Masa de Paşte cu morţii - obiceiuri ciudate al sătenilor din Mărginime în noaptea de Înviere
0În multe gospodării din satele Mărginimii Sibiului localnicii păstrează şi acum cu sfinţenie obiceiuri vechi de sute de ani.
Localnicii din satul sibian Rod păstrează cu sfinţenie în ziua de Paşte un obicei unic în România. Dimineaţa, tot satul se strange la bisericuţa din sat iar pe mormintele celor plecaţi în lumea celor drepţi se pun ouă roşii, cozonac, mâncare şi băutură. După slujba din ziua de Paşte, preotul din localitate vine şi sfinţeşte mormintele. Şi tot la Rod, în cimitir, se practică şi acum obiceiul vaselor date în dar pentru tinerii căsătoriţi. Mai exact, cei căsătoriţi în anul care a trecut vin îmbrăcaţi în costume populare şi primesc din partea apropiaţilor vase şi alte lucruri folositoare în gospodărie.
În satul sibian Galeş în Vinerea Mare se face în biserică ”Casa Domnului”, care rămâne aici până la Înălţare. E formată din trei pereţi de brad groşi cam de 30 de centimetri în mijlocul cărora se află masa pe care prima dată este epitaful apoi, din noaptea Învierii, rămâne icoana Învierii până la Înălţare, cu lumânări. Oamenii intră acolo şi se închină. Se pune un tricolor în faţă, ca să nu intre altcineva decât preotul acolo, până când acesta aduce epitaful. În cele patru colţuri ale „Casei Domnului“ sunt aşezaţi patru brăduţi care flanchează şi încadrează candelabrul din mijlocul bisericii.
Spălatul slăninilor
În satul copilăriei lui Cioran, la Răşinari, în Joia Mare gospodinele vopsesc ouă iar bărbaţii spală slăninile. Tradiţia spune că slănina trebuie spălată acum pentru că se conservă mai bine. Slănina se spală cu un amestec de apă fiartă şi zeamă de varză, după ce este îndepărtată toată sarea şi urmele de fum se pudrează cu un pic de boia şi se pune la loc întunecos.
Vinerea Mare este marcată prin post negru iar credincioşii nu au voie să pună mâna pe ciocan şi nici să bată cuie pentru că se spune că Mântuitorul a fost bătut în cuie, pe cruce. La slujba de Înviere se merge obligatoriu în haine noi, iar la Răşinari, după ce iau lumină, oamenii merg în cimitirul din localitate, pentru a duce lumină şi morţilor. În ziua de Paşti, nu se merge în vizită iar masa festivă este obligatoriu o reuniune de familie. Nu lipsesc preparatele din carne de miel dar nici caşul proaspăt şi telemeaua, pe de o parte pentru că se spune că „oaia a fost a lui Isus”, pe de altă parte pentru că vechile credinţe populare spun că e bine să mănânci caş „pentru a avea faţa albă”.
Jocuri cu ouă şi stropitul fetelor
Specifice anumitor loocalităţi din zona Mărginimii Sibiului sunt şi jocurile cu ouă de Paşte şi, în a doua zi de sărbătoare, stropitul fetelor.
”Oul înroşit, simbol al Sărbătorilor Pascale, este cinstit în localităţile din judeţul Sibiu prin diferite jocuri ai căror actanţi sunt deopotrivă cei mici şi cei mari. În Sălişte, ouăle roşii sunt câştigate în cadrul unui joc cu mingea. Băieţi şi tineri ies în stradă, aşează oul roşu într-un anumit loc, iar apoi, de la o distanţă de şapte metri, încearcă să lovească oul cu mingea. Cel care reuşeşte, duce oul roşu acasă.
În Sadu, jocul cu ouă roşii cunoaşte o altă formă, iar tinerii trebuie să-şi dovedească dibăcia de a ochi ouăle roşii cu banul. Obiceiul se desfăşoară astfel: un copil ţine un ou roşu în mână, iar de la o distanţă de un metru-doi, un altul trebuie să nimerească oul cu moneda, iar în momentul impactului moneda trebuie să rămână înfiptă în ou. Obiceiul se practică în prima şi în a doua zi de Paşti.
O formă asemănătoare a obiceiului se întâlneşte în Cârţişoara şi în Nou Român: băieţii fac o gaură în pământ, aşează oul roşu în ea şi, de la o distanţă de un metru, încearcă să-l lovească tot cu ajutorul unei monede. Sub această formă, obiceiul se întâlneşte şi în Arpaşu de Sus.
Mediaşul se individualizează prin două jocuri diferite de cele anterior prezentate: oină şi ţuru, ambele jucate în cartierul Moşnei. În prima zi de Paşti, la ora 10, locuitorii de pe strada Stejarului se strâng pentru un joc de oină, iar la final câştigători şi învinşi marchează jocul cu un pahar de vin şi cu ouă roşii. Câteva străzi mai departe, la ora 11, alţi medieşeni sărbătoresc Paştile prin ţuru, un joc asemănător oinei, dar care se desfăşoară pe un teren în pantă. Câştigă echipa ce rezistă cel mai mult în joc. Ţuru este un joc de cartier şi se desfăşoară în municipiul Mediaş din anul 1850.
Vânătoarea ouălor de Paşti se desfăşoară astfel: în dimineaţa primei zile de Paşti, copiii se adună pentru a căuta ouăle ascunse de iepuraş, fie în casă, fie în grădină. Copilul care găseşte cele mai multe ouă este declarat câştigător, iar toţi copiii sunt recompensaţi cu ouăle găsite. În această formă, obiceiul este cunoscut şi practicat şi în rândul saşilor şi landlerilor din judeţul Sibiu.
Corelat cu sărbătoarea de Paşti este şi obiceiul de a merge la udat sau la stropit. Obiceiul este consemnat în Transilvania, Bucovina şi Banat. Actanţi sunt feciorii care poposesc la casele fetelor şi, alături de urarea Hristos a Înviat!, cer permisiunea de a stropi fata pentru a-i merge bine tot anul. Aceştia sunt cinstiţi cu ouă roşii, prăjituri şi băutură. Iniţial stropitul se făcea cu apă - mai apoi fiind înlocuit cu parfum sau apă de colonie”, arată specialiştii Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale "Cindrelul - Junii" Sibiu.
Vă mai recomandăm:
Legendara fabrică de covoare de la Cisnădie, din judeţul Sibiu, unde se făceau covoare exportate apoi în toată lumea şi pentru care în ţară se făceau liste de aşteptare, nu mai are astăzi niciun angajat.
Vestitul salam de Sibiu era considerat, în comunism, unul dintre produsele de lux din România. Producţia mergea în cea mai mare parte la export. „Adevărul“ vă spune povestea gustosului salam.
Vestită nu doar în ţară ci şi în afara graniţelor ei, telemeaua de Sibiu se face şi acum după reţete vechi, transmise în familiile de oieri din generaţie în generaţie. Gustul deosebit depinde de mai mulţi factori, de la compoziţia păşunilor unde sunt duse oile până la modul de preparare şi păstrare.
Se încarcă comentariile...
