FOTO Monumentele de patrimoniu de la Olt: de la frumoasele case boiereşti de ieri, la dărăpănăturile de azi
0
În judeţul Olt, o serie de case locuite de persoane înstărite, conace boiereşti ş.a., altădată embleme ale judeţului, au început să dispară din peisaj unul câte unul. În ultimii ani "s-au evaporat" complet şi pentru totdeauna o serie de asemenea imobile istorice de o valoare inestimabilă. Cauza principală: inconştienţa vandalilor, plus indiferenţa autorităţilor ai căror reprezentanţi habar nu au de legile pe care ar trebui să le aplice.
Faptul că am devenit “experţi” în a ne distruge propria istorie nu mai este un secret pentru nimeni. Monumentele de patrimoniu fac parte din această istorie de care mulţi dintre cei cu funcţii de conducere din acest domeniu nu mişcă un deget. Acest lucru, coroborat cu indiferenţa autorităţilor / primăriilor, ai căror reprezentanţi habar nu au de legile pe care ar trebui să le respecte şi să le aplice, a ajuns să se transforme, în timp, în cauza principală a dispariţiei multor monumente de patrimoniu de o valoare inestimabilă. În plus, incapacităţii celor ce condus vremelnic anumite instituţii ale statului se adaugă şi lăcomia sau prostia unor români care, în goana după un ban, nu mai ţin cont de nimic.
Dacă autorităţile ar încerca să aplice măcar o parte din prevederile legale în domeniul protecţiei acestor monumente, poate că situaţia nu ar fi ajuns atât de dezastruoasă pe cât este în prezent. Una dintre aceste legi de care prea puţini angajaţi ai statului ţin cont este Legea nr. 120/2006 a monumentelor de for public privind întreţinerea şi conservarea monumentelor, sau Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Acestea prevăd o serie de obligaţii pentru primăriile pe raza cărora se află monumente istorice, printre care şi aceea de a asigura măcar paza, nu mai vorbim despre întreţinerea sau modernizarea clădirilor.
Cum acest lucru nu se prea întâmplă, este doar o chestiune de timp până când vom vedea istoria doar în poze, când, poate, avem o asemenea dovadă chiar lângă noi. Zeci de conace au fost vandalizate de persoane certate cu legea şi dormice de a-şi ridica o casă distrugând o alta – veche, foarte veche poate. Regimul incert de proprietate asupra imobilelor este şi el o caltă cauză, deşi, la atâţia ani de la Evenimentele din 1989, ai fi zis că lucrurile ar fi trebuit să fie simple. După căderea regimului comunist, proprietarii deposedaţi abuziv de comunişti sau urmaşii lor trebuia să-şi revendice dreptul la proprietate; pentru imobilele boiereşti nesolicitate de către nimeni trebuia să se îngrijească de ele autorităţile publice locale pentru a nu fi distruse prin furt. Dar asta nu s-a întâmplat.
Ce a mai rămas şi nu va mai fi
Reprezentanţii autorităţilor în domeniu de la Olt spun că Omul este cel mai mare distrugător.
“Totul în regiunea Olteniei în privinţa conacelor boiereşti a fost distrus sau este pe cale de a avea această soartă nemeritată. Sunt conace care au făcut obiectul punerii în posesie, dar de care proprietarii sau urmaşii acestora nu s-au mai îngrijit fie din cauza costurilor prea mari pentru refacere, fie din alte cauze, şi mai sunt imobile care nu au fost revendicate de nimeni, fiind abandonate cu totul, unele fiind distruse în totalitate de mâna omului după ce au fost furate până la ultima cărămidă. Sunt, acum, de domeniul istoriei, Conacul Colibăşanu din comuna Văleni, Conacul Comăneanu de la Dăneasa ş.a. Alte astfel de obiective sunt aproape să dispară şi ele din cauza indiferenţei proprietarilor, cum ar fi frumosul conac din comuna Radomireşti, retrocedat legal unuia din urmaşii boierului Brătăşanu, o doamnă din Bucureşti, nu se ocupă în niciun fel de acest exemplu viu al istoriei noastre. Degeaba comunicăm cu ea prin adrese oficiale, nu dă niciun răspuns. Am fost şi eu prin Ardeal şi pot spune că, în comparaţie cu această regiune, la noi – în Oltenia, totul este înfiorător. Acolo ori că există o altă mentalitate, ori din alt motiv, dar s-a avut şi se are grijă de aceste conace. S-a degradat şi s-a pierdut pentru totdeauna un patrimoniu de mare valoare culturală“, a declarat Gheorghe Iorga din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJJCCPCN) Olt.
