Premieră naţională în construcţia de poduri: Satu Mare a avut primul pod cu deschiderea cea mai mare
0În toamna anului 1976, oraşul Satu Mare a intrat în istorie după ce aici s-a construit primul pod cu deschiderea cea mai mare din ţară şi una dintre cele mai mari în Europa. Cei care au muncit din greu la această lucrare au rămas anonimi în presa locală, în timp ce comuniştii au primit toate laudele.
Podul Golescu reprezenta în perioada 1971-1976 unul dintre obictele principale de investiţii ale Partidului Comunist. În cotidianul de propagandă comunistă, de la acea vreme, "Cronica sătmăreană", apar nenumpărate articole despre necesitatea investiţiilor în sectorul transporturilor. Mai mult, în acest sens Nicolae Ceauşescu transmite clasei muncitoreşti şi maiştrilor de şantiere nevoia de a face economii, dar şi sporirea activităţii pe şantierul de construcţii.
În marea majoritatea a articolelor de presă, jurnaliştii scriu despre complexitatea sarcinilor şi responsabilitatea majoră, atât profesională, cât şi politică ce revine în acea perioadă factorilor angajaţi în construcţia podului Golescu. În acest sens au fost instituiete două schimburi de muncitori şi s-a lucrat intens pentru ca planul de investiţii al partidului să fie respectat întocmai. Indiferent de condiţiile climatice, muncitorii au fost pe şantierul care nu peste foarte mult timp avea să aducă şi foarte multă satifacţie celor care s-au implicat în acest proiect.
Jurnalistul Grigore Scarlat descrie în cotidianul propagandist atmosfera din august 1976, cu câteva luni înainte de inaugurarea podului Golescu, semn că se muncea din greu pentru schimbarea peisajului urbanistic:
" De pe malul drept al bătrânului Samus, ochiul ciclonic al turnului noului palat politico-administrativ (azi Palatul Administrativ) priveşte îndelung peisajul urbanistic. Fără îndoială privirea lui cade şi asupra clădirilor mai vechi ale municipiului, asupra faţadelor, altor turnuri, asupra aşezării milenare. De câteva săptămâni suntem martorii unei lucrări deosebite de înfrumuseţare a municipiului. Schelele se ridică de pretutindeni, munca meşterilor zugravi şterge patina veche a localităţii. Lumina le dă o strălucire în plus, practic oraşul nostru, în aceste zile se afundă în luminozitate"
În inima şantierului
La câteva zile după apariţia acestui articol apar şi primele referinţe legate de starea în care se afla Podul Golescu. Un alt jurnalist, de data aceasta, se semnează doar cu iniţiale descrie în articolul "Inima şantierului" forfota în care era toată lumea pentru terminarea lucrărilor în timp util: "Una dintre formaţii lucra de zor. Proiectul aşezat pe pământ se citea cu glas tare şi se transpunea pe teren. Şantierul pulsează, îi simţi trepidaţia, îi auzi bătăile puternice ale inimii".
Dintr-un alt articol intitulat "În septembrie vom trece noul pod" aflăm cine este şeful şantierului. Jurnalistul care semnează articolul I. M oferă şi câteva indicii despre stadiul lucrărilor :
"Oricât de atent ai privi, de pe podul vechi al Someşului nu sesizezi vreo schimbare la podul nostru, faţă de toamna trecută. Şi totuşi s-a muncit din greu la acest şantier, deşi a fost iarnă grea, s-au turnat 84 metri de grindă, din deschiderea peste apă, rămânănd încă 36 de metri, din cei 120 care reprezintă cea mai mare deschidere de grindă realizată până în prezent la noi. Noul pod peste Someş este o premieră, atât prin sistem, cât şi prin deschidere. Tovarăşul Ludovic Benovski, şeful de şantier, răspunde nedumeririi prin câteva dale. În primul rând că s-a turnat în acest an o cantitate de beton, din care se putea realiza un pod obişnuit, cu două benzi de circulaţie în lungime de 76 de metri. Pentru grăbirea lucrărilor şi respectarea termenului, 30 septembrie 1976, a fost întocmit un grafic de execuţie. La fiecare 20 de zile un tronson, respectiv cei 36 de metri de grindă şi 20 metri de pod pe eşalodaj să fie realizaţi ritmic".
Premieră la nivel naţional
Două luni mai târziu, publicaţia de propagandă comunistă dedică o mică parte dintr-o pagină inaugurării acestui pod. Mai exact podul a fost inaugurat în 10 noiembrie 1976.
"Ieri a fost dat în folosinţă noul pod rutier peste Someş, impunătoare şi modernă construcţie proiectată de Institutul de proiectări în transporturi auto, navale şi aeriene al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor şi executată de întreprinderea de drumuri şi poduri Bucureşti, grupul de şantier Dej, lot Satu Mare. Darea în folosinţă a acestui pod care are patru benzi de circulaţie şi trotuare, contribuie la îmbunătăţirea substanţială a sistemului de circulaţie urbană, a transportului în comun, şi a traficului de tranzit, asigurând o legătură directă între cele două zone locuite, de mare densitate de pe cele două maluri ale Someşului. Noua construcţie rutieră constituie, în acelaşi timp, o veritabilă premieră tehnică pe ţară."
Inginerul Marian Aniţei mărturiseşte la aceea vreme pentru publicaţia "Cronica sătmăreană" importanţa acestui progres pentru tot poporul român. "Aici la Satu Mare s-a realizat cea mai mare deschidere de pod din beton precomprimat din ţară, una dintre cele mai mari din Europa, în această structură complet nouă. De astfel probele de încercare a comportării structurii podului efectuate în urmă cu câteva zile sub încărcătura statică a patru convoaie de autocamioane, totalizând 700 de tone au fost trecute cu succes. Studiile efectuate pe parcursul construirii podului creează posibilitatea ca termenul de execuţie a viitoarelor poduri de acest fel să fie scurtat cu până la 50 la sută", spune Aniţei
Din nefericire, cei care au muncit la acest pod, arhitectul şi şeful de şantier, sute de muncitori nu au fost apreciaţi şi lăudaţi de către comunişti. Abia după câţiva ani, echipa este premiată la nivel internaţional, în cadrul unui concurs de specialitate, însă urmele acestui eveniment s-au pierdut în nepăsarea reprezentanţilor partidului comunist.