Cum a fost întâmpinată în ţară vestea secularizării averilor mănăstireşti: „Bucurie! Oraşul se iluminează!“

Secularizarea averilor mănăstireşti, un fapt care şi astăzi naşte discuţii, a fost întâmpinat cu mare entuziasm în ţară, felicitările publicate în Monitorul Oficial fiind semnate de oamenii respectaţi ai localităţilor, dintre care nu lipseau preoţii.

La patru ani de la Unirea Principatelor, domnitorul Alexandru Ioan Cuza adopta Legea secularizării averilor mănăstireşti, un act normativ prin care mănăstirile închinate, dar nu numai acestea, rămâneau fără sursa de venit, exportată, de altfel, către aşezămintele cărora le fuseseră închinate. Se punea, astfel, capăt unei situaţii care se mai încercase a se reglementa, fără succes. De la măsura înlăturării egumenilor greci, care dispuneau după bunul plac de averile obţinute pe moşiile mânăstirilor, şi până la decizia ca un sfert din venitul obţinut de aceste mânăstiri închinate să ajungă în bugetul Principatelor, măsurile s-au dovedit imposibil de aplicat, din cauza presiunilor străine.

Proprietăţile mănăstireşti din Muntenia şi Moldova însumau, în secolul al XIX-lea, un sfert din  teritoriul de atunci al României. Cea mai mare parte a veniturilor înregistrate mergea către cei care conduceau aşezămintele cărora le erau închinate mănăstirile româneşti.

În Muntenia, din cele 69 de mănăstiri, 35 erau închinate, în Moldova proporţia fiind mai mică (29 aşezăminte monahale închinate, dintr-un total de 122). Profitul înregistrat din exploatarea terenurilor agricole deţinute era exportat în cea mai mare parte în străinătate, ceea ce se stabilise a fi, prin închinarea mânăstirilor, un ajutor pentru creştinii ortodocşi aflaţi sub stăpânire otomană transformându-se, în timp, într-o sursă sigură de înavuţire pentru destinatari. Deşi, teoretic, exista obligaţia menţinerii şi dezvoltării vieţii spirituale şi întreţinerii locaşurilor de cult închinate străinilor, mânăstirile ajunseseră într-o stare deplorabilă.

„În realitate, şi mai cu seamă în secolele XVIII şi XIX, veniturile, bunurile şi odoarele bisericeşti ale mănăstirilor şi schiturilor închinate au fost aproape în exclusivitate trimise către Locurile sfinte sau au luat, sub administrarea discreţionară a egumenilor, alte destinaţii, astfel încât mănăstirile închinate au fost constant lăsate neîngrijite, ajungând, cel mai adesea, într-o stare critică sau chiar în stare de ruină“, menţiona, în cuvântul rostit cu ocazia manifestărilor care au marcat 150 de ani de la secularizarea averilor mânăstireşti, patriahul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel.

„Concomitent s-a conturat, însă, şi o politică statală îndreptată spre controlul şi utilizarea veniturilor provenite din proprietăţile aşezămintelor bisericeşti pământene neînchinate. Deşi Statul n-ar fi avut dreptul de a se implica în administrarea acestor proprietăţi particulare, acest lucru s-a înfăptuit prin aşa-numita Casă centrală a Bisericii, caracterizată, în 1860, de Vasile Boerescu, Ministru de Justiţie, ca o a doua vistierie a ţării, de vreme ce veniturile sale, de 13.391.500 lei, reprezentau circa 1/6 din bugetul Munteniei, cifrat, în acelaşi an, la o sumă totală de 84.015.000 lei“, se menţionează în acelaşi cuvânt.

Egumenilor greci li s-a oferit o compensaţie consistentă, înainte de adoptarea efectivă a legii, însă au refuzat suma. Domnitorul a dispus controlul administrării mânăstirilor, ocazie cu care s-au constatat nereguli grave. A fost momentul în care călugării greci, care agonisiseră averi importante, au încercat să plece din ţară cu diverse podoabe de mare valoare, însă trecerea graniţelor le-a fost îngreunată. Problema secularizării averilor a fost definitiv închisă de Parlament în timpul domniei lui Carol I. Pământurile au fost folosite, în bună parte, la împroprietărirea ţăranilor.

În documentele vremii sunt consemnate şi reacţii ale şefilor administraţiilor de la acea dată, care s-au grăbit să-şi exprime entuziasmul. Iată ce transmiteau autorităţile din Slatina ministrului de Interne, mesajele fiind publicate în Monitorul Oficial:

1863.decembrie, luni 16. Monitorul Oficial.
                       Adrese de felicitare adresate Guvernului pentru legea secularizării averilor mănăstireşti. Proiectul a fost supus dezbaterilor Camerei la 13 decembrie, fiind adoptat, şi promulgat.

                     Slatina
                                                  Domnului Ministru de Interne,
  Astăzi pentru orăşanii slătineni au fost o zi de sărbătoare naţională. Proiectul de lege trimis de Domnitor Camerei pentru soluţionarea monastirilor închinate, şi aprobat, făcu să renască cea mai vie bucurie în inimile tuturor.  Oraşul se află splendid iluminat, mare bucurie generală, urând să trăiască Domnitorul Românilor! Binevoiţi Domnule Ministru, a vă face interpretul orăşenilor noştri şi a depune la picioarele Tronului Măriei Sale desăvârşita încredere ce- o păstrăm la orice apel ar face în acte de fericirea binelui patriei.
                                                           Membrii Municipalităţii Slatina,   C. Bârsescu, Ioan Marcovici,
                                                           Secretar, Bujoreanu
    

Slatina
Domnului Ministru de Interne

Funcţionarii civili şi militari, Municipalitatea şi mai mulţi judeţeni m-au făcut interpretul lor de a vă ruga să arătaţi Măriei Sale Domnitorului, Ministerului şi Adunărei, via recunoştinţă ce are pentru faptul împlinit prin secularizarea mănăstirilor închinate.  Bucurie generală!  Oraşul se iluminează!
                                                                                                  Prefectul judeţului Olt, F. Gigârtu.

 Slatina

Domnului Ministru de Interne şi Preşedinte al Consiliului

Luarea mănăstirilor zise închinate, este un fapt care a produs entuziasm frenetic în inimile noastre. Trăiască Domnitorul Alexandru  Ioan Cuza!  Onoare şi glorie numelui său pe care istoria îl va transmite generaţiilor viitoare în litere de aur! Onoare şi glorie asemenea Adunării Generale şi Ministrului Cogălniceanu ! Trăiască România una şi nedespărţită!
                                                            Cetăţenii oraşului Slatina.
( Preot Dimitrie Crinescu, I.C. Cumpănăşescu, Grigorie Bârsecu, Ioan  Ioanid, Anghelache Bazaca, Nae Popescu, Uţă Popescu, Ştefan Popescu, Thoma Dimitrescu, Ştefan Protopopescu, Ioan Prisiceanu, Grigorie Vasiliu, Matache Popescu, Scarlat Basni, Răduţu Popescu,Thoma  Ionescu, Dimitrie Gheorghiu, Alecu Popescu, Nicolae Alecsiu, Gheorghie Botezatu, Anghel Theoharidi, Costache Gorjanu, Niţă Găbunea, Vasile Urianu, Petrache Bojoreanu, Marin Popescu, Căpitan B. Stoian, Mihai Mihail, Mih. Nedovici, Alecu Constantinescu, Theodor Baincoiici.)