Cursul la care copiii învaţă să transpună poveştile în plastilină. Bibliotecar: „Totul aici este o provocare“

De luni până vineri, de aproape o lună, biblioteca publică din centrul Slatinei este locul spre care se grăbesc grupele de copii dornici să mai descopere o minune în încăperile instituţiei. În doar câteva zile au ascultat poveşti nemaiauzite şi le-au ieşit din mâini obiecte de expoziţie.

Plastilina nu mai e materialul de modelat la modă, aluatul sărat e noul „must have“, cum ar zice trend-setter-ii. Nu are culoare, nu are miros, „se supune“ dorinţei modelatorului, frământat cum trebuie nu e sfărâmicios, obiectele obţinute imită ceramica şi, în plus, materialul satisface şi rigorile începătorilor şi pe cele ale avansaţilor. Aşa şi-au atras bibliotecarele secţiei Audio-Video a Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu“ din Slatina „micii clienţi“, doar că, după două săptămâni, aceştia au căpătat dependenţă.

Nici nu e ora 8.00 dimineaţa. Vacanţă, teoretic vremea e de lenevit în pat dimineaţa, temele din caietele de vacanţă pot să mai aştepte. Curios, fără să fie nevoie de îndemnul „Trezirea!“, puştii sar din pat ca arşi, după răspunsul la întrebarea „Cât e ceasul?“. „Întârziem la atelier, doar nu vrei să spui că nu mergem astăzi!“, auzi o voce departe de tonul ursuz de altădată.

În două săptămâni, copiii au dobândit dependenţă de cursuri

Sunt „Atelierele de vacanţă“ de la Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu“ din Slatina, locul unde în fiecare zi începi alt drum, pe alte cărări. Descoperi că de fapt nu eşti atât de lipsit de talent la desen, iar modelatul este o taină destul de uşor de desluşit. Ai o poveste preferată, porneşti de la ea şi ajungi la rezultate nebănuite.

Incursiune în cariera de mâine

Modelatul decorurilor de poveste din aluat sărat este de fapt doar pretextul unor zile memorabile. E motivul ca fiecare să vorbească, fără teama că ceilalţi, poate, vor râde, despre povestea preferată, despre experienţele trăite, despre cele imaginate, despre viitor. „Ce am făcut noi astăzi, unde am mers, ce am văzut?“, recapitulează, aproape de finalul „programului“ Luminiţa Ivănescu, bibliotecarul secţiei. „Am fost la secţia engleză şi am văzut şi un acvariu cu peşti“, rezumă, rapid, unul dintre „cursanţi“.

Cei mici nu duc lipsă de imaginaţie

De fapt, în fiecare zi destinaţia este alta. Fiecare copil a fost „chestionat“ despre ce visează pentru viitor, aşa că după sesiunea de modelat urmează vizita în celelalte secţii ale bibliotecii. Cei mici au văzut fel de fel de cărţi legate de meseriile pe care, cred ei, deja şi le-au ales, nu de alta, dar să-şi ia treaba foarte în serios. Ştefania vrea să devină consultant agricol, sora ei, Alexandra, va fi medic dermatolog, Ema, posesoare unei voci deosebite şi a unei atitudini pe măsură, se visează vedetă, Cristian, arheolog, Cosmina – medic stomatolog etc.  Toţi îşi împărtăşesc aici atât de firesc trăirile, deşi se cunosc de doar câteva zile.

Îndrumătoarele lor, care n-au mai făcut niciodată „ateliere de vacanţă“, însă au căutat, ani la rând, să îmbogăţească activitatea secţiei şi să atragă noi iubitori de carte şi muzică bună, sunt, simplu, Luminiţa şi Moni, după nenumărate încercări ale celor mici de a le înnobila, la fiecare replică, spunându-le „doamna“, dar primind acelaşi răspuns: „Suntem Luminiţa şi Monica“.

„Să lucrezi cu copiii îşi dă un sentiment aparte, sunt extraordinari“

Luminiţa Ivănescu (47 ani) şi Monica Udrescu (46 de ani) lucrează de şapte ani în cadrul secţiei Audio-video. Până să „scornească“ atelierele de vacanţă, după o avanpremieră în Săptămâna Alfel, când alţi copii din şcolile slătinene au modelat aluat sărat şi au croşetat semne de carte, s-au tot gândit cum să-i aducă pe cititori şi iubitorii de muzică şi film la bibliotecă. Şi-au promovat oferta prin şcoli, de unde, cu diverse ocazii, mai vin clase pentru audiţii sau vizionări de film, au mers la Clubul Pensionarilor, unde muzica a schimbat, măcar pentru o vreme, perspectiva existenţei mohorâte, însă, recunosc, niciodată nu s-au bucurat la fel de mult ca acum.

