Ce pericole ascunde Internetul: „Simţi că trebuie să-l ai la purtător, dar...“
0Nu ne mai putem imagina viaţa fără Internet, până şi o excursie ne creează o stare de panică dacă ne-am rătăcit şi nu avem la îndemână tehnica modernă, însă există un segment extrem de vulnerabil, când vine vorba şi de pericolele, nu doar de avantajele pe care le ascunde Internetul: copiii, adolescenţii şi tinerii.
Internetul ne-a schimbat viaţa. E nelipsit pe laptop, pe telefon, la calculator, găseşti rapid aproape orice informaţie, ştii ce-ţi fac prietenii, ce e nou în oraş, ce joc a mai apărut. „Simţi că trebuie să-l ai la purtător“, constată psihologul. Omul modern aproape că nu mai poate funcţiona fără Internet, însă, pe cât este de util, pe atât poate fi de periculos în anumite situaţii, copiii noştri fiind cei mai expuşi.
Îţi „mănâncă“ timpul
Poate cea mai inofensivă, aparent, problemă cauzată de Internet este faptul că, odată ce „te-a luat valul“, uiţi de ce ai intrat şi pentru cât timp, eventual, ţi-ai propus să faci asta. „Copiii şi tinerii sunt, de departe, mult mai pricepuţi, să spun aşa, decât noi. Învaţă repede, se descurcă foarte bine, e aproape ceva firesc pentru ei să se împrietenească cu tehnica modernă. Este, de ce să nu recunoaştem, şi un ajutor extraordinar, iar în acest sens inclusiv elevii se folosesc de Internet în cel mai bun mod. Însă nu de puţine ori uită de ce-au intrat, pentru ce informaţii, distraşi de fel de alte informaţii totuşi fără valoare. Internetul abundă de informaţie neselectată“, spune psihologul Camelia Tiţa.
Specialistul ne sfătuieşte să-i încurajăm pe copii să folosească Internetul pentru a se documenta, însă să supraveghem îndeaproape ce site-uri accesează. „Este accesibil oricui, aşa că pot uşor ajunge pe site-uri pentru care nu sunt pregătiţi“, mai spune psihologul, amintind că, deşi vârsta de 7 ani poate fi fixată, dintr-un anumit punct de vedere, ca vârsta de la care cel mic poate distinge binele de rău, când vine vorba despre Internet nu constituie, în niciun caz, o limită rezonabilă.
Metoda „lover boy“ se propagă şi prin reţelele de socializare
Dacă faptul că pierzi timp preţios, trezindu-te că ai întârziat deja la prima oră de curs, tot „navigând“, pericole mult mai mari se pot ascunde. Reţelele de socializare, pe care îţi poţi face cont cu uşurinţă la orice vârstă, pot ascunde pericole mult mai mari. „Am desfăşurat de curând o acţiune în care am vorbit despre traficul de fiinţe umane. Nu este o glumă, este o realitate, se întâmplă lângă noi, chiar dacă victimele nu se pot expune direct să poată să povestească prin ce au trecut. Într-un judeţ ca al nostru (Olt – n.r.), care nu iese în evidenţă, nu suntem în top, s-au înregistrat, din ce spun poliţiştii, 15 astfel de cazuri. Fete provenite de obicei din medii mai sărăcuţe, cu un univers nu chiar atât de vast, unele din familii dezorganizate, au fost pradă uşoară pentru persoane care au pozat, fără prea mare greutate, în băieţi sau bărbaţi îndrăgostiţi nebuneşte, care le valorizează. Or, aceste fete, cărora le lipsea acest lucru, au fost foarte uşor de convins, unele pe Internet, că pot să aibă o viaţă mai bună. Ce a urmat sunt poveşti îngrozitoare“, ajunge psihologul la problemele din ce în ce mai grave pe care le ascunde mediul on-line. „În mediul on-line foarte mulţi pot pretinde uşor că sunt ceea ce nu sunt, iar copiii şi tinerii sunt cel mai uşor de corupt, pentru că nu este vorba doar de traficul de fiinţe umane. Pur şi simplu persoane rău intenţionate ajung să folosească informaţiile pe care tinerii le lasă la vedere cu atâta uşurinţă, pot interveni şi chiar le pot afecta viaţa grav“, mai spune psihologul.
„Toate jocurile dau dependenţă, să ne-nţelegem!“
Jocurile on-line, care ne scapă de stres şi pe noi, adulţii, sau cel puţin aşa ne imaginăm, stau din ce în ce mai des la originea unor probleme greu de rezolvat în ceea ce-i priveşte pe tineri. „Am chiar acum în terapie doi copii de clasa a VI-a şi un elev de clasa a IX-a care au dezvoltat dependenţă, efectiv. Elevul care este acum în clasa a IX-a nu mai vedea altceva. Stătea până noapte la ora 2 jucând GTA. Creierul, să ştiţi, prelucrează aceste informaţii şi în timpul somnului. Practic se distrugeau legături neuronale, e puţin spus îngrijorător ce se întâmplă. Partea bună a fost că şi el conştientiza că s-a ajuns într-un punct în care are nevoie de ajutor. Nu se mai putea relaxa, nu mai putea să facă altceva. Aşa că ideea ar fi să ştim despre ce e vorba, să le permitem raţional să folosească aceste medii. Îi întreb pe părinţii care vin cu copiii la terapie ce jocuri joacă cei mici. Şi-mi spun numele jocului. Nu e de ajuns, trebuie să vedem ce se întâmplă acolo, ce experimentează. Toate jocurile dau dependenţă, să ne-nţelegem, însă în cazul copiiilor mai este vorba şi despre comportamentul pe care ajung să-l copieze, sunt jocuri pline de violenţă, jocuri care implică sex. Tinerii, mai ales cei care nu reuşesc să trăiască în viaţa de zi cu zi ce şi-ar dori, avizi de experienţe, de adrenalină, au ajuns să trăiască virtual“, atrage atenţia specialistul.
Cât despre ce mai rămâne de făcut? „Trebuie să le dăm alternative, însă şi cu aceste alternative am eu o problemă, e foarte mult de discutat. Lunea îl duc la tenis, marţea la dans, miercurea la limbă străină, joia la nu mai ştiu ce... Îi punem în cârcă atât cât nu mai poate să ducă, trebuie să împlinească tot ce n-am făcut noi, pentru că ne simţin datori, nu ne dorim să le dăm de ales, ne simţim datori să facem toate astea... Uneori e prea mult, iar ei au nevoie să le acordăm atenţie, să ne plimbăm, să ne strâmbăm, să cântăm cu ei, să-i întrebăm ce le place, să ne amintim să fim copii, un lucru care ne împlineşte, de altfel, şi pe noi“, mai spune psihologul.
Se încarcă comentariile...
