Cum s-a ridicat Mănăstirea Caraiman într-un loc unic. Patimile preotului care a scăpat din lagărul din deltă
0Mănăstirea Caraiman este situată la o altitudine de aproximativ 900 m, fiind printre cele mai mari altitudini în care s-a construit un locaș de cult în țara noastră. Existența ei se datorează părintelui protosinghel Gherontie Puiu.
Originar din Todirești, județul Iași, părintele Gherontie a fost abandonat la naștere și crescut de o familie adoptivă. A intrat în viața monahală ca frate de mănăstire la îndemnul părintelui Stareț Pîslaru de la Mănăstirea Neamț.
Venirea la putere a comuniștilor l-a împiedicat pe tânărul frate să fie primit în rândul monahilor. În anul 1959 a fost emis decretul de alungare a monahilor din mănăstiri, iar așezămintele fără vechime și prea puțin cunoscute au fost desființate pur și simplu. Mănăstirile istorice erau obligate să-și micșoreze vizibil obștea, alungând toți frații tineri, care trebuiau trimiși la muncă în marile orașe.
În lagărul de la Periprava
Așa a început calvarul părintelui Gherontie, care avea să dureze vreme de trei decenii. După o încercare de a fugi, Gherontie Puiu a fost acuzat de tentative de evadare și agresare a organelor de miliție. În urma unui proces a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică și a ajuns în lagărul de la Periprava.
A supraviețuit lagărului din Delta Dunării și a început să ducă o viață de pustnic într-o grotă din Bucegi. Atunci, în semn de mulțumire pentru ajutorul lui primit de la Dumnezeu, Gherontie Puiu a făgăduit că va construi o mănăstire cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, din curtea căreia sa poată fi privită marea Cruce din vârful Caraimanului, către care el a privit mereu vreme de 10 ani.
După 1989, părintele Gherontie a fost hirotonit ierodiacon, apoi a fost hirotonit preot. Apoi, a fost trimis să slujească la Băiceni, un schit mic, unde viețuiau câțiva monahi. Aici, părintele s-a ocupat de slujbele biserici și de activitatea din cadrul gospodăriei schitului. A sădit copaci, a plantat viță de vie și a renovat schitul, conform site-ului Mănăstirii Caraiman.
Gândul de a ridica o mănăstire la poalele munților Caraiman nu i-a dat pace. Astfel, în anul 2000, părintele Gherontie Puiu a început activitățile de construcție ale mănăstirii cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci, de la poalele masivului Caraiman.
Biserica de lemn
Mai întâi a fost ridicată biserica de lemn cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, pe fundație solidă de piatră, cu acoperiș de tablă având o formă specifică arhitecturii bisericilor din lemn tradiționale. Biserica mare din zid, ridicată între anii 2002-2007, este o construcție cu un plan tip navă. Are o turlă pe naos și două pe pronaos, iar intrarea se face printr-un pridvor susținut de opt coloane.
Începând cu data de 10 iulie 2010, părintele Gherontie Puiu a fost schimbat din funcția de stareț al mănăstirii din cauza problemelor de sănătate care erau destul de grave și nu îi mai permiteau să se ocupe de toate lucrările și activitățile ce se desfășurau la data respectivă în mănăstire.
Astfel, a fost numit în funcția de stareț al Mănăstirii Caraiman părintele Protos. David Petrovici venit de la Mănăstirea Crasna-Prahova, pentru a-l ajuta pe părintele Gherontie Puiu să ducă la bun sfârșit construcția mănăstirii.
În luna mai a anului 2014, părintele Gherontie Puiu a murit la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă o mănăstire frumoasă și o obște care va duce mai departe lucrările începute.
Se încarcă comentariile...
