Cartea cu 20.276 eroi de război. „Maica-mare, din 1941 până în 1963, când a plecat la Domnu’, a purtat numai haine cernite“
0O profesoară de istorie, astăzi pensionară, a reuşit împreună cu o fostă elevă, după o muncă de 13 ani, să dea tiparului o carte-monument, care cuprinde numele a peste 20.200 eroi de război, monumentele închinate acestora, istoriile câtorva dintre ei şi poveştile arhitecţilor şi meşterilor pietrari care le-au slăvit, astfel, numele.
Cartea „Monumente şi eroi în judeţul Olt“, lansată la Slatina, a fost apreciată drept o „lucrare monument“. Documentarea a durat nu mai puţin de 13 ani şi a început încă din vremea în care profesoara de istorie Doina Leulescu, astăzi pensionară, preda la Şcoala Gimnazială „Vlaicu Vodă“ din Slatina. A fost mai întâi un capitol în lucrarea de grad didactic, cercetările au fost extinse şi a apărut o primă carte dedicată monumentelor eroilor ridicate în localităţile din judeţul Olt. Pentru că, însă, la fiecare nouă vizită în teren profesoara mai prindea un fir pe care în cele din urmă îl descâlcea în arhive şi în interviurile cu familiile eroilor sau ale meşterilor care au lucrat la ridicarea monumentelor, s-a acumulat enorm de multă informaţie, ajungându-se la cartea-document. Munca de sistematizare a volumului imens de date i-a revenit în cea mai mare parte muzeografului Denissa Guţică-Florescu, fostă elevă a prof. Doina Leulescu, în cei 11 ani în care co-autoarele au lucrat efectiv împreună cartea schimbându-şi de mai multe ori forma şi structura.
Cartea, apărută la Editura „Măiastra“ din Târgu-Jiu, în condiţii tipografice deosebite, ar trebui să fie, au opinat profesorii de istorie, muzeografii şi reprezentanţii mai multor organizaţii ale Asociaţiei Cultul Eroilor „Regina Maria“ prezenţi la lansare, o veritabilă Biblie pentru cei dornici să-şi cunoască rădăcinile.
„A păstrat această diplomă ca pe o icoană şi a fost transmisă din generaţie în generaţie“
Cartea reuneşte numele a peste 20.200 de eroi din judeţul Olt căzuţi pe front. Numele celor mai mulţi au fost înscrise pe monumentele ridicate în fiecare localitate de provenienţă, însă altele s-au pierdut fie la restaurarea acestor munumente, fie au fost omise din start. Prof. Leulescu a făcut mult mai mult decât să „reproducă“ numele care încă se regăsesc pe soclul monumentelor. A pus la cap la cap informaţii din arhive, a identificat numele unor eroi menţionaţi pe alte monumente decât cele de la nivelul fiecărei localităţi, a stabilit care dintre nume au lipsit în tot acest timp, realizând la final o veritabilă bază de date pentru fiecare localitate în parte, astfel că cine are în mână cartea „Monumente şi eroi din judeţul Olt“ are toate şansele să-şi identifice înaintaşii-eroi.
„Am fost întrebată de foarte multe ori ce m-a determinat să fac această cercetare şi ce reprezintă pentru mine un monument al eroilor. Monumentele eroilor pentru mine reprezintă durere, durere, durere. De ce de trei ori durere? Durere pentru soldaţii care au murit pe front, care au avut timp sau nu au avut timp să-şi dea seama că sfârşitul lor e aproape. În carte aveţi descrisă moartea maiorului Murat din Turnu-Severin, înrolat în Regimentul 43 Infanterie Slatina, descrisă chiar de Ecaterina Teodoroiu. (...)
Durere pentru văduvele care au rămas acasă, cu doi, trei, chiar cinci copii şi care nu au uitat de soţii lor morţi pe front. Mă bucur că astăzi se află nepoata eroului Nicolae Lesnescu din Potcoava – vă rog să nu plângeţi, că plâng şi eu – care a fost dat dispărut pe front, nu ştim cu siguranţă 1916 – 1918, dar nu pot să nu nu spun că soţia dânsului, rămasă cu cinci copii, atunci când a primit diploma că soţul dânsei a fost declarat pe front dispărut, a păstrat această diplomă ca pe o icoană şi a fost transmisă din generaţie în generaţie. Durere pentru copiii care au rămas fără să-şi cunoască părinţii. Mă bucur de asemenea că în sală se află un nepot al eroului sergent Ciobanu Ion, mort în luptele de la Gerăuşa, unde noi vom fi prezenţi săptămâna viitoare, domnul Ciobanu Ion, acelaşi nume, care şi-a căutat bunicul timp de doi ani de zile. În sfârşit l-a găsit şi îmi spunea că tatăl dânsului a murit cu regretul că nu şi-a cunoscut tatăl şi nici nu a ştiut unde fost înmormântat.
