Video Conacul care i-a găzduit pe Nicolae Titulescu, Take Ionescu și Octavian Goga se prăbușește sub ochii autorităților. „Când zidurile plâng”
0Istoricul Aurelia Grosu trage un nou semnal de alarmă, publicând fotografii care surprind starea jalnică a unuia dintre puținele conace rămase în picioare în Olt. A fost construit de filantropul căruia i se datorează debutul politic al marelui diplomat Nicolae Titulescu.
„Când zidurile plâng și arborii suspină. Conacul Pavlică Brătășanu din Poiana / Radomirești, județul Olt, Duminică, 10 noiembrie 2024”, este textul scurt care însoțește mai multe fotografii postate de dr. Aurelia Grosu. În fotografii este surprins unul dintre conacele „reper pentru arhitectura tradițională românească și pentru conservarea amintirii unui mare lider politic, filantrop și patriot: Pavel Brătășanu”, după cum tot istoricul Aurelia Grosu menționa într-un documentar realizat cu 9 ani în urmă. Clădirea, care a rezistat comunismului, se degradează progresiv, deși figurează în lista monumentelor istorice categoria B aflate în inventarul Direcției Județene de Cultură Olt.
Dintr-un conac impunător, confiscat de comuniști și transformat în sediu de IAS, în sediul Șantierului Național al Tineretului Frunzaru Olt pentru alți câțiva ani, iar în anii 2000 revenit moștenitorilor, imobilul a ajuns astăzi o ruină.
„A fost construit la începutul sec. XX de Pavelică Brătășanu, om politic, patriot și filantrop din vechea familie a boierilor Brătășanu, al căror nume vine de la satul de cămin Brătășani (azi Șopârlița/Olt). (...) Lui Pavelică Brătășanu i se datorează debutul politic al lui Nicolae Titulescu, ales deputat de Romanați în anul 1912. Din fonduri proprii, Pavelică Brătășanu editează la Paris, în anii 1918-1919, ziarul La Roumanie, pentru a sensibiliza opinia publică europeană cu privire la legitimitatea unirii românilor într-un singur stat, proces istoric împlinit la 1 Decembrie 1918”, sunt informațiile pe care istoricul Aurelia Grosu le făcea publice pe contul său de Facebook în 2018, alături de fotografii care surprindeau procesul de degradare care cuprinsese conacul. Tot atunci, dr. Grosu sublinia că instituțiile statului cu atribuțiuni în domeniul protejării patrimoniului cultural național, dar și cei care au revendicat conacele boierești, au abandonat acest patrimoniu.
„O construcție în stil românesc, desfășurată pe trei niveluri”
Pavlică Brătășanu, licențiat al Facultății de Drept de la Paris în 1880, renunță la magistratură pentru a administra întinsele proprietăți din județele Romanați și Olt, pentru a înălța biserici și școli pe moșiile deținute și pentru a-i ajuta pe cei nevoiași. „Intră în politică pentru a ajuta la propășirea țării. Deputat conservator de Romanați încă din 1906, format la școala lui Take Ionescu, senator de drept din 1929, Pavel Brătășanu afirma că nu <în speranța puterii trebuie să caute bărbăție partidele, ci bărbăția lor trebuie să le aducă siguranța puterii>”, menționează istoricul Aurelia Grosu în documentarul „Amprente” (2015), episodul dedicat conacului Brătășanu.
Imaginile arătau încă de pe atunci transformarea frumoasei clădiri de altădată în ruină.
„O construcție în stil românesc, desfășurată pe trei niveluri – subsol amenajat cu spațioase beciuri boltite, parter și etaj – cu acces pe toate cele patru laturi. Cea mai somptuoasă era pe latura de sud-est, fiind marcată de o superbă terasă din zidărie, susținută de coloane terminate în capiteluri. Balustrada este străpunsă de cartușe decorative ajurate. La etaj, un pridvor din lemn îndemna la tihnă în zilele călduroase ale verii, oferind o vastă panoramă a domeniului. (...) Ușile și ferestrele din stejar, prevăzute cu mici balcoane din lemn, scara interioară din lemn masiv, parchetul, sobele din faianță de Meissen, candelabrele din bronz aurit, moblierul adus de la Paris, au dispărut prin furia sătenilor. Mai întâi în anii mâniei proletare, 1945-1950, iar desăvârșirea s-a produs după anul 2000”, nota Aurelia Grosu.
