FOTO VIDEO Cei mai frumoşi români. Cristi Georgescu, jurnalistul cu un singur braţ care face presă fără complexe
0Când viaţa îţi dă o singură mână, la propriu, dar şi visul de a lucra în televiziune, nu-ţi rămâne decât să devii deschizător de drumuri. Într-un domeniu în care un chip şi un corp valorează uneori mai mult decât ceea ce ai de spus, Cristi Georgescu, reporter, realizator şi prezentator TV cu un singur braţ, face un jurnalism fără complexe
Când un reporter merge „pe teren“, în limbajul meseriei, are la el cel puţin un pix, agendă, reportofon şi un aparat de fotografiat. Sau, un microfon, şi, prin adaptarea la vremuri, din ce în ce mai des, şi o tabletă, iar pe umăr cară un laptop. În majoritatea cazurilor, foloseşte toate aceste instrumente aproape simultan. Se cheamă că nu-ţi ajung mâinile. Cristi Georgescu, un tânăr de 25 de ani din Ploieşti, face acelaşi lucru ca un reporter sau un prezentator TV obişnuit. Cu diferenţa că el are un singur braţ.
Prima oară când îl vezi, poate îl invidiezi pentru dexteritate, a doua oară te întrebi care este secretul, iar dacă îl asculţi pe acest om special, îţi dai seama că „dizabilitatea“ lui Cristi Georgescu este doar în ochiul superficial al celui care priveşte. Fără să facă din lecţia sa de viaţă o demonstraţie de bravură, Cristi este un exemplu concret al faptului că pasiunea, talentul şi munca susţinută îţi pot deschide uşa domeniului, aproape discriminatoriu, al televiziunii, în care integritatea fizică este un criteriu obligatoriu ca să „apari pe sticlă“.
Studioul din sufragerie
„De când sunt mic, televiziunea a fost marele meu vis. Eram în clasele primare şi îmi improvizam în sufragerie, între două fotolii, un studio TV. Mi-am pus o lampă ca proiector, improvizam microfoane, îmi chemam familia să-mi fie public, moderam «emisiunea», prezentam. Mi-am dat seama încă de atunci că va fi un domeniu aproape impenetrabil pentru mine, dar asta nu m-a împiedicat niciodată să-mi doresc şi mai mult să fac televiziune“, povesteşte Cristi.
Este un om extrem de vesel, care te încarcă cu energie, dar deopotrivă serios când vorbeşte despre meseria şi visurile lui. „Mai târziu, eram încă foarte mic, mi-am cumpărat un clipboard şi îl tot foloseam la emisiunile mele de acasă, asta mi se părea mie că este esenţial pentru un prezentator, să aibă un clipboard de pe care să citească textele. În clasa a VII-a am avut prima colaborare, benevolă, la o emisiune tv pentru copii, la Antena 1 Ploieşti. A fost primul contact serios cu jurnalismul, iar experienţa nu doar că nu m-a întors din drum, ci m-a făcut să-l iubesc şi mai mult“, explică Cristi Georgescu.
Actor, regizor, coregraf, student
În paralel, Cristi a făcut teatru, atât ca actor cât şi ca regizor, balet, dans. Este coregraf al unei trupe de tineri, a făcut voluntariat anti-drog, a lucrat ca ospătar, a terminat colegiul economic, a făcut o postliceală de agent vamal, iar acum este student la Ploieşti, la Facultatea de Finanţe Bănci. Totul, atât înainte, cât mai ales în timp ce s-a format la jurnalist. „Am găsit timp pentru toate, chiar dacă, de multe ori, o zi nu îmi era suficientă să simt că le pot duce la bun sfârşit. Dar cred că mi-a fost mai uşor pentru că fiecare dintre aceste lucruri mă pasionează şi nu le percep ca un efort“, spune Cristi.
Băiatul de la „fabrică“
A început efectiv să lucreze în presă în clasa a XII-a, ca reporter la Monitorul de Prahova. A fost trimis la o conferinţă de presă cu un subiect politic şi, spre surprinderea lui, a doua zi avea deja primul articol apărut într-un ziar.
„A început atunci o perioadă lungă în care am învăţat câte ceva în fiecare zi şi am cunoscut oameni minunaţi. În urmă cu patru ani, am ajuns la Alpha TV (o televiziune locală din Ploieşti – n.r.), unde am avut o emisiune de clubbing. Eram în fiecare weekened în cluburile din oraş, aveam interviuri cu vedete. Era aproape de un 1 Decembrie, iar producătorii televiziunii mi-au propus să fac o emisiune tematică. A urmat o zi întreagă, realizată integral live şi, foarte repede, şi o emisiune similară de Crăciun“, povesteşte nu doar începuturile ci şi ascensiunea rapidă în TV Cristi Georgescu.