Printre conacele din care nu a mai rămas nimic în judeţul Olt se numără un important imobil ridicat în comuna Mărunţei, în satul Bălăneşti, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. De asemenea, din Conacul Comăneanu din satul Berindei, comuna Dăneasa, au mai rămas doar câteva arcade în bătaia vântului. Conacul Jean Burcă, datând din sec. XIX şi amenajat în comuna Nicolae Titulescu a dispărut, iar o altă casă boierească din comuna Călui este demult praf şi pulbere, ca şi Castelul Velisare Leontopol din comuna Stoicăneşti. Despre Conacul Gălăţeanu de la Redea se poate vorbi, de asemenea, la trecut, iar, în curând, se va vorbi la fel despre Conacul Colibăşanu din comuna Văleni sau Conacul Buzescu-Dârvari din comuna Strejeşti. Tot într-o stare avansată de degradare se mai află Conacul Buzescu-Dârvari (1830) de la Strejeşti şi Conacul Pipile de la Buşca, comuna Mihăieşti, ridicat la sfârşitul secolului XIX.
Director muzeu: “Ne batem singuri joc de noi, de identitatea noastră…”
Cula Călăţeanu, o altă casă istorică importantă din judeţ, a fost ridicată la începutul sec. XIX în satul Enoşeşti din oraşul Piatra-Olt, de către boierul cu Călăţeanu, un stegar în oastea lui Tudor Vladimirescu. Imobilul ocupă o poziţie dominantă şi strategică, aflată lângă locul unde se afla castrul roman Acidava, respectiv lângă drumul judeţean ce face legătura între Corabia – Caracal - Rm. Vâlcea, precum şi aproape de intersecţia unor drumuri ce duc spre Caracal, Găneasa sau Slatina. Cula avea ca element de apărare un zid de incintă, care este încă bine păstrat pe laturile de nord şi vest, unde se afla şi intrarea în formă de arc construită din zidărie. La interior, cula are o desfăşurare în plan dreptunghiular, cu o pivniţă mare, boltită. La nivelul al doilea se află o terasă, care poate fi întâlnită şi la cel de-al treilea nivel împreună cu o verandă, cu câte trei coloane cilindrice şi arce pe fiecare latură, toate conferindu-i o imagine deosebită faţă de sobrietatea altor edificii similare. Deşi la faţa locului există o tăbliţă cu „Acces Interzis“ la intrarea pe proprietate, poarta nu este blocată.
“Există Conacul Brătăşanu din sec. XIX ridicat de boierul Polişor Brătăşanu în satul Poiana - comuna Radomireşti, care a fost unul dintre cele mai frumoase conace din ţară: taie lumea acum la el cu topoarele deşi el este în litigiu după ce a fost revendicat de una din nepoatele boierului. Apoi mai avem Conacul Colibăşanu – şi la ăsta mai sunt ceva ruine, Conacul Marinescu din Stoicăneşti, ca să nu mai zic de Conacul Iliescu din Drăgăneşti din care nu au mai rămas decât nişte ruine din casa boierului şi poarta mare, impunătoare – de la intrare. Restul conacelor sunt şi ele pe cale de dispariţie. Păcat pentru că ne batem singuri joc de noi, de identitatea noastră”, spune şi Traian Zorzoliu, director al Muzeului Câmpiei Boianului din Drăgăneşti-Olt.
Speranţe pentru “Casa Fântâneanu” din Slatina
Şi în capitala judeţului - Slatina, se regăsesc multe astfel de imobile de patrimoniu care, din cauza indiferenţei celor răspunzători pentru acestea, au ajuns într-o stare avansată de degradare. Cele mai multe se află amplasate în Centrul Vechi, plin de case ridicate undeva între anii 1768-1938, în stiluri care mai de care mai atrăgătoare şi mai rare: neo-românesc, modern, neo-gotic, art nouveau, art deco. Ca să dăm câteva astfel de exemple clare putem menţiona: clădirile Colegiului Naţional „Radu Greceanu”, Primăria Slatina, secţia de Etnografie a Muzeului Judeţean Olt, Casa Caracostea, Casa Corpului Didactic, sediul Poliţiei Locale, vechiul sediu al Băncii Naţionale a României etc. Din fericire, toate cele menţionate au fost reabilitate şi contribuie la o imagine cu adevărat remarcabilă a urbei. În plus, în decursul ultimului an, toată infrastructura din perimetrul Centrului Istoric din Slatina a fost modernizată, chiar şi cablurile aeriene dispărând din peisaj după ce au fost îngropate în subteran, totul în schimbul a 165 miliarde lei vechi bani europeni cu care diriguitorii municipalităţii speră să ducă la “resuscitarea” vieţii în această zonă îndrăgită a urbei.
