Tradiţii de Moş Nicolae. În Prahova, copiii încep să umble cu „Steaua“, iar Moşul este aşteptat să aducă zăpadă
0Dincolo de cadouri şi nuieluşe în ghetuţe, Moş Nicolae este cel care aduce ninsoarea şi marchează, simbolic, degradarea timpului calendaristic. Călare pe un cal alb, cu o mantie albă, nu este zărit niciodată şi, pe cât este de darnic, pe atât de aspru se arată cu pedepsele. În unele zone din Prahova, de Moş Nicolae, copiii încep să umble cu „Steaua“, o tradiţie respectată până la Crăciun
Intervalul dintre Sfântul Andrei şi Sfântul Nicolae este unul plin de semnificaţii atât în calendarul creştin cât şi în cel laic. Este perioada în care anul „îmbătrâneşte“, se degradează asemeni unui om şi se pregăteşte pentru iminentul final. Nu degeaba, Moş Nicolae este reprezentat ca un bătrân bun, pe care copiii din zona Munteniei îl aşteaptă cu bucurie să le aducă, înainte de cadouri, ninsoarea.
„Tot ceea ce se practică între Sfântul Andrei şi Sfântul Nicolae are rădăcini în trecut, în cultura geto-dacilor. Este perioada în care timpul calendaristic se degradează, devine rece şi are mai puţină lumină. În popor se spune că Moş Andrei vine cu frigul, iar Moş Nicolae cu ninsoarea. Spre deosebire de alte popoare, la români, Moş Nicolae este reprezentat ca un bătrân călare pe un cal, care îşi scutură mantia albă şi începe să ningă. Copiii din zona Munteniei în mod special asociază sărbătoarea de Sfântul Nicolae cu primii fulgi de zăpadă“, explică Ioana Constantin, muzeograf etnograf al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova.
Moş Nicolae este considerat ocrotitorul copiilor şi este asociat şi cu darurile lăsate copiilor în ghetuţe, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. De asemenea, spre deosebire de Moş Crăciun, este o prezenţă misterioasă şi nu poate fi văzut.
„Este binecunoscută povestea celor trei fete pe care Moş Nicolae le-a salvat dăruindu-le bani pentru a se putea mărita şi a nu fi nevoite să ducă un trai uşuratic. Dar nu a vrut să se ştie cine a făcut aceste fapte bune şi, de aceea, nu poate fi zărit niciodată, oricât de mult s-ar strădui cei mici“, spune etnograful Ioana Constantin.
Nuieluşa lui Moş Nicolae, simbol al dreptei credinţe
Pe cât este de darnic cu darurile, Moş Nicolae este pe atât de aspru cu pedepsele, iar copiilor le este teamă că în loc de cadouri vor găsi în ghetuţă doar o nuieluşă.
„Băţul pe care îl lasă Moş Nicolae are mai multe denumiri. În Transilvania i se spune jordiţă, în zona de sud a ţării nuieluşă. Poate fi împodobită sau nu cu o fundă, în funcţie de această podoabă a băţului fiind şi felul avertismentului, aspru sau mai temperat. Tradiţia ca cei mici să primească o nuieluşă de la Moş Nicolae are origini în povestea primului sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, când Sfântul Nicolae, pe atunci episcop de Myra şi un mare apărător al ortodoxiei, i-a dat o palmă ereticului Arie care a negat partea dumnezeiască a lui Iisus, considerându-l un simplu om, cu puteri supranaturale. Palma dată de Sfântul Nicolae, simbol al respectării dreptei credinţe, a fost înlocuită în timp cu o nuieluşă. Cei neascultători sunt loviţi pe 6 decembrie cu un băţ, o nuieluşă sau o jordiţă, ca o atenţionare pentru fapele rele pe care le-au făcut“, explică Ioana Constantin legenda nuieluşei.
Umblatul cu Steaua
Ca o tradiţie specifică Prahovei, din ziua de Moş Nicolae se porneşte colindul şi copiii încep să umble cu Steaua.
„Umblatul cu Steaua semnifică călătoria celor trei magi care au pornit în căutarea lui Iisus. Este un obicei în care recuzita este obligatorie, un fel de teatru popular. Participanţii la scenetă au costume de magi, de ciobani şi poartă o stea în cinci colţuri, frumos decorată, în centrul căreia se află o icoană. Dar obiceiul comportă diferenţe şi în mai multe zone din Prahova. În satele limitrofe Ploieştiului se merge cu Steaua doar în cele trei zile de Crăciun, pe când în zona Valea Călugărească sau Starchiojd se începe de la Moş Nicolae. Pentru umblatul cu Steaua, copiii primesc bani încă de la începutul secolului XX, mai rar dulciuri, fructe sau covrigi“, explică Ioana Constantin.
Ioana Constantin, muzeograf etnograf la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova. FOTO Dana Mihai
Moş Nicolae, al treilea cel mai bătrân moş din an
Interesantă este în cazul lui Moş Nicolae şi împletirea între calendarul laic şi cel ortodox. Moş Nicolae este considerat al treilea cel mai bătrân moş din an, după Moş Crăciun şi Moş Andrei şi nu întâmplător sunt aşezaţi şi în calendarul ortodox spre sfârşitul anului care, la rândul lui, a devenit „bătrân“.
„Orice practică creştină este grefată pe una păgână, iar între calendarul creştin şi cel popular există corelaţii evidente. Sfântul Nicolae este un personaj real care a murit de bătrâneţe şi este reprezentat în calendarul ortodox cu chipul unui bătrân. La fel, Moş Andrei, cu deosebirea că, deşi Sfântul Andrei a murit de bătrâneţe, a fost crucificat şi martirizat. În schimb, primul sfânt din noul an, Sfântul Vasile este reprezentat cu un chip de tânăr, la fel ca noul an care începe. Şi Sfântul Gheorghe, serbat în aprilie, când natura renaşte, are reprezentarea unui tânăr iar, mai târziu, în plin rod al pământului, Sfântul Ilie are chipul unui bărbat în floarea vârstei“, spune etnograful Ioana Constantin.
Crenguţe de vişin şi nuci în ghetuţe, în vechime
În urmă cu câteva zeci de ani, când Moş Nicolae nu era „ajutat“ de o gamă atât de variată de daruri din care să le aleagă pe cele mai nimerite şi cele mai dorite de cei mici, copiii din satele din Prahova primeau în ghetuţele lăsate afară, nuci şi mere, foarte rar bomboane, dar şi nuieluşe de vişin sau cireş pe care le aşezau în apă. Dacă înfloreau până la Crăciun, însemna că Moş Nicolae i-a iertat pe copii pentru toate lucrurile rele care le aduseseră nuieluşa în ghetuţe.
Vă mai recomandăm
Moş Nicolae este aşteptat cu plăcinte şi baluri tradiţionale la Braşov
Se încarcă comentariile...
