FOTO VIDEO Cum arăta pe vremuri staţiunea Băile Govora şi cum arată acum
0
Faima apelor „miraculoase” de la Călimăneşti - Căciulata, Olăneşti şi Govora depăşea cu mult graniţele ţării în urmă cu un secol. Cele două războaie mondiale n-au reuşit să lase atâtea urme câte au fost lăsate în ultimele decenii. Vă arătăm prin comparaţie, cu ajutorul fotografiilor, de ieri şi de astăzi, dar şi aL unui istoric, cât de mult s-au schimbat lucrurile într-una din staţiunile balneare ale României în ultima sută de ani.
Astăzi se fac mari eforturi pentru a readuce aceste locuri la gloria de odinioară. Abia în ultimul deceniu, lucrurile au început să se mişte cu adevărat în toate cele trei staţiuni vâlcene.
În urmă cu un secol, se vorbea despre Băile Govora numai la superlativ: „staţiune superbă” cu „apă miraculoasă de iod cum nu se găseşte în toată lumea” care face „lucruri nemaipomenit de miraculoase” sunt cuvinte pe care le auzeai peste tot în ţară, dar şi peste hotare. „Am văzut cu ochii mei paralitici care se închină pe toate drumurile spunând că au venit în patru mâini, alţii purtaţi în căruţe, şchiopi, şi s-au vindecat graţie acestei ape”, povestea un martor al vremurilor trecute
BĂILE GOVORA ÎN TRECUT
1887 este anul în care Băile Govora sunt recunoscute ca staţiune balneară, în acelaşi an fiind aprobat în Adunarea Deputaţilor un proiect de lege pentru alocarea unui credit de 1 milion lei dedicat staţiunilor vâlcene, printre care şi Govora. Este anul în care s-a început ridicarea unui stabiliment din dorinţa Guvernului de la acea dată de a înfiinţa „băi de utilitate publică“.
„La Govora se încearcă o a doua ediţie a Călimăneştilor”
Doctorului Nicolae Popescu Zorileanu îi revine sarcina de a capta apele şi de a amenaja stabilimente balneare la Govora, Călimăneşti, Căciulata şi Lacul-Sărat (Ocnele Mari de astăzi - n.r). Ziarul „Epoca” titra neîncrezător în 1888: „La Govora se încearcă o a doua ediţie a Călimăneştilor şi a se fonda şi aci un stabiliment fără să se cunoască dinainte debitul apelor şi chiar fără să se ştie precis eficacitatea medicală a acestor ape.”
Clădirea Stabilimentului, aşezată pe locul actualului „Pavilion de băi”, a fost inaugurată la un an de la începerea construcţiei. Deşi s-a pornit inţial cu 20 de cabinete individuale, după şapte ani au mai fost adăugate încă 24 de cabinete.
Dar staţiunea îşi va deschide porţile popriu-zis în 1889, numai că graba cu care se construise totul avea să-şi spună în scurt timp cuvântul. După nici patru ani de la inagurare, stabilimentul era deja degradat. Dar, în ciuda problemelor existente, staţiunea devine tot mai căutată. În 1894 este vizitată de ministrul Alexandru Marghiloman şi ambasadorul Angliei la Bucureşti.
„Govora va fi în viitor o staţiune balneară frumoasă, dar în viitor …”
În 1895, Senatul aproba, tot printr-un proiect de lege, alocarea a 140.000 lei pentru „înfrumuseţarea băilor de la Govora”. Încet – încet, pentru că cererea era tot mai mare, în jurul stabilimentului au început să apară şi spaţii de cazare, care au luat locul barăcilor de până atunci.
În 1894 erau în construcţie trei hoteluri ale statului. Două urmau să fie inaugurate doi ani mai târziu, iar cel de-al treilea în 1897.
„Govora va fi în viitor o staţiune balneară frumoasă, dar în viitor, peste 15 sau 20 de ani”, aveau să remarce jurnaliştii de la „Lupta”, în 1895, lucru care avea să se adeverească mai ales după 1910 când soarta staţiunii a a fost strâns legată de întreprinderea românească – Societatea „Călimăneşti – Căciulata” care avea să-i rescrie destinul în următorul secol.
„Cea mai profitabilă staţiune a statului”
În urmă cu un secol, mii de oameni, bogaţi ori săraci, se tratau anual făcând băi de iod şi pucioasă.
În 1902 Govora era cunoscută drept „cea mai profitabilă staţiune a statului”, iar următorul an avea să fie „unul dintre cele mai bune”.
„Sunt 3 feluri de băi: de iod, de sulf şi electrice; se mai face duş, masagiu şi inhalaţie. Sunt cabine de 3.50 bani şi piscine unde încap până la 6 persoane şi se plăteşte de persoană 1.50 bani. (...) Case şi hoteluri sunt destule şi până la 1 Iulie nu vor fi prea scumpe”, titra Adevărul, în mai 1903.
Tot din Adevărul, oamenii mai aflau că s-au făcut o serie de modernizări în staţiune, printre care: „s-a acoperit stabilimentul cu ţiglă şi s-a pardosit peste tot cu mosaic, s-a început construcţia unei spălătorii sistematice cu aburi, s-au dres şoselele şi s-au prevăzut cu bănci pentru odihnă; pe terasă s-au adăugat la bănci grătare de lemn protectoare contra umezelii, s-a instalat aparatul de inhalaţiuni cu aburi, s-a adus încă un maseur, s-a introdus sistemul fricţiunilor întrebuinţat la Hall şi Aix-la-Chapelle.”
