Unul dintre cele mai valoroase coruri din România, lăsat fără buget după 38 de ani de activitate. „Oraşul este condus de o şleahtă de un analfabetism moral cumplit“

Membrii Coralei Academice "Euphonia" din Râmnicu Vâlcea au redactat o scrisoare deschisă în care acuză conducerea primăriei locale că a micşorat bugetul formaţiei până într-acolo încât a dus-o în pragul desfiinţării.

Scrisoarea deschisă în vizează în principal pe Mircia Gutău, primarul oraşului Râmnicu Vâlcea, acuzat că a hotărât împreună cu membrii Consiliului Local, în stil ingineresc, desfiinţarea corului, finanţat din bugetul oraşului.

Corala Academica "Euphonia" este, potrivit prezentării de pe site-ul dedicat, una dintre valoroase formaţii artistice din România. În repertoriul formaţiei se află 2.000 de melodii româneşti sau internaţionale. Corul a fost înfiinţat în 1981 şi este multipremiat la festivaluri.

Redăm mai jos integral scrisoarea deschisă redactată de membrii corului:

„Stimate public, primarul Mircia Gutău, susţinut de consiliul local a luat decizia ca îndrăgitul Cor Academic „Euphonia”, care activează de 38 de ani, să se desfiinţeze, considerând, în propiul stil ingineresc, că noi, această categorie de artişti, suntem „invizibili”, „nefolositori” şi producem „pagube” bugetului local. Practic, suma alocată instituţiei a fost gândită, micşorată crunt, astfel încât să fim puşi pe liber, după ce ne-am dedicat viaţa întreagă muzicii, după ce zeci de ani am clădit un renume, după ce, acest cor a devenit cel mai important ambasador al oraşului în Europa. „Un primar demolator” nu poate înţelege actul cultural, nu poate distinge necesitatea perpetuării lui,  nu a fost învăţat ce înseamnă să atingi toate genurile de specialitate şi nici nu este capabil să recunoască meritele unor artişti care au creat un brand, cu mult înainte ca Mircia Gutău să se fi inventat ca edil.

Noi am fost acolo! Am fost în stradă şi am cântat la orice oră. Am perseverat seri la rând în timpul repetiţiilor. Am organizat concerte emoţionante, unde sala a stat în picioare, chiar dacă locul primarului Gutău a rămas întotdeauna gol, în ciuda invitaţiilor pe care le-a primit. Sau ignorat. Am colaborat cu artişti de renume, fie ei solişti sau dirijori, repertoriul fiind vast, cât să mulţumim tot mai multe categorii de public. Am adus distincţii pe care nu le-am luat acasă. Am făcut voluntariat în orele suplimentare, considerând că pentru o oră de perfecţiune în lumina reflectoarelor merită să dai tot, să araţi că eşti un artist complet, nu un bişniţar. Am rămas pe posturi şi atunci când am muncit o lună pentru 500 de lei.

Am continuat să promovăm arta, să-i ajutăm pe vâlceni să o îndrăgească, chiar dacă am fost batjocoriţi de autorităţi, vânaţi şi remuneraţi mai puţin decât o femeie serviciu. Am fost acolo, domnule primar, şi chiar dacă astăzi fugiţi ca un laş să vă închideţi într-un birou refuzând dialogul cu noi, spectatorii noştri ştiu şi pot confirma că nu am renunţat niciodată. Am fost acolo, am rezistat şi încă o facem cu un manager slab, care în schimbul desfiinţării noastre, a ales să-şi păstreze postul. Un manager inflexibil în comunicare care este principalul vinovat pentru umbra în care s-a scufundat filarmonica. Aşa se întâmplă când funcţiile cheie sunt preluate de oameni de manevră pentru care cultura e totuna cu întinsul rufelor pe sârmă.

Am rezistat cu un manager care se ţine cu dinţii de o funcţie la fel de trecătoare ca cea de primar, uitând ce este onoarea, ce înseamnă să lupţi pentru dreptate, ce înseamnă să aperi angajaţii tăi. Am rezistat înfruntând umilinţa unor politicieni condamnaţi pentru corupţie, care azi negociază actul cultural în funcţie de nivelul precar de cultură pe care îl posedă. Am rezistat şi ne-am făcut meseria cu zâmbetul pe buze, chiar dacă ştiam că artiştii ca noi sunt lăsaţi pe drumuri, în timp ce şpăgarii sunt declaraţi cetăţeni de onoare şi primesc titluri copleşitoare.

