FOTO „Căsuţa Căluşarilor“, conacul de peste 150 de ani de lângă stejarul oştii lui Tudor, inclus într-un resort tradiţional de lux
0
Un conac boieresc vechi de peste un secol şi jumătate a fost restaurat şi transformat pentru a face parte dintr-un resort tradiţional de lux, din apropierea Podgoriilor Drăgăşani.
În sudul judeţuluI Vâlcea, într-un loc cu un nume ce stârneşte deseori uimirea şi amuzamentul, din mediul rural, la Măciuca, un conac boieresc, la un pas să devină o ruină, a fost transformat într-una din cele mai frumoase case cu specific românesc din ţara noastră, deschisă circuitului turistic: „Căsuţa Căluşarilor”.
Este vorba despre un imobil vechi de peste un secol şi jumătate, care face parte dintr-un resort de lux tradiţional din România: Forest Retreat & Spa, din apropierea Podgoriilor Drăgăşani.
Imobilul istoric de la Măciuca reprezintă doar unul dintre zecile de conace boiereşti din Oltenia ridicate în secolele XVII – XIX, care serveau pe vremuri ca fortăreţe în faţa invaziilor turce. O construcţie semifortificată, din categoria culelelor atât de întâlnite în tot spaţiul balcanic, în mod special în Albania şi Serbia, iar în ţara noastră în zona de sud – vest.
Doar că, din păcate, în România, mare parte dintre aceste construcţii se află în proces avansat de degradare, necesitând reabilitare urgentă deoarece sunt în pericol de dispariţie.
Judeţul Vâlcea păstrează nenumărate astfel de mărturii ale trecutului, precum: culele Bujorenilor, Ansamblul Culei Greceanu, culele Zătrenilor, dar şi casele de tip culă din comuna Măciuca, cum este şi conacul salvat pentru a face parte din resortul tradiţional de lux.
Istoria rescrisă a conacului boieresc
Interesantă este povestea renaşterii acestei clădiri istorice, unde s-au conservat mare parte din elementele originale care au mai putut fi recondiţionate, precum bârnele de la intrare, vechi de mai bine de un secol şi jumătate.
Deşi modernizat, conacul a păstrat magia şi farmecul clădirii de odinioară. Iar, ca să-l personalizeze şi să-i sublinieze unicitatea, cei care s-au ocupat de reabilitarea construcţiei s-au gândit să vină cu câteva elemente legate de istoria şi specificul locului, care-i poartă pe vizitatorii de astăzi în trecut.
Astfel s-a ajuns ca cele trei camere ale conacului să poarte câte un nume, iar în spatele fiecărei denumiri se află o poveste. Practic, istoria conacului de peste un secol a fost rescrisă, iar vechea casă bătrânească şi-a recăpătat strălucirea şi farmecul de odinioară, după restaurare.
Camerele cu denumiri legate de istoria localităţii: Drăgaica, Vătaf şi Stejarul
Denumirea fiecărei camere are câte o poveste, pentru a atrage vizitatorii: Drăgaica, Vătaful şi Stejarul, fiecare având legătură cu istoria comunităţii.
„Drăgaica” aminteşte de o sărbătoare populară celebrată din cele mai vechi timpuri la Măciuca, o tradiţie păstrată până în zilele noastre. Sânzienele, deşi o sărbătoare păgână, şi-au câştigat dreptul de a figura în calendarul religios-ortodox. Un eveniment solstiţial care avea un rol deosebit în planificarea activităţilor agrare şi încă mai are. Şi cum Drăgaica este un personaj pozitiv pentru comunitatea din Măciuca, povestea ei este spusă de fiecare dată vizitatorilor care trec pragul vechiului conac boieresc, o poveste despre magie şi credinţă care se împletesc cu rolul binefăcător şi tămăduitor al plantelor, dar şi cu tradiţia culturilor pământului.
„Vătaf”, o altă denumire a camerelor de la conac, are legătură cu căpetenia căluşarilor. Ritualul Căluşului, obicei românesc inclus pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO, deşi „răspândit pretutindeni la Români” s-a conservat mai bine în Oltenia, fiind strâns legat de sărbătoarea Rusaliilor.
Iar tradiţia s-a păstrat şi la Măciuca, unde dansul Căluşarilor este învăţat şi practicat de la cel mai mic până la cel mai mare. În curtea conacului deseori pot fi văzuţi membrii formaţiei de căluşari ai comunei etalându-şi cu mândrie portul popular însoţit de nelipsita măciucă din dotare, dar şi exersând dansurile pentru diverse sărbători precum Rusaliile.
Tot de aici vine şi denumirea de astăzi a conacului: „Căsuţa căluşarilor”.
Cea de-a treia cameră „Stejarul” are legătură cu un loc aflat nu foarte departe de complexul hotelier unde pre vremuri legenda spune că exista un imens stejar care avea legătură cu oastea lui Tudor Vladimirescu, care a poposit în aceste locuri. Acesta era folosit la 1821 pentru a semnaliza dacă era pace sau război.
