Video Mina Anina, transformată în muzeu la două decenii de la închidere. Istoria tulburătoare a exploatării de cărbune

La două decenii de la închiderea minei de cărbune din orașul Anina, una dintre cele mai vechi și mai adânci exploatări miniere din România, o parte dintre clădirile sale au fost transformate într-un muzeu. Vechea mină păstrează amintirile tulburătoare ale epocii cărbunelui.

Mina de cărbune din Anina a devenit muzeu. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL

Mai puțin de 6.000 de oameni locuiesc în Anina (județul Caraș-Severin), un oraș minier din Banatul Montan, dezvoltat în ultimele două secole și jumătate în jurul minei de antracit, un cărbune de calitate superioară. Primele familii de austrieci au ajuns pe actualul teritoriu al Aninei în vara anului 1773, pentru a înființa aici colonia muncitorească Steierdorf.

Două secole și jumătate de minerit

Cărbunele și lemnul pădurilor seculare au fost resursele care au atras, în anii următori, la Anina familii din toate colțurile Imperiului Habsburgic. În secolul al XIX-lea, în minele, pădurile și cărbunăriile din jurul așezării au muncit români, maghiari, germani, cehi și slovaci, stabiliți în noul oraș minier, legat de Oravița printr-o cale ferată spectaculoasă, construită în jurul anului 1860 și folosită și în prezent.

De-a lungul timpului, Anina a fost locul unora dintre cele mai mari tragedii miniere din România, accidentele produse aici făcând peste 1.000 de victime. Una dintre acestea, petrecută la 7 iunie 1920, în urma unei explozii produse în subteranul minei de cărbune, a ucis 217 oameni. Catastrofa a fost cauzată de cantitatea mare de dinamită, de peste trei tone, depozitată în două camere din subteranele minei.

Puțul în care avusese loc explozia nu a mai fost deschis. Mina de cărbune a continuat însă să fie exploatată și extinsă în deceniile de comunism, ajungând la o adâncime de aproape 1.400 de metri.

După 1990, numeroase mine de cărbune și de minereuri metalice din Munții Banatului și-au încetat activitatea pentru totdeauna. Minele din jurul Aninei au fost închise treptat, începând din 1996. Sfârșitul ultimei exploatări din Anina a fost grăbit de o altă tragedie. O explozie petrecută la 14 ianuarie 2006, soldată cu șapte morți, a dus la suspendarea activității și apoi, în vara aceluiași an, la închiderea definitivă a minei de cărbune, unde mai lucrau atunci aproape 600 de oameni.

„În anii 2000, la mina de cărbune Anina mai lucrau vreo 800 de oameni, însă mina era una dintre cele mai adânci din România. Ajunsese la aproape 1.400 de metri. Jos, cărbunele se aprinde adesea, iar riscul era mare. În ianuarie 2006, au murit șapte oameni și alții au fost răniți. A venit atunci la Anina fostul președinte Traian Băsescu și ni s-a spus: «Gata cu mina». Tineretul a plecat apoi, iar din 9.000 de oameni, puțini au mai rămas”, își amintea Vasile Butnaru, un fost miner din Anina.

Vechea mină a devenit muzeu

La două decenii de la închiderea minei Anina, o parte dintre clădirile sale istorice au fost transformate într-un muzeu al mineritului. Acesta a fost amenajat în Ansamblul Puțului I, printr-o investiție publică de peste 15 milioane de lei, finanțată în principal din fonduri europene.

→

Imaginea 1/15: Orasul Anina Foto Daniel Guta ADEVARUL (8) JPG

„Proiectul urmărește restaurarea, conservarea și punerea în valoare a Ansamblului Puțului I, monument de clasă A, pentru eliminarea riscului accentuat de degradare. Puțul I și Mașina de extracție cu aburi vor fi amenajate și dotate pentru înființarea Muzeului Mineritului Anina și pentru asigurarea accesului în siguranță al vizitatorilor. Noul muzeu este gândit și ca un centru important pentru dezvoltarea locală și regională”, arătau reprezentanții Primăriei Anina.

Piesa centrală a muzeului este mașina de extracție cu aburi, construită în 1909 la Friedrich Wilhelm Hütte–Mühlheim.

„Instalația, prevăzută cu doi cilindri gemeni în tandem, dezvolta o putere de 1.200 CP și putea atinge o viteză de extracție de 20 de metri pe secundă. A fost folosită până la o adâncime de 750 de metri, iar ultima sa cursă a avut loc la 23 august 1985, la ora 8:30”, informează Muzeul Mineritului din Anina.

→

Imaginea 1/20: Muzeul Mineritului din Anina Foto Muzeul Mineritului Anina (1) jpg

Traseul de vizitare cuprinde Sala turnului de extracție, Sala de apel, Sala mineralelor, Lămpăria, spațiile dedicate transportului cărbunelui, fosta Sală a cazanelor și alte zone tehnice conservate. Din turnul de extracție, turiștii pot admira orașul și împrejurimile de pe platformele amenajate la o înălțime de aproximativ 25 de metri.

„Pentru parcurgerea traseului sunt recomandate încălțămintea comodă, respectarea traseelor marcate și accesul numai în zonele autorizate. Copiii trebuie să fie însoțiți de adulți, iar fotografierea în spațiile muzeale trebuie făcută responsabil”, informează reprezentanții Muzeului Mineritului din Anina.

→

Imaginea 1/36: Orașul Anina Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (93) JPG

Accesul în noul muzeu se face dinspre strada Bufenilor, din zona parcării amenajate, pe aleea pietonală care duce spre ansamblul aflat pe strada Andrei Mureșanu.

Minele muzeu din vestul României

În vestul României, alte două foste exploatări miniere au fost transformate parțial, în muzee și obiective turistice.

La Petrila (județul Hunedoara), cea mai veche mină de cărbune din Valea Jiului, deschisă în secolul al XIX-lea și închisă definitiv în 2015, o parte dintre clădirile industriale au fost salvate de la demolare și incluse într-un ansamblu muzeal. În incinta fostei exploatări a fost inaugurat, în 2018, Muzeul Salvatorului Minier, dedicat echipelor care interveniseră în accidentele din subteran. Vizitatorii pot vedea clădiri, instalații și spații care amintesc de istoria mineritului, dar multe clădiri și instalații au rămas degradate și vulnerabile la furturi și distrugeri.

La Roșia Montană (județul Alba), Muzeul Mineritului păstrează galerii subterane săpate încă din epoca romană, unelte, instalații și vestigii ale exploatării aurului timp de aproape două milenii. O galerie romană din incinta muzeului a fost restaurată pentru a permite un acces mai sigur al turiștilor. Interesul pentru vechea așezare minieră a crescut după includerea, în 2021, a Peisajului Cultural Minier Roșia Montană în Patrimoniul Mondial UNESCO, iar galeriile romane au devenit o atracție turistică importantă a comunei din Apuseni.