De ce insistă psihologii să afle ce traume am suferit în copilărie. Psihoterapeut: „Nu ştii cu palma cărei mătuşi îl baţi pe copilul tău“
0
Păcatele de la nouă neamuri şi problemele nerezolvate din trecut nu sunt simple fabulaţii, spun psihologii, ci s-ar fi demostrat ştiinţific faptul că problemele nerezolvate ne taie cheful de viaţă şi, în cele din urmă, ne îmbolnăvesc grav.
Ne naştem cu conştiinţa binelui şi, atunci când, cu voie sau fără voie, ajungem să facem rău, prin mecanisme nevăzute viaţa ni se schimbă, niciodată în bine. Că e vorba de conştiinţă, care duce la conflicte interioare, că e vorba de interiorizarea anumitor stări, până la urmă şi trupul, nu doar sufletul, ajunge să sufere. La fel, greşelile înaintaşilor le preluăm ca pattern-uri şi doar când ajungem să conştientizăm că ceva nu merge bine cerem sfatul unui specialist. E important, de aceea, spune psihoterapeutul Camelia Tiţa, să rezolvăm problemele pe care le avem cu noi şi cele care vin de dincolo de noi, existând posibilitatea, chiar, să ne schimbăm trecutul şi să ne redesenăm, astfel, viitorul.
„Din copilărie vin multe suferinţe cărora nu li s-a dat importanţă la timpul potrivit“
Tot ce trăim rămâne stocat în „sertăraşe“ la care ni se pare că nu mai avem acces, spune psihoterapeutul. Este de ajuns, însă, ca o discuţie, o încercare de a rezolva o problemă sau alta, să acceseze amintiri pe care le consideram demult pierdute, pentru ca anumite episoade să le retrăim aproape aievea şi să ne indice soluţia rezolvării unui conflict interior. „Când discut anumite experienţe din trecut pacienţii spun: «uite că eu nici nu m-am gândit la asta, nu-mi mai aminteam!». Nici nu ştii că anumite trăiri vin ca o traumă din urmă. Ajungi să plăteşti, cum ar veni, pentru o chestiune care s-a întâmplat când erai copil şi poate nici nu-ţi dădeai seama ce faci. Şi uite că se poate, pentru că toate aceste experienţe, informaţii şi tot ce trăim rămân stocate, chiar dacă nouă ni se pare că le uităm, că nu mai avem acces la ele. La un moment dat deschizi Cutia Pandorei, dar nu ştii cum. Pur şi simplu încercăm să aflăm ceva şi dăm peste altceva. Din copilărie vin multe suferinţe cărora nu li s-a dat importanţă la timpul potrivit“, spune psihoterapeutul specializat în programare neurolingvistică.
Cum vindecă „vizitele în trecut“
La psiholog ajungi când, deşi toate calculele îţi indică suficiente motive să te bucuri de viaţă, ajungi să n-o mai faci. „Lucrurile stau cam aşa. Parcă nu mai am energie, parcă nu mă mai bucur de viaţă, nu îmi mai place nimic, sunt trist dar nu ştiu de ce, nu-mi mai place de mine. Trăieşti o nemulţumire generală, şi faţă de tine şi faţă de alţii, o stare de plictis. Asta în condiţiile în care starea naturală ar trebui să fie de bucurie, de entuziasm“, ne indică psihoterapeutul „simptomatologia“.
Psihologul te încurajează să vorbeşti, te conduce pe căi nebănuite. „Când conştientizăm şi vorbim despre lucrurile care ne-au făcut rău, care ne-au durut, este parcurs deja jumătate din drumul către vindecare. Şi apoi aplicate diferite tehnici, diferite metode de specialitate, poţi să trăieşti viaţa frumos, să te simţi altfel.“, spune psihoterapeutul Tiţa.
E nevoie să treci prin experienţa „reînvierii“ trecutului pentru a putea ajunge la momentul care a declanşat criza. „Sunt nişte pattern-uri comportamentale pe care le preluăm de la părinţi, de la bunici. Dacă a greşit tata-mare, se poate ca acele greşeli să mă urmărească şi să fie prezente şi în viaţa mea. Noi, până la urmă, ajungem să rezolvăm şi problema înaintaşilor, pentru a o putea rezolva pe-a noastră, trebuie să aflăm de unde ni se trage. Nu e poveste chestia cu păcatele de la nouă neamuri. S-a descoperit, s-au făcut studii ştiinţifice cum sunt transmise în gene, sub tot felul de forme, ca energii negative... Noi fiind energie, noi preluăm energetic, transgeneraţional, tot ce-a făcut tata-mare şi mătuşa. Cum bine spune un expert NLP, nu ştii cu palma cărei mătuşi îţi baţi opilul, cu gura cărui unchi îi adresezi un cuvânt dur copilului tău. Venim pe lume cu nişte lucruri de care chiar nu suntem conştienţi.
De multe ori, la cabinet, chiar mi se pun întrebări de genul: «Eu pot să aflu de unde am frica?». Dacă nu este o frică dobândită, pe care poţi să o legi de un moment anume, e foarte probabil să fie de la mama ta, de la bunica ta, căreia i s-a-ntâmplat ceva. Şi se poate afla asta, sunt tehnici specifice. Te întorci pe firul fricii până la acel moment. Ajungi în momentul ăla, afli ce s-a-ntâmplat acolo, de ce resurse e nevoie pentru a rezolva problema, te întorci în momentul vieţii tale în care ai dispus de acele resurse, te încarci cu ele şi te duci şi rezolvi problema. Se produc vinecări, vindecări de suflet şi la nivel de energie. Trecutul tău se schimbă radical şi viaţa ta se schimbă radical“, mai spune psihoterapuetul Camelia Tiţa, care explică faptul că de cele mai multe ori la o suferinţă fizică vizibilă se ajunge în urma unei suferinţe sufleteşti îndelungate.
CITIŢI ŞI: Ce pericole ascunde Internetul: „Simţi că trebuie să-l ai la purtător, dar...“
Se încarcă comentariile...