„Căsuţa Căluşarilor este locaţia perfectă pentru cei ce iubesc tradiţia, dar şi confortul de acasă. Nobleţea, simplitatea şi bunul gust sunt elemente definitorii pentru Căsuţa Căluşarilor. Fiind amplasată în mijlocul naturii, această căsuţă, prin modul unic în care a fost denumită fiecare cameră: Drăgaica, Vătaf şi Stejarul, înglobează poveşti ce ne vorbesc despre frumuseţea şi nobleţea sufletului tradiţional, despre tradiţie şi despre copilărie. Un loc destinat regăsirii de sine, în care se împletesc simplitatea, bunul gust, armonia şi echilibrul”, se specifică în site-ul resortului tradiţional de lux de la Măciuca.
Magia trecutului şi confortul prezentului, la preţuri pe măsură
Alături de obiectele tradiţionale decorative colecţionate de la localnici şi paturile care au peste jumătate de secol, într-un loc din pridvor există un pat vechi de peste 150 de ani, acoperit cu pături de lână şi perne ţesute ca pe timpuri. Se intenţionează ca acesta să fie dotat inclusiv cu o saltea de paie, exact ca pe vremuri, ca întregul tablou să respecte şi să încorporeze elementele trecutului.
Iar din poveştile cu farmec boieresc şi aer tradiţional nu lipseşte nici confortul specific traiului actual. De aceea, camerele duble sunt dotate cu baie proprie, tv, prosoape, halate şi internet wi-fi, iar preţurile pentru a sta în căsuţa din poveşti sunt pe măsură: pornesc de la 270 de lei/cameră, în timpul săptămânii şi pot ajunge la 1.050 de lei, pentru un întreg weekend, întregul conac.
Arhitectura de culă cu pridvor şi bârne de lemn vechi de peste un secol impresionează pe oricine îi trece pragul. Practic s-au salvat 80 la sută din elementele originale, pridvorul fiind completat cu elemente din lemn refăcute în totalitate. Pe lângă bârnele din pridvor de peste 150 de ani, s-au păstrat tocăria, uşile şi geamurile şi o parte din mobilierul vechi de aproximativ 200 de ani. Fiecare obiect, fiecare element decorativ, pridvorul şi întreaga arhitectură a casei vorbesc despre povestea simplităţii tradiţionale din bătrâni.
Casa te poartă într-o lume arhaică încă de la intrare, o lume păstrată cu sfinţenie şi adusă în contemporan, fiind salvată de la demolare şi transformată într-o frumuseţe de culă cu aer boieresc de care turiştii străini, în cea mai mare parte, sunt impresionaţi.
Măciuca, comuna de unde însuşi Mihai Viteazul şi-a procurat un buzdugan
Comuna Măciuca reuneşte opt sate şi este poziţionată în sud-estul judeţul Vâlcea. Prima menţiune documentară cu privire la existenţa comunei Măciuca se află într-un hrisov de la 1531 al domnitorului de atunci al Ţării Româneşti: „Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad Voevod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul prea-bunului şi marelui Vlad Voevod, dă domnia mea această poruncă a domniei mele boierului domniei mele… în Măciuca o cină oricât se va alege... pentru 970 aspri gata”.
Apoi într-un document din timpul domniei lui Mihai Viteazu, de la 1599, apar nume de luptători din Măciuca în bătălia de la Şelimbăr.
Numele localităţii va apărea şi pe harta Olteniei, în 1723, cu denumirea de „Mecsuka din judeţul Wultzer”.
Iar în 1821, din oastea lui Tudor Vladimirescu au făcut parte mai mulţi localnici, printre care şi Alexandru Măciuceanu, ţinut cu forţa la Constantinopol 12 ani.
Cât despre bizara sa denumire se crede că are legătură cu ciomagul de care odinioară localnicii se foloseau la vânătoare sau război. Unele surse pomenesc despre un atelier unde se produceau celebrele buzdugane cu ţinţe, încă de pe vremea lui Mihai Viteazu. Se pare că există un hrisov care pomeneşte că însuşi buzduganul domnitorului ar fi fost fabricat la Măciuca.
Sătenii sunt mândri de denumirea localităţii lor şi-şi întâmpină musafirii cu urarea: „Bine aţi venit în Măciuca noastră!”. Chiar şi pe reţelele de socializare există o pagină denumite „Măciuca Noastră”.
Resortul tradiţional de lux cu „duşuri emoţionale” şi „bio bar”
Resortul de lux de la Măciuca „Forest Retreat & Spa” a apărut în urmă în urmă cu trei ani, graţie unei investiţii de peste trei milioane de euro a unui afacerist vâlcean cu origini în această localitate.
Reprezintă o fascinaţie nu doar pentru străini, dar şi pentru români uimiţi nu de cadrul pitoresc, ci de curajul de a deschide o astfel de locaţie în mediul rural, într-o zonă complet străină de turism.
Resortul este dotat cu o cabană din buşteni, o casă tradiţională cu specific oltenesc şi un hotel de patru stele, pentru cazare, dar şi un Centru Spa cu piscine interioare şi exterioare, saune umede şi uscate, fântână cu gheaţă, saună, „duşuri emoţionale”, camere de terapie, precum şi un „bio bar”.
Se încarcă comentariile...