Dar sunt şi exemple “negative”, dintre care cel mai elocvent este cel al “Casei Fântâneanu” de pe fosta stradă a Palatului – în prezent: strada Sevastopol -, casă aflată între sediul BNR şi cel al Palatului Administrativ (actualmente: Muzeul Judeţean Olt), loc ce a fost, pentru zeci de ani, centrul administrativ şi financiar al Slatinei. Considerată, pe bună dreptate, una dintre cele mai frumoase clădiri din Slatina, “Casa Fântâneanu” a fost construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi a aparţinut familiei cu acest nume, familie ai cărei membri au deţinut importante funcţii în viaţa publică a urbei. Capul familiei, Constantin I. Fântâneanu, a lăsat clădirea Primăriei Slatina. Iniţial, imobilul a funcţionat de-a lungul timpului ca azil de bătrâne, iar apoi, pentru mai multe decenii, a fost sediul Direcţiei Agricole Olt până în anul 1999. Clădirea a fost la acel moment abandonată pentru câţiva ani pentru ca, din 2011, să fie preluată în chip misterios de Mitropolia Olteniei, care a trecut-o în proprietatea Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, aceasta nemişcând un deget pentru reabilitarea ei. Şi acest lucru se vede cu ochiul liber la faţa locului: geamurile au fost sparte, interiorul – devastat, iar bălăriile sunt omniprezente.
Dar lucrurile negative despre această casă par a se opri, din fericire, la acest punct şi aceasta deoarece Consiliul Judeţean Olt a reuşit, după mai multe runde de discuţii cu reprezentanţii bisericeşti, să elaboreze un proiect european pentru a obţine finanţare în scopul renovării Casei Fântâneanu şi a-i reda frumuseţea de odinioară. Anul viitor se va afla şi ce sorţi de izbândă vor fi în acest sens.
Strigăte de ajutor disperate
Autorităţile judeţene trag un ultim şi disperat semnal de alarmă asupra situaţiei actuale tragice a conacelor din judeţ care, parcă, “se încăpăţânează” ca să dispară. Astfel, printre clădirile istorice care au urgentă nevoie de intervenţii se numără: conacele de le Dobrotinet – Curtişoara (sfârşitul sec. XIX), Baldovineşti – Găvăneşti (sf. sec. XVIII), Izvoru – Găneasa, Liiceni – Drăghiceni (mijlocul sec. XX) şi Stoicăneşti (sf. sec. XIX), Conacul Băleasa din Baldovineşti (sfârşitul sec. XIX), Conacul Oteteleşanu de la Cezieni (sfârşit de secol XVIII), Conacul Brâncoveanu de la Cezieni (sf. sec. XVIII), Conacul Stember de la Crâmpoia (durat la 1900), Conacul Marin Dinu de la Fălcoiu (sf. sec. XIX), Conacul Argeşeanu de la Piatra Olt – Criva de Sus, Conacul Zisu de la Sprâncenata şi Conacul Buzescu din comuna Strejeştii de Jos.
De asemenea, un alt conac ce încă mai rezistă Timpului şi Omului este Conacul Neamţu. Clădirea cu etaj, situată în satul Olari din comuna Pârşcoveni, a fost locuinţa unui mare boier, în urmă cu peste 70 de ani fiind punct de reper al judeţului. În anul 2005, clădirea a fost donată de unul dintre fiii boierului către Filiala Oltenia a Ordinului Arhitecţilor Din România, iar, acum, se află într-un accentuat proces de degradare.
Din acelaşi ciclu mai puteţi citi şi:
FOTO Palatul Brukenthal de la Sâmbăta a ajuns o ruină. O parte din faţadă s-a prăbuşit
Se încarcă comentariile...