Durere pentru părinţii care au rămas acasă şi care şi-au aşteptat copiii ani în şir. Şi vreau să spun că dintr-o casă am găsit nu unul, nu doi, ci trei eroi. Pe monumentul de la Buzeşti am găsit două familii – Ghidarcea şi Bărbuceanu – cărora pe front le-au murit trei copii. Situaţia nu este singură, am găsit şi la Izbiceni acelaşi lucru, iar la Comani avem o situaţie specială: dintr-o familie au murit şi tatăl şi doi copii pe front“, şi-a explicat prof. Leulescu demersul de a bate judeţul localitate cu localitate, revenind de mai multe ori în cei 13 ani, pe cheltuiala proprie, însă cu sentimentul datoriei faţă de bărbaţii care şi-au găsit sfârşitul departe de casă şi faţă de familiile acestora, rămase cu o imensă durere şi, în enorm de multe cazuri, cu întrebări fără răspuns.
Eroi, a mărturisit autoarea, a avut şi în familie, iar supravieţuitorii au purtat toată viaţa durerea de care vorbea la început. „Maica-mare, din 1941 până în 1963, când a plecat la Domnu’, a purtat numai haine cernite, uitându-se să vadă – «de la gară vine Vintilă al meu?» N-a venit. Taica-mare a murit în 1967, eu aveam 17 ani, adică destul de măricică să pricep ceva. Pe dânsul nu l-am văzut niciodată zâmbind, nu râzând. Mi-l amintesc că se sprijinea cu mâinile de un ciomag, pe mâini avea bărbia şi ofta tot timpul. Deci durerea din sufletul dumnealor nu s-a stins niciodată“, a mai spus autoarea.
„Femeile şi-au pus năframe negre pe cap, dar şi-au suflecat şi mânecile şi-au început să-şi are singure ogoarele“
Scrierea cărţii, a întărit şi co-autoarea Denissa Guţică-Florescu, a fost un demers cu un consum extraordinar. „La modul personal, scrierea acestei cărţi n-a însemnat doar un exerciţiu intelectual, incitant, provocator, extraordinar, a însemnat, după cum spunea şi doamna profesoară, un exerciţiu afectiv. Oricât de imparţial, de rezonabil, de profesionist, de sine ira et studio (n.r. - expresie latină, care se traduce prin „fără ură şi părtinire”) cum am învăţat eu la şcoală că se tratează orice subiect de istorie, deci oricât de profesionist aş fi vrut să mă apropii de acest subiect, a fost imposibil ca sensibilitatea mea de om, de mamă, de soţie, de fiică să nu iasă la suprafaţă dând faţă către faţă cu durerea, de exemplu, pomenitului preot Ştefan Ionescu, cel care a fost mobilizat de Sfântă Măria Mare, în 1916, în acelaşi timp cu cei doi fii ai săi, plecând pe front împreună, lăsând acasă mamă, soţie şi cele cinci fiice. N-ai cum să rezonezi decât cu durere şi fibra ta să fie zguduită atunci când vezi, aşa cum spunea şi doamna profesoară, că nu numai familii, dar comunităţi întregi au fost decimate, partea bărbătească, pe front, că femeile şi-au pus năframe negre pe cap, dar şi-au suflecat şi mânecile şi-au început să-şi are singure ogoarele ca să ducă mai departe casele de unde stâlpii plecaseră şi de unde stâlpii poate nu se vor mai fi întors. (...) Ne-am făcut cruce de fiecare dată când am început să scriem, i-am pomenit ca în pomelnic la biserică, de zilele eroilor am făcut colive pentru aceşti eroi, i-am pomenit (n.r. – lansarea cărţii a fost, de altfel, încheiată cu un parastas pentru eroii menţionaţi în lucrare). (...) Am scris, cum ziceam, această carte mai ales pentru copiii noştri, ca să-şi cunoască aceşti copii ai noştri strămoşii lor, ţărani de la coarnele plugului, dar care au avut sentimente şi care au avut fapte de aristocraţi. Să-şi cunoască strămoşii nu la modul trufaş, adică nu să ştie la modul trufaş că sunt descendenţi ai unor eroi, ci la modul conştient, să fie mândri, la modul smerit, să fie conştienţi de valoarea pe care o au şi de rădăcinile pe care le au“, le-a spus celor prezenţi Denissa Guţică-Florescu.
La lansarea cărţii, care a avut loc joi, 30 mai 2019, în sala de festivităţi a Muzeului Judeţean Olt, au participat descendenţi ai eroilor olteni, colegi ai celor două autoare, reprezentanţi ai asociaţiilor Cultul Eroilor, profesori de istorie, reprezentanţi ai Centrului Judeţean Militar Olt etc.
Se încarcă comentariile...
