Ştim să începem o relaţie, dar nu ştim cum să o terminăm. Ghidul unei despărţiri civilizate

FOTO Arhiva

Pare paradoxal, dar, ca să ai „şansa“ unei despărţiri civilizate atunci când te vei afla în faţa inevitabilului, trebuie ca, înainte, să ai grijă cum îşi construieşti relaţia. În plus orientarea spre soluţii şi nu pe sancţiuni te-ar putea ajuta să păstrezi intactă relaţia.

"De cele mai multe ori în cărţi, în filme sau în melodii este descrisă imaginea începutului frumos al relaţiilor romantice, iar când este vorba despre despărţire, aceasta este asociată cu dezamăgirea, suferinţa, cu trădarea sau, poate, cu furia. Sunt mai puţin accesibile informaţiile legate de cum se finalizează o relaţie şi mai frecvente cele legate de cum să atragi o persoană în viaţa ta, la fel şi sugestiile legate de felul în care se poate menţine o relaţie. Nu suntem învăţaţi sau educaţi cum să încheiem o relaţie şi nici nu există o cultură a separării civilizate, nu prea există nici filme şi nici cărţi sau ghiduri în acest sens", explică, pentru Adevărul, psihoterapeutul Erna Constantin. 

Despărţirea e, uneori, răul necesar

Primul impuls după o ruptură din care ieşi rănit este acela de a învinovăţi fostul partener, urmat de un altul: răzbunarea.

"Aşa ajung oamenii să se despartă purtându-şi ranchiună unul celuilalt şi dorind să îl facă pe partener să sufere, iar atunci recurg la răzbunare, nu mai sunt dispuşi să asculte ce are celălalt de zis, nivelul de empatie scade, se izolează, iar toate acestea pot da naştere unor sentimente de abandon. Văzându-se singuri, pot dezvolta neîncredere în relaţiile cu alţi oameni, atacuri de panică şi, în unele situaţii, chiar depresie. Sunt şi cazuri în care cuplurile se despart atât de târziu, încât nu mai există nicio cale de a-şi aminti momentele frumoase petrecute împreună", mai spune specialistul. 

Asta, pe lângă faptul că, din teamă sau vină, s-ar putea să nici nu mai faci pasul spre despăriţire, deşi relaţia nu mai funcţionează, iar separarea devine un rău necesar.

"Pot fi şi situaţii în care despărţirea este judecată de cei din anturajul cuplului, astfel încât apar sentimente de vinovăţie şi, implicit, ideea că separarea în sine nu este ceva benefic, sau este ceva de contestat, de sancţionat, de judecat", explică Erna Constantin. 

Dacă totuşi ai curajul să spui nu unei relaţii devenită nocivă este foarte important să o faci civilizat şi, aşa cum la început ai avut răbdare să seduci şi construieşti, la fel ar trebui să găseşti înţelepciune de a o sfârşi cu demnitate. Nu există o regulă generală, pentru că nu toate relaţiile sunt la fel, dar te poţi ghida după nişte recomandări. 

"Până în punctul în care partenerii ajung să se gândească din ce în ce mai mult la despărţire, există însă un start plăcut al relaţiei, seducţia. La început se instalează iubirea pasională, acea sursă de inspiraţie pentru poezii, filme şi romane de dragoste. Se caracterizează prin atracţie de ordin fizic, simptome precum accelerarea bătăilor inimii, umezirea palmelor, înmuierea genunchilor şi mai este şi acea ,,chimie a iubirii”. Această pasiune intensă este produsă de stimulente organice care, devin din ce în ce mai puţin eficiente cu trecerea timpului. Aceasta este etapa în care se poate instala sau nu iubirea companională.

Iubirea companională este mai puţin intensă emoţional decât iubirea pasională, dar este mai profundă. Se caracterizează prin încredere reciprocă, preocupare faţă de celălalt, dorinţa de stabilitate şi poate unul dintre cele mai importante aspecte: prietenia caracterizată printr-un grad mare de auto-dezvăluire. Există câteva cauze ale acestei ultime carateristici. Dintre acestea fac parte tendinţa de destăinuire în faţa persoanei pe care o placem, faptul că ne place persoana căreia ne destăinuim şi faptul că apreciem în sens pozitiv, la rândul nostru, oamenii care ni se destăinuie, pentru că ne investesc cu încrederea că părerea noastră contează şi ne apreciază ca fiind confidenţi", mai spune psihologul. 

"Într-o relaţie nu există dreptate şi deci nici vinovaţi" 

Niciunul dintre tipurile de iubire amintite nu garantează 100% o iubire sau măcar o relaţie fără sfârşit, dar dacă problemele sunt gestionate corect, frustrările sunt mai mici, şansele partenerilor de a rămâne în cuplu sunt mai mari sau, iar dacă se ajunge, totuşi, la despărţire, separarea e mai civilizată.

"În cazul în care partenerii au tendinţa de a se certa, cu scopul de a se face ascultaţi, pentru că o altă cale nu mai funcţionează, şi nici în acest caz relaţia nu poate fi reparată, ei ajung într-un final să nu mai comunice, să se izoleze unul de celălalt. Aceasta, în condiţiile în care iniţial, partenerii s-au acceptat reciproc  şi după au constat că nu mai apreciază felul în care s-a transformat relaţia", mai spune Erna Constantin. 

Poţi încheia  o relaţie cu ranchiună, riscând să trăieşti cu frustrări şi poveri o bună bucată de vreme, sau poţi pune punct, rămânând totuşi într-o relaţie de prietenie cu celălalt  şi dându-ţi, în primul rând ţie, şansa de a-şi recâştiga liniştea şi deschiderea spre o relaţie în care să te simţi mai bine validat.

"Într-o relaţie nu există reguli, ci negocierea regulilor. Într-o relaţie nu există dreptate şi deci nici vinovaţi, ci există graniţe şi puncte de vedere asumate şi cunoscute de ambii parteneri. Iar asta nu face parte nici din programa şcolară, nici din fişa postului la un loc de muncă. Fiind construite experienţe bazate pe reguli date şi mai puţin negociate, ajunşi într-un cuplu oamenii pot întâmpina dificultăţi, deşi au o carieră strălucită", explică specialistul. 

Ce-i drept, şansele de a avea o despărţire civilizată sunt mai mari în cazul celor care au avut o relaţie construită pe principii solide.

"Relaţia nu vine cu un manual de instrucţiuni, dar partenerii îi pot concepe unul prin modul şi gradul lor de implicare. La fel şi despărţirea. De aceea, cei care pun accent pe dezvoltarea şi menţinerea prieteniei în relaţie, pe cultivarea respectului reciproc, pe orientarea spre soluţii şi nu pe sancţiuni, pe crearea şi menţinerea unui mediu securizant şi nu a unui teren în care fiecare să îşi dorească demonstrarea dreptăţii, sunt capabili în a-si negocia despărţirea în termeni civilizaţi, amiabili. Doi oameni pot rămâne prieteni, atunci când, mai întâi, au învăţat împreună să fie prieteni", încheie Erna Constantin.