Aceeași soartă au avut-o și anexele din jurul conacului, necesare asigurării confortului: castelul de apă, ghețăria și cele necesare valorificării recoltelor sau întreținerii utilajelor agricole „folosite cu spor de IAS Poiana după naționalizarea din 1948”.
Clădirea a fost, în timpul carierei politice a ctitorului său, martora multor întâlniri de seamă.
„Conacul de la Poiana, despre care un contemporan spunea că este un templu închinat lui Take Ionescu, a trăit o parte din marea politică făcută de proprietarul lui, aici venind adeseori Nicolae Titulescu, Take Ionescu, Octavian Goga”, menționa istoricul Aurelia Grosu în documentarul realizat.
„Și-au pus un avocat și au spus că ce ne interesează pe noi, ca autoritate locală”
Primarul localității Radomirești, pe teritoriul căreia se află conacul, spune că nu a putut să ia legătura cu proprietarii, deși ar fi încercat încă din 2012, de când a câștigat primul mandat.
„În 2012, de când sunt în funcția de primar, prima și prima problemă legată de această comunitate a fost legată de acest conac al familiei Brătășanu. Doamna secretară, în funcție atunci, acum e pensionară și consilieră în cadrul Consiliul local Radomirești, a luat legătura la timpul respectiv cu unul din avocații acestei proprietăți. Dânșii și-au permis, și-au pus un avocat, și au spus că ce ne interesează pe noi ca autoritate locală, atâta timp cât dânșii sunt proprietari”, spune primarul Nicușor Sîia. De atunci, primarul își amintește că ar mai fi făcut o încercare, la un moment dat, și reprezentanții unei instituții județene de cultură, care ar fi încercat, împreună cu poliția, dar fără succes, spune primarull, să contacteze proprietarii.
Acești proprietari nu ar plăti, de când și-au recuperat proprietatea, nici impozit către primărie. „Cum se face impunerea? Pe impozit n-au nicio declarație făcută. De când au luat în primire nu au nimic. Nu și-au declarat. Există proprietatea, dar dacă dânșii nu ne mai răspund la telefon? Probabil vor să vândă, cum vor majoritatea. Probabil că o să vină și momentul când or să ajungă la noi, când cineva va solicita un certificat fiscal, când... Și atunci nu scapă”, adaugă primarul.
De proprietari nu au dat nici reprezentanții Direcției Județene de Cultură, o altă instituție care ar putea să aplice sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor care revin deținătorilor de clădiri de patrimoniu. Nu s-a depus niciodată vreo solicitare în vederea restaurării, nimic de acest fel, spune consilierul din cadrul instituției, Laurențiu Comănescu.
„Intră în sarcina propretarilor să-l îngrijească, să-l conserve, așa cum ar trebui orice casă, nu neapărat pentru că e monument istoric. Am înțeles că sunt de pe la București, urmașii boierilor Brătășeni. Nici măcar nu au vrut să stea de vorbă cu noi, doar prin intermediul unui avocat. Deci, nu, n-au fost interesați sub nicio formă”, spune Comănescu.
Instituția are baza legală pentru a aplica sancțiuni, care se situează între 4.000 și 8.000 lei, însă și alte instituții o pot face și se poate ajunge chiar la dosar penal, mai spune reprezentantul Direcției de Cultură. Cu toate acestea, nimeni nu intervine, iar procesul de degradare continuă. Și în această situație sunt multe alte imobile. Ar fi mai ușor, de fapt, de menționat care sunt clădirile de patrimoniu pentru care să se fi realizat proiecte de restaurare și să se fi intervenit. Sunt doar câteva, dintr-o listă de aproape 600 monumente categoria B în județul Olt, și cele câteva aparțin în majoritate unor instituții publice care au reușit să identifice oportunități și să le reabiliteze cu fonduri europene.
Se încarcă comentariile...
