Moş Nicolae, sfântul-pedagog. Vorbele care pot alina un copil la care Moşul nu ajunge. Interviu cu părintele Eugen Tănăsescu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Prima bucurie a lunii este venirea lui Moş Nicolae, cel care se strecoară în case în noaptea de 5 spre 6 decembrie şi lasă în ghetuţe cadouri pentru cei mai cuminţi copii. Dacă lasă în schimb vreo nuieluşă, asta trebuie să vă pună serios pe gânduri. De unde vine această tradiţie populară şi care este locul ei în educaţia celor mici, vorbim cu părintele Eugen Tănăsescu, bloggerul „Adevărul“.

A început decembrie, cea mai frumoasă lună pentru copii. Este luna în care sunt răsfăţaţi cu cadouri, în care iau vacanţa de Sărbători şi în care, dacă ninge frumos, se pot juca în zăpadă. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, ei îl aşteaptă pe Moşul. Moş Nicolae este vestitorul lui Moş Crăciun şi aduce copiilor cele mai frumoase cadouri, dacă au fost cuminţi.

Care este povestea lui Moş Nicolae, ne spune părintele Eugen Tănăsescu.

„Sfântul Nicolae a trăit la începutul secolului al IV-lea, a fost episcop al cetăţii Mira din ţinutul Lichiei (Turcia de astăzi). Fiind bun şi darnic, după mutarea sa la cele veşnice, a ajutat în chip minunat săracii, printre care şi un tată cu două fete pe care, din cauza sărăciei, voia să le trimită să se prostitueze. Rugându-se sfântului, acesta le-a dăruit noaptea banii necesari, fiind salvate astfel de la promiscuitate.

Aşa a apărut tradiţia Moşului Nicolae, închipuit azi de părinţi. Seara, copii îşi pregătesc ghetuţele, iar pe timpul nopţii, Moşul aduce daruri în ghetuţele copiilor cuminţi, care ascultă de părinţi, iar copiilor neascultători le pune câte o nuieluşă. De aici începe pedagogia morală a dăruirii“, explică preotul Tănăsescu.

image

Părintele Eugen Tănăsescu şi un mic creştin Foto Ana-Maria Drăghici

Rolul Moşului în educaţia celor mici

-     Deci dintr-un sfânt, Nicolae a devenit moş care aduce daruri nu spirituale, ci foarte palpabile.
-    Da, pentru că un dar poate fi un act educaţional. Marile adevăruri se pot transmite sub formă de poveşti. Însuşi Dumnezeu ne prezintă Împărăţia Cerului prin pilde (maestrul Pleşu le aseamănă cu nişte poveşti cu tâlc). Pentru copii contează darul material, dar mult mai mult, pedagogia poveştii din spatele lui. Ea este o lecţie morală despre răsplata binelui, de aceea el trebuie ales cu grijă, pentru a nu fi un cadou toxic, care poluează spiritual copilul. La fel de grav ar fi să oferim darul fără lecţia morală. Iar, de la o vârstă, în conştiinţa copilului sfântul trebuie readus în locul moşului, pentru a nu se obişnui copilul că trebuie numa să primească, ci să şi dăruiască, la rândul lor. Sfinţii ne învaţă generozitatea, moşii aceştia din Decembrie predispun la consumism.

-     Le imprimăm copiilor teama de Moş, dar şi sentimentul de aşteptare a Moşului.
-    Teama de a nu face rele poate fi folosită ca un pedagog. Nu vorbim de o teamă care paralizează fiinţa ci de un profun respect de a nu ieşi din calea binelui. E similar cu frica de Dumnezeu, care nu înseamnă supunere oarbă, ci evitarea unei îndepărtări de iubirea pe care El o reprezintă. Aşteptarea Moşului trebuie tradusă copilului ca o aşteptare a răsplătirii faptelor lui, ca o preocupare de valoarea lor. Altfel, riscă să ajungă indiferenţi de urmările propriilor fapte. Adică iresponsabili.

-     Cât de educativ este să obişnuim copiii cu ideea de a fi răsplătiţi, neapărat cu cadouri, dacă sunt cuminţi?
-    Desigur. Ţine tot de pedagogia vieţii. Dar să fie completă. Să afle că dacă sunt cuminţi vor primi ceva frumos, iar dacă fac rele, vor primi o mustrare. Binele naşte frumosul, de aceea sfinţii căutau împlinirea faptelor bune, pentru a găsi frumuseţea vieţii, fericirea. Nuiaua este însă pentru mustrare şi îndreptare. Doar ca jalon moral, nu ca act violent. Bătaia nu e deloc ruptă din Rai, dar lipsa unor posibile pedepse poate duce la libertinaj. Riscăm când transmitem copiilor: faceţi orice că oricum nu veţi suporta consecinţele. Aşa apar beizadele iresponsabile. Ajungem la mesajul filmului „Poziţia copilului“. Dar şi noi înşine aşteptăm în sufletul nostru o răsplată pentru faptele noastre presupus bune. Aşa începe civilizaţia creştină. Chiar şi când faci bine dezinteresat în lumea asta, tot aştepţi o răsplată morală dincolo.

-     Este bine că am transformat răsplata spirituală (vei fi iubit, vei fi respectat) în răsplata materială (îţi aduce moşul, îţi dă moşul)?
-    Depinde. Dacă va lipsi lecţia morală, copilul are toate şansele să devină materialist. Riscul este cu atât mai mare cu cât noi, capitaliştii de azi, am transformat lumea în ceva exclusiv material şi comercial. Mi-e teamă că lecţia morală a Sf. Nicolae a fost uitată de părinţi, aşa că pericolul major ar fi să dăm darul fără ea, ca o marfă. Deja unii părinţi consideră că tradiţia asta este o cheltuială obligatorie sau inutilă. Ori ea vine să ne înveţe lecţia dragostei, dăruirii şi răsplătirii, prin intermediul celor materiale. Fără darul material, iubirea e doar vorbă goală. Aş fi atent şi la tentaţia consumismului. Darul exprimă răsplata, dar nevoia de a-l cumpăra de undeva este temelia neuromarketing-ului.

-    Ce le-aţi spune copiilor la care Moş Nicolae vine mai greu?

-    Le-aş spune că Moşul, Sfântul, întârzie uneori din cauza celorlalţi oameni, care vor să-l oprească numai pentru ei şi uită să-l trimită mai departe şi la copilaşii mai săraci.


Sfântul Nicolae, cel care aduce cadouri copiilor cuminţi Foto www.crestinortodox.ro

image

Vă mai recomandăm

VIDEO Ultimele cumpărături de Moş Nicolae. Forfotă la magazine pentru căutarea cadoului potrivit

VIDEO Părinţii îi strică pe copii cu prea multe jucării

Jucării pe care părinţii trebuie să le taie de pe lista de cumpărături

Constanţa



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite