Odiseea ouălor încondeiate de Paști. Etnografa Angela Paveliuc-Olariu: „Era ritualul din Joia Patimilor“
0Etnografa Angela Paveliuc-Olariu din Moldova ne dezvăluie poveştile din spatele unora dintre cele mai frumoase tradiţii de Paşte ale românilor, cum ar fi migăloasa încondeiere a ouălor.
Angela Paveliuc-Olariu (83 de ani) din Iași a adunat, vreme de şase decenii, informaţii inedite despre una dintre cele mai de preţ bogăţii ale României: tradiţia. Aşa cum chiar ea recunoaşte, etnografia a fost un adevărat refugiu, unul care a purtat-o pe culmile frumuseţilor tradiţionale.
Acum, etnografa ne poartă prin casele românilor de odinioară, pentru care Sărbătorile Pascale erau o adevărată minune, un prilej de bucurie alături de cei dragi, dar şi de purificare a sufletului.
Ne dezvăluie poveştile din spatele unora dintre cele mai frumoase tradiţii de Paşte ale românilor, dar și despre casele românilor de odininoară, în apropierea sărbătorilor Pascale.
„Era o plăcere pentru mine ca etnograf să merg în casele tradiţionale româneşti în perioada Sărbătorilor Pascale. Pentru gospodine, era o grijă teribilă pentru ca interiorul casei să arate ca un pahar bine-bine spălat, aşa cum îmi spunea o bătrână. Colţurile casei erau inspectate, îmi spunea o gospodină: «Eu toate colţurile le inspectez, să nu-mi scape nimic»”, spune etnografa Angela Paveliuc-Olariu.
Potrivit acesteia, în conştiinţa oamenilor, Paștele începe chiar după Naşterea Domnului. Sărbătoarea aceasta începe, însă, cu adevărat, iar gândurile oamenilor sunt trimise la acest moment al Învierii Domnului, odată cu începerea Postului Mare. „Era un post pentru care oamenii se pregăteau cu grijă din punct de vedere sufletesc. După momentul intrării în post, creştinii ştiau că trebuiau să fie un pic mai buni, să aibă o putere mai mare din toate punctele de vedere. Era considerată ca fiind o treaptă către Dumnezeu”, adaugă etnografa.
Odiseea ouălor încondeiate
Săptămâna Patimilor are o semnificaţie cu totul deosebită pentru creştini. Fiecare zi din această săptămână are importanţa ei, cu o semnificaţie specială, în fiecare zi sunt programate activităţi diferite.
Etnografa Angela-Paveliuc Olariu își amintește că, începând din Lunea Mare, femeia de altădată pregătea o soluţie din sovarf, amestecau planta respectivă cu apă înainte de răsăritul soarelui şi seara târziu. Soluţia finală răspândea o aromă deosebită. Această aromă făcea ca în casa ţărănească, de Paşte, să existe o atmosferă deosebită, fără chimicalele de astăzi.
Ouăle se încondeiau numai în Joia Paştelui, cu credinţa că acestea nu se vor strica niciodată. Şi vor feri casa respectivă de rele.
„Joia Patimilor era rezervată în special pentru încondeierea ouălor. Acesta era cu adevărat un ritual. Femeia se aşeza lângă vatră şi avea alături ouăle care fuseseră alese la mijlocul Postului Mare. Erau preferate ouăle de găină, netede, pe care vopseaua să se prindă uniform şi foarte frumos. Plantele care erau folosite la vopsit erau şi ele alese şi pregătite cu câteva zile înainte. Simbolistica ouălor încondeiate este minunată”, mărturisește Angela-Paveliuc Olariu.
Potrivit etnografei, apăreau ca motive preferate Crucea Patimilor şi Crucea Paştelui pe care o găsim şi pe pasca pregătită de gospodine. Aşadar, simbolul crucii este omniprezent în această perioadă. De asemenea, apărea foarte des şi motivul solar, un motiv de veche tradiţie.
Primul ou ciocnit
Însă, adevărata odisee a ouălor are loc chiar în prima zi de Paște. Atunci, primul ou era ciocnit de stăpânul casei şi soţia acestuia, existând credinţa că acela cu care ciocneşti primul ou în ziua de Paşte este cel cu care te vei întâlni pe lumea cealaltă.
„Cojile de ou aveau şi ele importanţa lor. Erau strânse şi, dacă în prejma casei era o apă, erau aruncate în apă. Exista credinţa că ajung la «rohmani» sau «rochmani», fiind un popor de oameni foarte credincioşi care trăiau subteran, în adâncul pământului. Cojile acestea le aduceau vestea că a sosit Paştele. Se spunea că atunci când cojile ajungeau la aceşti rohmani, ouăle erau întregi, de care se bucurau aceşti oameni plăcuţi lui Dumnezeu”, explică Angela Paveliuc-Olariu.
Odiseea ouălor nu s-a terminat. „La prânz, când are loc slujba din prima zi de Paşte, fetele mergeau cu câteva ouă încondeiate ascunse, pe care le ofereau băieţilor, dar nu la întâmplare. Primeau cele mai multe ouă băieţii care trăgeau clopotele”, conchide etnografa.
Se încarcă comentariile...
