De ce este în pericol meșteșugul încondeierii ouălor, de pe Valea Oltețului, unic în sudul României VIDEO
0Obiceiul unic în Oltenia, al încondeierii ouălor cu motive comune celor întâlnite pe vasele de lut, traversează o perioadă grea. Elevii au plecat, profesorii lor găsesc greu resurse să meargă mai departe.
Este primul an în care meșterii încondeietori de ouă de pe Valea Oltețului, din județul Olt, nu vin, în Săptămâna Patimilor, să dezvăluie publicului din tainele meșteșugului unic în tot sudul țării. Anii pandemiei au fost ani de încercare. Elevii de odinioară s-au răspândit prin țară, în timp ce meșterii care au consacrat meșteșugul încondeierii ouălor cu motive unice se văd nevoiți să se îngrijească de boli sau provocările traiului de zi cu zi. E un moment de cumpără, spune și consultantul artistic din cadrul Centrului Județean de Cultură și Artă Olt, Valeru Ciurea.
„La un moment dat mă bucuram că avem foarte mulți elevi, pentru că Petre Ciobanu reușise ca împreună cu Tudor Diaconeasa (n. red. - meșterul popular a decedat în 2011) să adune foarte mulți. Astăzi este nevoie de o clasă prin care acest meșteșug să fie dus mai departe, o clasă acolo unde s-a practicat, și aici vorbim nu doar despre acest meșteșug, ci de toate, pentru că acolo copiii îl au în ADN. Primii, însă, care au obligația să se îngrijească de acești meșteri, să se asigure că meșteșugul lor merge mai departe, sunt reprezentanții administrației locale. Să-i prețuiască, să-i promoveze”, crede Ciurea.
Rar veți găsi, în schimb, pe site-ul vreunei primării date despre meșterii - indiferent de meșteșugul practicat - care duc faima localității în lume.
Încondeiatul ouălor pe Valea Oltețului, așa cum îl știm astăzi, i se datorează în mare măsură meșterului Tudor Diaconeasa, meșter încondeietor care provenea dintr-o familie de olari (în satele de pe Valea Oltețului erau, la jumătatea secolului trecut, sute de familii de olari). Este cel care a desenat pe hârtie toate simbolurile folosite, explicând semnificația fiecăruia, și a apelat ulterior la învățătorul Petre Ciobanu, pentru ca împreună să adune în jurul lor, în foarte scurt timp, copiii cuceriți repede de tehnica decoratului cu ceară fierbinte. Dincolo de faptul că Tudor Diaconeasa a făcut cunoscut în toată țara acest meșteșug, meritul său cel mai mare rămâne acela de a fi dăruit copiilor dornici să învețe tot cea ce știa, insistând pentru păstrarea nealterată a simbolurilor și a tehnicii.
„Meșteșugul nu a murit, are șanse să fie revigorat”
Au urmat ani în care ouăle încondeiate de meșterii-copii de pe Valea Oltețului au fost constant premiate la cel mai important festival, cel de la Ciocănești, Suceava.
„Dacă n-ar fi fost oamenii ăștia care să pună pasiune, să pună suflet în asta și să adune pe lângă ei niște copii care au învățat... Meșteșugul nu a murit, are șanse să fie revigorat, pentru că acești copii au învățat, iar învățarea asta e ca mersul pe bicicletă și ca înotul. Poate uiți să dai cu dalta, uiți să pui șnurul cum pune Cococi (n. red. - Ionel Cococi, meșterul care realizează reproduceri ale vaselor ceramice din cultura Vădastra) la vase, sau mai pierzi din îndemânarea de la roată, dar nu uiți meșteșugul, îți intri din nou în mână în câteva zile”, crede Valeru Ciurea.
Tot ce le rămâne astăzi să facă celor care au capacitate de decizie este să-i convingă pe învățăceii de odinioară să se întoarcă la meșteșug și să dea, la rândul lor, altor copii ceea ce ei au primit.
Simboluri comune cu cele ale ceramicii de Oboga
Ce au unic ouăle încondeiate de meșterii de la Corbeni, Oboga sau Călui sunt simbolurile folosite, care se regăsesc și pe celebra ceramică de pe Valea Oltețului. Meșterii și-au învățat elevii să nu folosească niciodată altceva decât roșu-cărămiziu, negru, alb și galben, culorile fiind obținute în vechime doar din plante. Vulturul, păunul, peștele, mărgăritarul, heruvimul, frunza de jugastru, fierul plugului, hora, spicul grâului și calea rătăcită sunt cele zece elemente decorative care au făcut ouăle încondeiate de pe Valea Oltețului atât de prețioase și dorite în colecțiile marilor muzee etnografice.
„Este marele merit, și al lui Tudor Diaconeasa, și al învățătorului Petre Ciobanu și și al Danielei (n. red. - Daniela Vladu, prima femeie meșter încondeietor de ouă în această zonă), că au păstrat modelele, deși Daniela nu a învățat în principal de la Tudor Diaconeasa, ci a învățat de la bunicul ei”, a adăugat Valeru Ciurea.
Și astăzi rămâne un mister dacă aceste simboluri au fost folosite mai întâi pe ouăle astfel decorate sau pe vasele de ceramică.
„Nea Tudor Diaconeasa avea teoria lui. În opinia lui, ouăle încondeiate au fost primele și nu ceramica decorată, pentru că ceramica a existat, dar nu cea decorată. De ceramică a avut toată lumea nevoie. Au făcut ceramica asta, dar n-au îmbogățit-o. Au decorat-o odată cu apariția ouălor încondeiate. Cine, când, a încondeiat pentru prima dată, nu se știe, cert este că aici regăsim singura zonă în care se încondeiază în felul ăsta, cu ceară”, a completat Valeru Ciurea.
Meșterii încondeietori au lucrat mai întâi pentru familie, interesul pentru meșteșug crescând odată cu interesul specialiștilor din muzee.
„Aveau clienții lor, care însemnau în primul rând familia, neamurile. Nu făceau ouă ca să le vândă. Târziu a venit asta, muzeele au început să facă astfel de comerț și ulterior și oamenii s-au arătat interesați”, a mai spus Ciurea.
Faptul că astăzi rodul muncii meșterilor populari nu mai are rol utilitar a făcut ca și interesul cumpărătorilor să scadă în timp. Perpetuarea meșteșugului, astăzi, când nu mai aduce nici pe departe un venit din care meșterul să poată trăi, rămâne o obligație morală de care adesea meșterii, singuri, lipsiți de sprijin, nu mai găsesc resursele necesare să se achite.
Se încarcă comentariile...
