Drumul comorilor de la Mălăieşti, locul pândit de vânătorii de tezaure. „Cel mai grav e că specialiştii n-au luat nicio măsură“

Descoperite acum mai bine de 130 de ani, Castrul şi Băile Romane de la Mălăieşti, judeţul Prahova, catalogate drept monumente de importanţă naţională, vor intra într-un amplu proiect de restaurare şi conservare finanţat cu fonduri europene.

Nu mai puţin de cinci milioane de euro vor autorităţile judeţene şi locale să atragă pentru ca situl arheologic să intre, începând din acest an,  într-un circuit turistic internaţional.

Pentru ca acest proiect să devină realitate trebuie să treacă de un hop. Proprietarii care au terenuri în imediata apropiere a monumentelor să accepte să fie expropriaţi. Până acum, primăria Dumbrăveşti, acolo unde se află situl Mălăieşti, a reuşit să convingă 12 din cei 13 proprietari de terenuri că Băile Romane sunt o adevărată comoară pentru localitate, iar atragerea turiştilor străini în zonă va fi în favoarea comunităţii.

Cum se încălzeau soldaţii romani

Importanţa istorică a sitului arheologic de la Mălăieşti, rezidă în faptul că vestigiile romane aduse la lumină de echipa de cercetători coordonată de Ovidiu Ţenea, arheolog în cadrul Muzeului Naţional de Istorie, datează de la începutul anilor 100, în perioada domniei împăratului Traian. Ruinele castrului şi ale băilor romane de la Mălăieşti dovedesc faptul că în această zonă, la doar 25 de kilomteri de Ploieşti, armata romană (trupe auxiliare ale Imperiului Roman, după cum susţin istoricii) a avut o scurtă staţionare, sarcina lor fiind aceea de a securiza căile de comunicaţie din acea perioadă.

Deşi arheologii spun că armata romană a poposit pe meleagurile de la confluenţa râurilor Teleajen şi Vărbilău pentru puţin timp, soldaţii au beneficiat de tot confortul. Castrul, tabăra romană, are o formă dreptunghiulară, şi se întinde pe o suprafaţă de 180 pe 150 de metri. Pe fiecare latură exista câte o poartă care ducea către principalele drumuri. În centrul taberei se afla clădirea principală, acolo unde locuia comandantul.

Băile romane erau alcătuite din mai multe spaţii, fiecare cu rolul ei: vestiarul, bazinul cu apă rece, bazinul cu apă caldă, baia de aburi şi bazinul cu apă fierbinte. Interesant este, pentru cei nefamiliariaţi cu istoria acelor ani, că încăperile beneficiau de încălzire prin pardoseală. Planşeul era ridicat pe nişte pioloni din piatră, iar sub acesta erau spaţii unde circula aerul cald provenit de la un cuptor. Parte din acest sistem de încălzire a rezistat până în zilele noastre, deşi băile romane au avut parte de multe intervenţii ale unor neaveniţi care nu au ştitut ce distrug.

Un inginer a nivelat terenul cu buldozerul ca să planteze pomi fructiferi

De la finele secolului al XIX-lea, când au fost descoperite primele ziduri, castrul şi băile romane au suferit nenumărate pagube, produse de ignoranţa oamenilor care nu conştientizau ce valori se află la picioarele lor.

“Primele semnale legate de Castrul Roman le avem, conform unor documente, încă din anul 1882, atunci când au fost realizate săpături la noi pentru realizarea căii ferate dintre localităţile Buda şi Slănic. Atunci au fost descoperite primele ziduri. Apoi, în anii 30 au avut loc primele cercetări arheologice ale zonei Mălăieşti. Doar că mulţi ani aceste vestigii au suportat o serie de nenorociri. În 1957, un căpitan din Regimentul 7 infangterie Prahova, care locuia în comună, a executat mai multe săpături neautorizate şi a produs mai multe distrugeri. În 1978 a fost introdusă conducta de aducţiuni Măneciu-Movila Vulpii, în acest scop fiind săpat un şanţ care traversează exact prin mijlocul băilor romane. Cel mai grav este că specialiştii care se aflau atunci pe şantier nu au luat nicio măsură pentru a proteja aceste vestigii. Din nou, la începutul anilor 80, un inginer pomicultor a băgat buldozerul şi a nivelat terenul, producând alte distrugeri castrului”, povesteşte Valentin State, primarul comunei Dumbrăveşti.

În anii 80, în zona sitului arheologic de la Mălăieşti a funcţionat o livadă a IAS Măgurele, în prezent desfiinţată.

Vânătorii de comori au pus ochii pe castrul roman de la Mălăieşti

Cu adevărat, castrul şi băile romane au intrat în atenţia specialiştilor în urmă cu cinci ani, atunci când la Mălăieşti a fost demarat un amplu proiect destinat salvării vestigiilor romane. În prezent acestea au fost aduse la lumină şi sunt conservate.