„Nici noi n-am mai modelat, cred, din şcoală, când ne chinuiam cu acea plastilină dură, sfărâmicioasă, cu miros greu. Afost, însă, ca şi cum am fi întrerupt demersul acesta ieri. Să lucrezi cu copiii îţi oferă un sentiment extraordinar, e ceva aparte, cu atât mai mult când îi vezi atât de încântaţi, de curioşi, de mulţumiţi de ce reuşesc“, spun îndrumătoarele atelierului. Monica a lucrat, o vreme, la debut, ca suplinitoare în învăţământ, în timp ce Luminiţa, care şi-a îndrumat cu aceeaşi dragoste nepoţii, neavând copii, vede întâlnirea cu „piticii“ ca pe un dar.

„Bibliotecarul nu mai este de mută vreme un simplu mânuitor de carte: ia cartea, adu-mi cartea! Rolul nostru trebuie să fie altul, iar aici, în această perioadă, chiar este totul o provocare. Am ajuns să facem şi lucruri la care nici noi iniţial nu ne-am fi gândit. Ne-am dorit la început să avem program diversificat în fiecare din cele cinci zile ale săptămânii, în funcţie şi de grupele pe care urma să le realizăm, doar că poveştile şi modelarea aluatului sărat au fost preferatele lor. Am avut un „nucleu dur“ care n-a renunţat în toată această perioadă“, spune Luminiţa Ivănescu.

Nici nu ar fi avut cum. Într-o zi cei mici au învăţat secretul frământării aluatului şi au realizat schiţele viitoarelor lor lucrări, a fost nevoie de alte zile ca „operele“ lor să se usuce, o zi a durat să picteze cu migală fiecare detaliu, folosind acuarelele potrivite... Cert este că la final va fi vorba de o expoziţie nemaipomenită cu decoruri din poveşti. Au făcut căsuţa celor trei iezi, casa de turtă dulce din „Hansel şi Gretel“, colibe, castele, flori, fel şi fel de minuni. Au avut chiar şi o temă generală, transformând harta României într-un acvariu generos, din lumea acvatică servind de model fel de fel de peşti, meduze, căluţi de mare etc.

„Joaca lor aici, aşa cum ne-a fost scopul, nu s-a rezumat la o oră de abilităţi practice. I-am familiarizat cu toate secţiile bibliotecii, am vorbit despre istoria cuvântului scris, am citit poveşti, am ascultat, am povestit, am vrut să devină un loc pe care să-şi dorească să-l revadă cu plăcere, cu atât mai mult astăzi, când tentaţiile sunt multe, iar cartea începe să nu se mai numere printre preferatele lor. N-am exclus tehnologia, nici nu se poate, din contră. Încercăm, însă, să-i lămurim că poate fi folosită în scopuri multiple, în mod creativ“, ne lămuresc prietenele copiilor care nici în concediu cu părinţii, parcă, n-ar mai vrea să plece, de teamă că vor rata alte şi alte lucruri minunate.

De la personajele din marţipan, la reţeta de aluat sărat de pe Internet

Şi totuşi, de unde povestea cu aluatul sărat, rămâne curiozitatea. „De la două colege, foarte pricepute, care modelează personaje de tot felul din marţipan. Noi ne-am dorit să şi rămână, prin urmare ne trebuia altceva. Şi am găsit reţeta pe Internet, am încercat-o, a mers, după care ne-am reamintit de pasiunea de copil“, ne spun doamnele.

Pentru cei cu imaginaţie, iată şi cum pot avea la îndemână o altfel de plastilină: se amestecă două căni de făină cu o cană de sare fină şi un pahar cu apă, se adugă două linguri de aracet şi, opţional, zeamă de lămâie, care are rolul de a albi materialul. Aluatul trebuie să fie elestic, mai consistent decât cel de pâine. Odată frământat, se poate păstra la congelator pe perioade mari de timp. Aluatul care urmează să fie modelat se păstrează la frigider. De menţionat că, foarte probabil, nu va ieşi totul ca în imagini din prima încercare, însă copiii, pe lângă multe alte lucruri, l-au învăţat şi pe acesta: că lucrurile trebuie tratate cu atenţie, că anumite greşeli se pot îndrepta, dar şi că din greşeli trebuie să învăţăm.

Pentru cei care încă nu şi-au încercat puterile şi n-au păşit, până acum, pragul secţiilor bibliotecii, invitaţia rămâne deschisă, de luni până vineri, între 9,30 şi 12,30, deşi se vine, constant, mai devreme şi se pleacă, adesea, mai târziu, „Atelierele de vacanţă“ fiind pentru părinţi o soluţie pentru a-şi şti copilul în siguranţă, pentru jumătate de zi.