Casa Elisabetei Rizea de la Nucşoara va deveni muzeu. Ultima sa dorinţă: „Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea“

Casa în care a trăit Elisabeta Rizea este într-o avansată stare de degradare FOTO: Cătălin Nedelcu

Casa din comuna argeşeană Nucşoara, unde a trăit Elisabeta Rizea, unul dintre simbolurile luptei anticomuniste, va fi transformată în muzeu. Casa este, în prezent, grav deteriorată. Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea, a început în aprilie 2018 o campanie pentru salvarea şi reabilitarea casei memoriale, campanie susţinută inclusiv de Casa Regală. Reabilitarea va începe în această vară.

„Aşteptăm ca arhitectul cu care colaborăm să termine proiectul casei şi apoi să îl prezentăm la Casa Regală. Acum două săptămâni a venit o echipă de constructori din comuna Domneşti ca să vadă despre ce este vorba, pentru ca ulterior să ne apucăm de prima etapă a reabilitării. Această primă etapă constă într-o subzidire, în realizarea unei centuri de susţinere a temeliei şi a casei şi realizarea unor şanţuri de captare a apei. Prima etapă va începe în această vară. Sperăm ca până în iarnă să refacem şi temelia”, ne-a declarat Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea şi preşedintele Asociaţiei Elisabeta Rizea - la Nucşoara, judeţul Argeş.

Marea problemă este reprezentată de faptul că până acum au fost strânşi doar 11.000 lei, iar costurile totale se ridică la 50.000 de euro, o sumă ce ar putea fi strânsă şi cu o susţinere mai puternică a Casei Regale.

În ceea ce priveşte banii strănşi, Bogdan Vârvoreanu spune că „până acum s-au strâns aproximativ 11.000 lei, dintre care 10.000 lei au fost strânşi graţie eforturilor IICCMER(Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc), cu care s-a semnat un parteneriat. Ca sumă totală, devizul estimat de către arhitect s-ar ridica undeva la 50.000 euro. Cei de la Casa Regală ne-au spus că ne-ar putea sprijini cu organizarea unei serate în cadrul căreia să prezentăm proiectul. Pentru a obţine finanţare vom lua legătura şi cu companii mari precum Dedeman sau Hornbach”.

În casa Elisabetei Rizea s-au păstrat multe dintre obiectele acesteia, ce vor fi expuse în viitorul muzeu. În campania pentru reabilitarea casei Elisabetei Rizea s-au implicat mult doi profesori care au predat timp de mai mulţi ani elevilor cursuri de rezistenţă anticomunistă: Cătălin Nedelcu şi Constantin Berevoianu.

După îndelungi dezbateri cu oamenii implicaţi în proiect, istorici, arhitecţi şi beneficiari, s-a luat decizia de a se demara mai mult decât o simplă restaurare a casei Elisabetei Rizea, şi anume reamenajarea întregii grădini şi integrarea acesteia în conceptul memorial. Astfel, întregul ansamblu va beneficia şi de o mică sală multifuncţională nouă precum şi de anexe secundare, care vor permite vizitatorilor o cunoaştere mai aprofundată a istoriei rezistenţei anticomuniste din zona Nucşoara, desfăşurarea unor activităţi cultural-educative, precum şi gestiunea întregului ansamblu de către ”Asociaţia Elisabeta Rizea”.

În acest an, pe 6 octombrie, se vor împlini 16 ani de la trecerea în nefiinţă a cunoscutei luptătoare anticomuniste. Elisabeta Rizea s-a născut pe 28 iunie 1912 într-o familie de ţărani, în comuna argeşeană Domneşti. A fost nepoata fruntaşului ţărănist Gheorghe Şuta, ucis de Securitate în anul 1948. A ispăşit 13 ani de temniţă grea pentru că i-a sprijinit activ pe fraţii Arnăuţoiu şi grupul de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraşului.