Informaţii despre descoperirile valoroase de la Mălăieşti nu aveau cum să nu ajungă şi la urechile vânătorilor de comori. Primarul din Dumbrăveşti povesteşte că, în urmă cu şapte ani, în imediata apropiere a castrului au fost depistate mai multe persoane care săpau fără să aibă autorizaţie.

“Am chemat atunci poliţia. Mi-aduc aminte că în maşina cu care s-au deplasat acele persoane au fost găsite tot felul de hărţi, dicţionare şi cărţi cu referire la siturile arheologice din toată ţara. Au fost luaţi la Bucureşti. Nu ştiu ce s-a întâmplat atunci cu ei,” spune State.

Vase pline cu monede din argint, descoperite în curtea unui localnic

Situl de la Mălăeşti nu este vânat de ieri de azi de cei care vor să se îmbogăţească peste noapte. Se ştia încă de la finele secolului al XVIII-lea despre potenţialul locului şi depsre posibilitatea descoperirii unor comori adevărate.

“Există documente care vorbesc despre Drumul Comorii sau Drumul Comorilor cu referire la zona Mălăieşti. Noi ştim că în anul 1942, la Mălăieşti, a fost descoperit un vas plin cu monede din aur, pierdut acum. Nimeni nu mai ştie unde se află, dar se cunoaşte zona unde au fost făcute săpăturile”, a explicat primarul comunei Dumbrăveşti.

De altfel, o comoară similară a fost descoperită în urmă cu doi ani de un localnic chiar în curtea casei sale din Mălăieştii de Jos, atunci când a decis să sapte un şanţ în jurul gospodăriei pentru a-l proteja de inundaţii. Grigore Ion Vasile, în vârstă de 70 de ani atunci, făcuse cea mai valoroasă descoperire arheologică din Prahova, după coiful din aur de la Coţofeneşti, găsit în anul 1924 şi podoabele dacice de la Coada Malului, aduse la lumină în anul 1932.

Tezaurul este format din 85 de piese, din care 74 monede din argint din epoca romană, cinci brăţări din argint, o fibulă din argint, o podoabă din argint ce avea ataşate trei monede, dar şi două lingouri din acelaşi metal. Toate au fost găsite într-un vas metalic. Comoara din curtea lui Grigore se află acum în custodia Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova.

Situl arheologic de la Mălăieşti, păzit de “cerberii” satului

Deşi situl arheologic a devenit celebru la nivel internaţional, după ce vestigiile romane au fost scoase la lumină de arheologi, iar castrul şi băile au început să capete o formă pe care ochiul unui neavenit să le poată admira, acesta nu este păzit de o firmă specialiată sau de jandarmi. Paza este asigurată, spune primarul comueni Dumbrăveşti, de locanici.

“De şase-şapte ani nu am mai avut probleme cu cei care veneau la castru să caute comori. Nu este păzit, dar localnicii, care au înţeles cât de valoros este situl pentru ei şi pentru comună, sunt cei care sunt extreme de vigilenţi şi cum observă pe cineva care pare dubios, ne anunţă imediat. Spre sit nu există decât două căi de acces şi acelea trec pri zone locuite. Mulţi dintre tinerii de la noi au fost cooptaţi în echipa de arheologi să ajute la săpături. Au fost motivaţi astfel să vegheze asupra ruinelor castrului”, spune State.

Nu la fel de binevoitori sunt însă şi proprietarii terenurilor din jurul castrului roman, care au aflat recent că vor fi expropriaţi în vederea realizării unui parc arheologic. Dacă cei mai mulţi au înţeles cât de important este pentru comunitate să cedeze terenurile, în schimbul unor sume de bani, tocmai pentru ca localitatea Dumbrăveşti să ajungă pe harta turistică internaţională, alţii refuză cu încăpăţânare să vadă cu ochi buni proiectul.

“Într-o primă etapă, Consiliul Judeţean Prahova începe procedura prealabilă de expropriere. Sunt două parcele de teren, una în suprafaţă de 8.600 de metri, pe care se află patru proprietari şi una de 7 hectare pe care se află nouă proprietari. Este vorba despre terenuri neproductive şi de terenuri arabile. Aici nu sunt ridicate construcţii, dar, chiar şi aşa, unul dintre proprietari care deţine teren pe ambele parcele nu acceptă să exproprierea. Probabil vom ajunge în instanţă. Deocamdată terenurile nu au fost evaluate şi nu ştiu să vă spun cât va primi fiecare proprietar în parte. Este importantă această etapă pentru că, fără ca statul, Consiliul Judeţean, să fie proprietarul terenurilor nu vom putea demara proecudura prin care vrem să obţinem fondurile europene necesare conservării şi restaurării vestigiilor romane”, a explicat edilul din Dumbrăveşti.

Proiectul are în vedere, dincolo de restaurare şi studiu specific, şi amenajarea unui parc astfel încât zonele de cercetare  arheologică să devină vizitabile, reconstituirea unor clădiri unde să se desfăşoare activităţi didactice, dar şi realizarea unui muzeu şi a unui centru de informare turistică.