FOTO Clădire simbol din nord- vestul ţării, lăsată în paragină de mai bine de doi ani. Investitorul e falimentat, iar autorităţile nu au bani să o cumpere
0
Hotelul Dacia se află într-o periculoasă situaţie gri: nici în ruină, nici restaurată, cu o firmă care o gestionează aflată în faliment şi cu un proprietar care încearcă să tragă nişte sfori să obţină un preţ mare de la stat. Lucrările se află într-un blocaj de mai bine de doi ani, din care imobilul este cel mai afectat.
Hotelul Dacia din Satu Mare a fost gazda a numeroase personalităţi marcante ale istoriei statului român, precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Regele Mihai şi Ion Iliescu. Indiferent cine a fost oaspele acestei clădiri, toţi au fost încântaţi de acest edificiu impunător care poate fi confundat uşor cu un castel grav şi somptuos. Din păcate, dupa intrarea în proprietate a clădirii sub tutela societăţii comerciale Beny Alex SRL, hotelul a suferit anumite modificaări, iar ulterior din lipsa de fonduri lucrările au fost sistate. Azi, hotelul Dacia din Satu Mare este în paragină, autorităţile locale ale municipiului fiind nepăsatoare la starea deplorabilă în care a ajuns această emblema a urbei. Cumpărat pentru circa 2,5 milioane de euro în 2007, proprietarul Beny Alex SRL, Vasile Tânţaş, doreşte să vândă acum clădirea cu peste cinci milioane de euro. Din păcate, autorităţile locale spun că nu deţin suma necesară pentru cumpărarea clădirii, ce să mai spunem de sumele care se vehiculează pentru readucerea la starea iniţială. În ciuda eforturilor financiare ale companiei negreştene, lucrările sunt sistate de mai bine de doi ani, iar soarta Hotelului Dacia din Satu Mare este incertă.
Cum s-a ajuns în acestă situaţie
După Revoluţie pe fundalul unui vid legislativ în privinţa patrimoniului, hotelul devine firmă. SC „Dacia" SA Satu Mare s-a creat prin privatizarea prin metoda MEBO, în 1995, a Complexului hotelier „Dacia", cu capital integral de stat, pentru ca, în 1996, prin sentinţă judecătorească, să devină societate privată, acţiunile fiind transferate de la Fondul Proprietăţii de Stat şi Fondul Proprietăţii Private către Asociaţia Salariaţilor „PAS Dacia SA". Amintim faptul că prima lege cu privire la patrimoniu în România post revoluţionară a apărut abia în 1997. Primăria s-a luptat în instanţă cu firma SC „Dacia" SA pentru imobil pierzând în 2005 printr-o hotârâre judecătorească irevocabilă. Interesant e faptul că pe acest fundal, preşedintele Consiliului Judeţean de atunci, Szabo Ştefan, era şi administrator al firmei SC Dacia SA. El intră în posesia clădirii, deşi ocupa o funcţie publică, fără ca nimeni să ridice niciun semn de întrebare. Tot acest domn, care a înstrăinat clădirea lui Ţânţaş Vasile, în 2007 contra sumei de 1,7 milioane de euro "a avut grijă" să omită ieşirea din indiviziune a spaţiului ocupat de filarmonica Dinu Fipati, care funcţiona în cadrul corpul hotelului, în aripa mai sus menţionată.
Autorităţile locale au aflat abia în urma cu câteva luni. „Am fost înştiinţat despre acest lucru în urmă cu două săptămâni. Astfel, în urma unei sentinţe judecătoreşti, municipalitatea nu mai are nici un drept asupra sediului Filarmonicii. Sentinţa nu este definitivă astfel că, am făcut recurs însă avem puţine şanse pentru a câştiga acest proces”,a declarat primarul Dorel Coica în luna ianuarie a acestui an. Dacă soarta Hotelului Dacia este incertă,situaţia nu este mai sigură nici în cazul clădirii în care îşi desfăşoară activitatea orchestra Filarmonicii de Stat „Dinu Lipatti“ .