În 1905, vizitau staţiunea principesa Adina Ghica, profesorul Obregia, directorul serviciului sanitar, însoţit de pictorul Nicolae Grigorescu. Şi veniturile aveau să crească în 20 de ani de 20 de ori: „În 1889 Băile Govora produceau un venit de 7.233 lei iar în 1908 venitul lor e de 20 de ori mai mare şi atinge cifra de 149.418 lei”, spuneau jurnaliştii de la Albina, în 1910.
Datorită numărului tot mai mare de pacienţi care solicitau tratament la Govora, vechiul stabiliment se dovedeşte insuficient, aşa că este demolat, iar pe locul lui se construieşte altul, ridicat în etape, între 1911 - 1914). În vecinătate, avea să apară şi celebrul Hotel Palace, construit în aceeaşi perioadă şi o Uzină care să asigure utilităţile pentru funcţionarea acestora.
Stabilimentul şi hotelul au fost proiectate şi construite de aceiaşi echipă de specialişti: arhitectul Ernest Donuaud şi inginerii constructori A. Puklicky şi N. I. Brătescu.
Nu ne vom opri atenţia la ce s-a întâmplat mai apoi cu staţiunea, mai ales pe perioada regimului comunist, când a avut parte de anii săi de glorie, ci ne vom opri atenţia la cum arată astăzi Băile Govora.
ARC PESTE TIMP, STAŢIUNEA ÎN ZILELE NOASTRE
În ultimii ani, s-au investit zeci de milioane de euro pentru refacerea staţiunii prin proiecte pe fonduri europene. Curios sau nu, s-a cheltuit bani în special pentru a reda farmecul şi eleganţa secolelor trecute prin clădirile de epocă, nicidecum pentru a se construi altele noi. Şi chiar dacă mai există, nici una dintre clădirile nou - apărute nu poate întrece arhitectura şi faima de odinioară.
Dar imobilele vechi refăcute au fost dotate cu aparatură de ultimă generaţie pentru procedurile medicale care încă folosesc reţetele şi materia primă ca şi odinioară. Cum este şi cazul hotelului de patru stele, Palace, singurul din România unde soarele ajunge în fiecare cameră în cele 365 de zile ale anului, pentru că a fost conceput cu tot atâtea ferestre şi uşi, după modelul geamănului său din Eleveţia.
Considerată staţiunea fără vârstă, nemuritoare datorită izvoarelor minerale, Govora se bucură în continuare de una dintre cele mai bogate zone în ape iodurate şi bromurate din Europa şi de un raport egal cu 1 între aeroionii negativi şi cei pozitivi. Datorită acestui aspect, după unii specialişti, continuă să fie pe primul loc în ţară la vindecarea afecţiunilor respiratorii.
Dincolo de redarea aspectului interior şi exterior al unora dintre clădirile de acum o sută de ani, de refacerea parcului central, în care s-au montat special stâlpi din fontă cu lampioane ca în perioada interbelică, administraţia locală se mai mândreşte cu 7 km de alei pietonale, piste pentru biciclete, role şi chiar ATV-uri, prin pădure, traseu de cură şi altul de promenadă paralel cu pârâul care străbate staţiunea. În acest sens, au fost numerotate şi marcate aleile, astfel încât la recomandarea medicilor fiecare pacient să se bucure de un traseu pentru mişcare şi crenoterapie personalizat nevoilor sale.
S-a păstrat traseul de cură, proiectat pe vremuri de marele arhitect francez Emile Pinard, precum şi o parte din plantele aduse de peisagist ca elemente de bază ale parcului.
Modelul falezelor îl copiază acum pe cele din din celebra staţiune germană Baden-Baden, mai susţin aceleaşi autorităţi. Diferit faţă de acum 100 de ani mai este şi faptul că procedurile medicale se pot face în orice anotimp, nu doar vara, cum era deschisă staţiunea pe timpuri.
Un punct în minus îl constituie şi faptul că încă mai există clădiri de epocă al căror farmec se mai întrevede doar în fotografii, unele par să zacă în uitare, cum este cazul Pavilionului de Băi, la altele se tot lucrează de ani de zile, fără să se ştie clar termenul final cum este cazul Hotelului - Vilă Ştefănescu, spre exemplu şi care aparţine Băncii Naţionale a României. Ca să nu mai pomenim de construcţiile care au dispărut definitiv, din diverse motive asupra cărora nu vom insista.
Revenind la Pavilionul de băi, clădire emblemă, etalon al luxului din bazele de tratament balnear din Europa de odinioară, la această oră, clădirea este într-o stare deplorabilă, o ruină care se poate prăbuşi în orice moment şi pentru renovarea căreia societatea care o deţine susţine că este nevoie de milioane de euro. Scoasă din circuitul turistic de peste două decenii, pavilionul este precum o rană sângerând în permanenţă, pentru întregul oraş şi întreaga bază balneară din România.
Ştrandul mineral „Salus”, baza sportivă cu terenuri de tenis pe zgură şi minifotbal cu gazon sintetic şi nocturnă, precum şi piscinele de la hotelurile din staţiune, sunt alte câteva îmbunătăţiri aduse staţiunii în ultimele decenii. La fel şi fântână arteziană din parcul balnear şi cascada cu lumini, care aduc cu grădinile de la Balcic, ori miniamfiteatrul în aer liber, de lângă fostul cinematograf transformat astăzi în centru cultural care poartă numele celei care l-a construit Virginia Haret Andreescu - prima femeie arhitect din Europa. Chiar şi chioşcul muzică, unde odinioară se auzea cântând fanfara militară, a fost reconstruit în întregime, după modelul original.
Încă se mai aşteaptă traseul cu caleaşcă trasă de cai promis de autorităţile locale, dedicat Reginei Elisabeta, soţia Regelui Carol I, a cărei istorie s-a împletit la un moment dat cu cea a staţiunii în care se mai află şi acum vila Sylva (Silva), pseudonimul literar al reginei scriitoare.
Se încarcă comentariile...
