă prin adâncimea spaţiilor interioare, destinate în general depozitelor şi anexelor. Faţadele clădirilor sunt de cele mai multe ori bogat ornamentate, însă înguste, contrastând cu lungimea curţii interioare. Balcoanele sunt realizate din fier forjat. Feroneria acestora poartă amprenta stilistică a a artei specific anului 1900“.

Tot pe strada Lipscani din Slatina, unde timpul pare că a stat în loc, producătorii filmului „Moromeţii 2“ au găsit decorul ideal pentru a filma aici două scene din filmul cu record de spectatori.

CITIŢI ŞI: Cum s-a instalat „democraţia populară“ în România. Ceauşescu, primul pe lista Blocului Naţional Democrat la alegerile din 1946