Date istorice
Ideea ridicării hotelului apare pentru prima dată în 1897 în rândurile conducerii oraşului. Cel mai important şi constant susţinător al proiectului a fost primarul oraşului, Hermán Mihály. El susţinea frecvent acest proiect pentru că, după părerea lui, edificiile unui oraş oglindesc şi statutul acestuia, ele constituind şi un punct primordial al dezvoltării urbane. Însă nu era toată lumea de acord cu viziunea lui. Astfel s-au iscat mai multe discuţii legate de aces proiect, care au dus la întârzierea începerii lucrărilor. Deşi ideea înlocuirii vechii clădiri apăruse deja în 1897, demolarea acesteia a fost aprobată şi finalizată doar în 1900. În 1897 s-a organizat deja concursul pentru elaborarea proiectelor, cea mai importantă condiţie a acesteia fiind ca noua clădire să reflecte apartenenţa culturală a oraşului. În urma acestui concurs au fost concepute 11 proiecte. În ianuarie 1898 decide consiliul orăşenesc acceptarea propunerii Comisiei de Arhitectură şi îi acordă premiul întâi arhitecţilor budapestani Zoltán Bálint şi Lajos Jámbor (Frommer). În perioada aceasta a carierei lor ei se aflau sub influenţa lui Ödön Lechner, modelând clădirile lor după stilul lui seccesion, care folosea multe elemente decorative florale inspirate din arta populară maghiară. Cei doi arhitecţi au elaborat proiectele a mai multor clădiri create in stil secession, printre acestea putând fi menţionate hotelul Regele Ştefan (sau „Minerul" după ultimul lui nume) din Baia Mare şi Palatul Comitatului din Debrecen.
Comisia Naţională a Monumentelor Istorice decide în anul 1900 demolarea clădirii vechi, astfel putând începe lucrările la hotelul Pannonia. În 1901 au fost săpate fundaţiile construcţiei, şi în luna mai a aceluiaşi an, s-a aşeazat piatra de temelie. În luna mai 1902 a fost predată clădirea chiriaşului hotelului, căruia îi rămân în sarcină doar finisările interioare.
Descrierea edificiului
Faţada clădirii este un exemplu tipic al variantei lechneriene al stilului secession, care reprezenta una dintre orientările stilistice cele mai importante ale vremii. Stilul secession răspunde exigenţelor burgheziei, care doreşte ca noile edificii să fie estetice şi să ofere ceva radical nou. Folosirea generoasă a ornamentelor se asociează cu cele mai noi realizări tehnice ale vremii, clădirea fiind dotată cu o structură de metal, fapt rar întâlnit, chiar revoluţionar în Ungaria la sfârşitului secolului al XIX-lea, începutului de secol XX. Orizontal faţada e despărţită în trei suprafeţe de către două brâuri, registrele separate fiind astfel evidenţiate puternic. Modulul de jos este alcătuit din parter împreună cu intrarea principală, cel din mijloc este format din etajul I şi II, iar al treilea este compus din atica prevăzută cu cornişă accentuată. În prelungirea rezalitului median axa centrală a clădirii este dominată de un turn cu laternă. Frontonul turnului este srăpuns de o fereastră cu formă florală, care se încadrează în programul ornamental al clădirii. Caracterul decorative al suprafeţelor faţadei simetrice se datorează folosirii ceramicii smălţuite policrome Zsolnay. Vrejurile înflorate sunt colorate viu, iar între ele găsim figure umane şi animale stilizate. Pe suprafaţa aticii bogat decorate se repetă stema oraşului, prin acest procedeu accentuând rolul reprezentativ al edificiului. Acoperişul este şi el învelit cu ţigle din ceramică bicoloră, prin folosirea ţiglelor albastru deschis şi închis formând o decoraţie geometrizantă. Vertical faţada e articulată în nouă axuri, şi trei rezalituri scot în evidenţă partea centrală şi cele două laterale.
Se încarcă comentariile...