Curând, avea o nouă emisiune, doar a lui, „Fabrica de Divertisment“, realizată cu un bun coleg şi prieten, Sabin Ciornea. „Am făcut de toate în emisiunea asta, inclusiv transmisii în pantaloni scurţi din nămeţii de acum doi ani, din ianuarie. Am crezut că nu vom avea cine ştie ce success, eram o televiziune locală, dar curând ne strigau oamenii pe stradă, cu simpatie, «băieţii de la fabrică». Am avut şi emisiuni pe teme politice, m-am ocupat şi de departamentul ştiri, am învăţat să dau prompter, să fac producţie TV. Nu m-am dat în lături de la a învăţa nimic din ceea ce se putea învăţa într-o televiziune şi cred cu tărie că Dumnezeu a vrut să fiu acceptat şi să am o uşă deschisă în acest domeniu în care este esenţial să nu ai o dizabilitate. Dar nu mi s-a întâmplat niciodată să mă simt în vreun fel, privit cu compasiune“, povesteşte Cristi.
Miracolul de Crăciun
Abia când aminteşte că are o „dizabilitate“, îţi dai seama cât de uşor le-a fost celor au lucrat alături de el, dar şi spectatorilor să uite că, într-adevăr, nu are un braţ. Te captează prin pasiunea imensă pentru meseria lui, prin profesionalism şi un optimism incurabil. Chiar şi întâmplarea care l-a lăsat fără o mână, o adevărată tragedie, este considerată de Cristi „un miracol de Crăciun“.
S-a născut pe 25 decembrie 1987, o sarcină fără probleme până când medicul de gardă de la Maternitatea din Ploieşti a decis că mama lui trebuie să nască prin cezariană. În timpul operaţiei, doctorul i-a secţionat la propriu mâna şi, văzând hemoragia masivă, a trimis bebeluşul direct la morgă.
Somnul din redacţie, după o zi de muncă prelungită mult în noapte
„Mama mi-a povestit că nu ştia nimic de mine, nu i se oferea nici o explicaţie. Între timp, zăceam aruncat pe podea, la morga maternităţii şi doar întâmplarea a făcut ca în seara de Crăciun, o îngrijitoare să facă un ultim tur. M-a văzut pe podea, plin de sânge, dar viu şi a anunţat un medic. Mi-au hemoragia, mi-au cusut rana şi am fost mutat într-un incubator. Am stat un an de zile în spital şi nimeni nu-mi dădea speranţe că voi fi vreodată normal. Dar, când am împlinit un an, s-a schimbat totul. Viaţa mea este, de atunci, la fel ca a oricărui alt om. Locuiesc singur de peste doi ani, am o iubită şi nu există nimic din ceea ce face un om normal pe care să nu-l pot face şi eu“, spune Cristi.
Deşi este foarte impresionat de dramele celorlalţi, nu a încercat niciodată să-l cunoască pe medicul care a fost de gardă în seara în care s-a născut. „Am un sentiment seren faţă de acest doctor şi nici nu am certat divinitatea pentru ceea ce s-a întâmplat. Dimpotrivă, cred că am fost foarte iubit de Dumnezeu“, povesteşte Cristi miracolul său de Crăciun.
Viitorul, tot televiziunea
Între timp, a lucrat şi în televiziunea online, la Ziarul Oval, a făcut producţie de emisiuni, a moderat şi prezentat, a fost editor, dar şi redactor şi reporter, a realizat interviuri cu personalităţi locale, naţionale şi internaţionale – una dintre ele este Renee Santana, nepoata lui Carlos Santana.
Acum are în pregătire, cum altfel, tot un proiect în domeniul televiziunii. „Nu m-am considerat niciodată, de fapt, jurnalist sau om de presă, ci un om care îşi manifestă pasiunea în termenii presei. Mai am foarte mult de învăţat. Iar marele motiv pentru care aş renunţa la presă ar fi să scriu ceva, despre cineva, plătit. Nu pot să văd această pasiune printr-o bancnotă, unde ar mai fi bucuria şi libertatea?“, spune Cristi.
Agitat, în cea mai bună accepţiune a cuvântului, energic, inventiv, serios şi amuzant, plin de idei, tânărul îşi împarte fiecare zi în felii de pasiune: presa, trupa de dans, unde este coregraf, orele de facultate şi învăţat.
Pentru el, viitorul nu poate suna decât în termeni de televiziune - prompter, camere, microfoane, emisiuni. Instrumentele perfecte pentru a transmite mesajul pe care lui i l-a dat foarte devreme viaţa. Acela că există, într-adevăr, miracole şi speranţă.
Vă mai recomandăm
VIDEO Cei mai frumoşi români. Daniel David, „tatăl“ roboţilor terapeutici din România
Cei mai frumoşi români. Profesorul care a înscris România în galaxia NASA