Acesta este un manifest pentru o cauză. O cauză a tuturor artiştilor care s-au zbătut  fără pretenţii în mizeria culturală şi care sunt catalogaţi de politicieni vremelnici sau de pioni ridicaţi la rang de manageri drept rebuturi. Aceasta nu este doar o ofensă. Este o dovadă a faptului că oraşul este condus de o şleată de un analfabetism etic şi moral, cumplit. Avem un primar care privează toate generaţiile de educaţia culturală, pentru că, nu-i aşa, e normal ca tinerii râmniceni să se proptească mai repede de săli de jocuri şi birturi, decât să fie ghidaţi spre o instituţie de cultură.

Avem un primar care tratează artiştii ca pe un virus urban care trebuie eliminat, avem un primar care, atunci când se scaldă în laurii propriei funcţii, hotărăşte injust să priveze cetăţenii de şansa de a evolua cultural. Pentru că e prea scump. Pentru că atât poate. Pentru că aşa a fost sfătuit. Pentru că, decât să susţii un cor academic, e mai bine să promovezi „legea şezutului pe bancă” şi să montezi bănci la doi metri, încurajând lenea şi statul degeaba. Fiecare loc de pe bancă, practic, generează un vot, nu? Pentru domnul Mircia Gutău este mai comod să reducă cheltuielile din dreptul culturii, e mai uşor să gonească fără explicaţii oameni acasă, decât să creeze locuri de muncă, aşa cum a promis. E mai uşor să gândeşti inuman, să te joci de-a primarul care ştie ce înseamnă gestionarea corectă a fondurilor, când, în realitate sacrifici o categorie şi trei generaţii de artişti, pentru a risipi bani arogant în direcţii inutile sau obscure.

E mai uşor să fii tranşant şi să ţii nepăsător artiştii la uşa Primăriei, pe o vreme câinoasă, e mai uşor să te gândeşti că „fraierii” vor supravieţuii cumva, deşi, noi, ne-am specializat toată viaţa pe o singură ramură şi nu, la 50 de ani, nu putem deveni vânzători ambulanţi, nici candidaţii vreunui partid care face regulile, sfidând  interesele comunităţii sau evoluţia ei. Da, domnule primar, cultura costă. Dar aţi fost preocupat permanent să menţineţi o stare de incultură, care, ştim bine, transformă societatea, din una, independentă în una dependenţă, subjugată, prea moale ca să ia decizii cu propria conştiinţă.

Avem un primar care le arată spatele elevilor ce studiază arta muzicală şi/sau instrumentală, făcându-i să se simtă descurajaţi şi explicându-le prin acest gest că în Râmnicu Vâlcea ei nu vor avea loc, după ce, toată copilăria şi-au consumat-o cu speranţă în sălile de studiu şi, poate, pe bani grei, care, cumva s-au întors tot la buget. Avem un primar care nu poate prelua modelul primarilor de mari oraşe care şi-au câştigat statutul de capitale culturale europene, investind cu efort în actul de cultură, înţelegând nevoia de civilizaţie, nevoia de a ne alinia cu standarde cât mai înalte.

Domnule primar, nu avem nevoie doar de un oraş care arată bine, avem nevoie şi de oameni formaţi inteligent care să primească şansa de a se realiza aici, fără grija zilei de mâine. Fără presiunile unor politicieni care ameninţă constant viitorul, fără o administraţie care se baricadează în săli, în loc să dea o explicaţie. Avem nevoie de un primar deschis la minte şi ghidat să ajute toate categoriile profesionale, avem nevoie de un primar care nu obligă artiştii să migreze spre alte ţări sau oraşe pentru a-şi exercita talentul şi activitatea. Avem nevoie de un primar care nu perverteşte un buget şchiop încropit preferenţial, manevrând directori de instituţii în funcţie de scopuri precise, care n-au legătură cu dezvoltarea comunităţii.

Am fost acuzaţi că avem patru concerte pe an şi suntem plăţiţi cu prea mult faţă de cât am merita. Realitatea stă altfel şi cifrele o pot confirma, publicul poate confirma. Pentru concertele noastre la care aţi absentat intenţionat pentru a vă arăta dispreţul sau pur si simplu dezinteresul faţă de noi, se lucrează zilnic. Se lucrează luni de zile, se exersează până la ore târzii. Noi, artiştii nu venim în inspecţie la muncă. Facem singuri rost de instalaţii de sonorizare, de instalaţii luminoase, venim cu ce putem de acasă, cu haine de gală, ne-am dat silinţa să definim cuvântul împecabil. Dvs. de câte ori aţi reuşit? Stăm pe scenă până ni se umflă picioarele, până rămânem fără voce, până remediem cele mai mici detalii, până atingem corect fiecare notă, iar asta este o luptă psihică pe care o poţi duce doar dacă ai vocaţie şi pasiune. Doar dacă iubeşti ceea ce faci, deşi ştii că la sfârşitul lunii o să primeşti un salariu care se împarte între datorii şi alte 28 de zile de aşteptare. Şi totuşi, domnule primar, zâmbim publicului, iar asta pentru noi este o onoare, nu o corvoadă.

Am fost acuzaţi că avem alte joburi secundare, că suntem destul de înstăriţi ca să tocăm bani de la bugetul pe care aţi devenit stăpân. Este un fals. Poate maxim patru oameni au ocupaţii secundare, restul trăieşte din puţinul de la Filarmonică, pentru că, domnule primar, oricât de mult vă plac banii, nu totul se rezumă la bani. Iar dacă sunt colegi care au un job suplimentar, ar trebui să vă întrebaţi cât de mult le-aţi oferit de au ajuns în această situaţie. Ei nu sunt ca bugetarii din administraţie cu salariile recent mărite, care încuie la ora 16.00.

Suntem un cor ACADEMIC, este un titlu câştigat cu trudă şi mult respect, un titlu care nu va apărea niciodată lângă numele unui primar ce nu-şi poate depăşi stadiul de inginer. Suntem artişti care da, fără ruşine, cântăm la sfârşitul săptămânii prin biserici pentru a ne onora statutul de soţi, soţii şi părinţi. Suntem artişti care nu am cerşit contracte la uşa primarului, suntem angajaţi cărora nu le-aţi promis funcţii bănoase la preluarea mandatului, suntem ţinta discriminărilor, deşi parte bună din elita vâlceană vine la concertele noastre cu bucurie, mult mai des decât vă strânge mâna dvs în semn de mulţumire a ceva. Iar asta spune multe.

Îi rugăm pe toţi cei care sunt în asentimentul nostru să dea mai departe acest adevăr. Noi, artiştii am fost antrenaţi să ţinem capul sus în orice situaţie, iar cel mai bun răspuns dat unui politician şters este, în cazul de faţă, să facem pe mai departe ceea ce ştim mai bine. Să nu ne oprim. Să fim în faţa spectatorilor care ne înţeleg valoarea. Ne este furat cel mult un loc de muncă, nu meseria, dar asta nu înseamnă că vom sta cu capul plecat. Ajutaţi-l pe acest primar să înţeleagă că a distruge un cor nu e totuna cu a schimba bordurile,nu e totuna cu a planta alte panselute la sensul giratoriu. Nu e totuna cu a înlocui un parc, cu un mall. Nu e totuna cu a schimba lăutarii de la masă. Daţi mai departe această pledoarie a noastră, cu credinţa că acest loc geografic trebuie să fie locuit de tineri care vor şti să taxeze la vot, incompetenţa, indiferenţa, grandomania, injustiţia şi da, insensibilitatea.

Râmnicu Vâlcea este un oraş vertebral, condus de un om fără cap, dar, probabil cu mulţe braţe. Fiţi alături de noi şi cred că vom putea demonstra împreună cât înseamnă forţa unor aplauze dobândite cu mult respect de un artist. Este în natura noastră să  fim raţionali, dar şi sensibili. Este în natura noastră să reacţionăm la nedreptate şi să învăţăm conducătorii că nu ei sunt legea, ci cei care au egala obligaţie de a respecta legea şi oamenii de lângă. Acest text nu este un pamflet, este o realitate dureroasă şi, credem noi, cel mai sincer „concert” din culisele unei vieţi pe care ne-am dedicat-o, practic, pentru câte un minut de recunoştinţă.
Vă mulţumim,
Corul Academic «Euphonia»“