Comuniştii i-au smuls părul din cap şi au bătut-o până la leşin. În încercarea de a o face să vorbească, opresorii i-au oferit şi bani, însă Elisabeta Rizea nu i-a vândut pe partizani. ”M-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masa, pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. “Spune!” Purtam coada cu funtă. Mi-au aruncat fota şi am ramas în iie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lampa din casa boierului. Coada era groasă. Eram si eu altfel la 38 de ani. Cârnu mi-a tras scaunu’. Alalalt mi-a tras şi masa. Coada mi-a ramas în cârlig şi eu am căzut la pământ. Aşa mi-au smuls paru’. Am facut tratament si nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vandut”, îşi amintea Elisabeta Rizea în interviurile acordate între 1990 şi 2000.

În 1990 a fost internată de autorităţile din Argeş după ce a îndemnat ţăranii să nu aleagă un singur partid

La alegerile din mai 1990, Elisabeta Rizea îndemna ţăranii României libere „să nu aleagă un singur partid”. În replică, autorităţile au internat-o la Spitalul Judeţean din Piteşti pentru „diagnosticare”, însă a reuşit să fugă.

Regele Mihai s-a întâlnit de mai multe ori cu eroina anticomunistă Elisabeta Rizea de la Nucşoara. Regele Mihai a fost dezamăgit în 1992 la Nucşoara de faptul că mai mulţi politicieni au încercat să politizeze evenimentul.

Regele Mihai a descris ulterior şi întâlnirea cu Elisabeta Rizea din 1992 de la Nucşoara. „(…) Am fost în vizită la mânăstirea Curtea de Argeş, locul unde îşi dorm somnul de veci strămoşii mei. Când am fost în biserică am văzut o bătrână într-un scaun cu rotile. Ea chiar a vrut să-mi sărute mâna, eu nu ştiam cine este. Auzisem, bineînţeles, de Elisabeta Rizea, dar nu o cunoşteam la faţă. Am întrebat apoi, imediat, pe Ticu Dumitrescu, care era lângă mine, cine este această persoană… El mi-a spus că este Elisabeta Rizea. Când am aflat cine este, m-am simţit, nu ştiu cum să vă spun, poate că nu foarte rău, dar în orice caz m-a lovit foarte tare acest fapt. Am vrut să-i spun atunci Elisabetei Rizea mai multe lucruri, dar ea plecase deja. În această situaţie, când am revenit la Versoix, i-am scris imediat o scrisoare în care îi explicam ce s-a întâmplat şi îi făceam promisiunea că, atunci când o să mai vin în România, o să trec să o văd la ea acasă. (…) Am anunţat-o în scris înainte să vin la ea acasă. Satul Nucşoara este un sat mic de munte (…) şi, din păcate, s-a adunat foarte multă lume la ea în curte, ştiind că vin, unii chiar au încercat să-şi facă un capital politic din această vizită (…) au încercat să acapareze această vizită, iar mie acest lucru nu mi-a plăcut deloc. Când am intrat în curte, am văzut o mare de oameni, dar nu o vedeam nicăieri pe Elisabeta Rizea, la care venisem de fapt. Până la urmă am găsit-o în spatele unui grup de oameni, dar, fiind în scaunul cu rotile, nu se vedea din mulţime, cu greu i-am văzut capul. Am rugat mulţimea să se dea la o parte, ca să pot măcar să-i dau bună ziua… Apoi lumea a dus-o pe sus în scaunul cu rotile şi au aşezat-o la masă. Autorităţile au insistat să mă aşez, nici mai mult, nici mai puţin decât în capul mesei. Autorităţile au insistat în continuare, dar eu am spus nu, am spus că eu venisem nu să-i văd pe ei, ci să o văd pe Elisabeta Rizea.”

Elisabeta Rizea s-a stins din viaţă la 91 de ani, în 2003. Ultima sa dorinţă a fost să vadă lumea limpezită: „Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea” .